2,904 matches
-
lui Srațimir și a țarinei Ana. La poiana Albotina, aflată la poalele stâncilor, se întâlnesc românii din satele din preajma Vidinului în fiecare an, a doua zi de Paște, la sărbătoarea "frăsânelului", venind unii de la zeci de kilometri. Vidin are două fortărețe medievale bine păstrate, Baba Vida și Belogradcik, precum și multe biserici ortodoxe vechi, cum ar fi Sf. Pantelimon, Sf. Petka, Sf. mare mucenic Dimitrie, Sfânta Parascheva, biserica îngropată, ctitorie a lui Matei Basarab (toate datând din secolul al XVII-lea), o
Vidin () [Corola-website/Science/303172_a_304501]
-
cucerit, jefuit și incendiat. După numai un an, însă, tătarii au pierdut lupta pentru controlul asupra regiunii Volgăi după înfrângerea catastrofală în fată armatelor rusești conduse de Ivan cel Groaznic în bătălia de la Molodi. Capitala, aflată inițial la Salaçıq, lângă fortăreața Qırq Yer, a fost mutată de Sahib I Ghirai în 1532 la Bahcisarai. Ghiraii erau descendenții lui Ginghis Han, ceea ce le dădea o poziție dominantă printre celelalte clanuri nobile. În conformitate cu tradițiile stepei, conducătorul era legitim numai dacă era urmaș al
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
ducea până în nord, la Tula. Tătarii făceau raiduri pe o rază de 100-200 de kilometri, jefuind toate localitățile și capturând mii de sclavi. Moscova mobiliza în fiecare primăvară în jur de 65.000 de soldați pentru asigurarea pazei granițelor în fortărețe și orașe întărite. În acest scop au fost fondate orașele Orel (1566) și Voronej (1586). Tinerii boieri și cazacii îndeplineau serviciul de pază și patrulare a stepelor pentru ținerea sub observație continuă a mișcărilor ceambulurilor tătărești. Declinul Hanatului Crimeii a
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
liceu cu internat la Saint-Amand-Montrond, sub-prefectură a departamentului Cher, la o distanță de 25 kilometrii sau la Montluçon (Allier) la 33 kilometri. Orașele universitare sunt Tours (Indre-et-Loire) și Clermont-Ferrand (Puy-de-Dôme). Castelul Culan http://www.berry-passion.com/zoom sur le chateau de culan.htm este o fortăreață medievală, mândrie a acestui sat din sudul zonei Berry, la limita departamentului Allier. Castelul, clasat parțial de către Monumentele Istorice în 1956, a cunoscut o istorie zbuciumată. Construit pe un pinten stâncos dominând râul Arnon, o primă construcție de lemn, - din
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
amiralului de Culant (1360 - 1444), lui Sully (1599 - 1621) și apoi prințului de Condé. Pe timpul Frondei, Mazarin a pus să se distrugă zidurile de apărare care protejau satul. La Revoluție, pământurile aparținând castelului au fost împărțite între câteva familii iar fortăreața a fost vândută ca bun național. Castelul a primit mai mulți oaspeți celebri : Jeanne d’Arc, Louis XI, Sully, Madame de Sévigné, romanciera George Sand, „la bonne dame de Nohant” venită ca vecină, cu Chopin, și chiar Ernest Renan. Dar
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
particulară de pe strada bisericii. Azi, castelul din Culan este într-o excelentă stare. El a fost restaurant în mod remarcabil în perioada 1950-1970 de catre fostul lui proprietar, Jean Ferragut, care a organizat aici frumoase expoziții (Picasso, Bernard Buffet, tapiserii, etc.). Fortăreața posedă încă palisade de lemn (vezi fotografia, este partea între acoperiș și zidăria turnurilor) care permitea să se arunce pietre și ulei fierbinte peste asaltatori. Castelul este deschis pentru vizitare. El posedă frumoase cămine monumentale din sec. XV. In jurul
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
fost adăugate mai târziu. In interior, un armonium, fără interes, a cărui sonoritate ofensează timpanele delicate. Un mare viaduct, în piatră de Volvic, se întinde deasupra castelului. El oferă o foarte frumoasă vedere peste valea râului Arnon, peste sat și fortăreață. Acest viaduct comportă doua tronsoane, unul de cinci arce, al doilea de unsprezece arce, unele picioare afundându-se la 50 de metri sub pământ. El a fost construit în 1883, linia deschisă anul următor deservea Châteauroux et Montluçon. Ea a
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
venețieni și genovezi au primit permisiunea de a se așeza în zona Azovului din zilele noastre, unde au fondat o colonie numită Tana. Turcii otomani au pus capăt prosperității coloniei în 1471, când au cucerit zona și au construit o fortăreață puternică. Într-un dintre bătăliile care a rămas una dintre paginile de legendă ale istoriei căzăcești, cazacii de pe Don au cucerit în vara anului 1637 fortăreața apărată de 4.000 de turci cu 200 de tunuri și au stăpânit-o
Azov () [Corola-website/Science/302227_a_303556]
-
pus capăt prosperității coloniei în 1471, când au cucerit zona și au construit o fortăreață puternică. Într-un dintre bătăliile care a rămas una dintre paginile de legendă ale istoriei căzăcești, cazacii de pe Don au cucerit în vara anului 1637 fortăreața apărată de 4.000 de turci cu 200 de tunuri și au stăpânit-o timp de 5 ani. În iunie 1641, cazacii au rezistat unui asediu al armatei otomane. În 1642, după retragerea turcilor, țarul a convocat o adunare populară
Azov () [Corola-website/Science/302227_a_303556]
-
200 de tunuri și au stăpânit-o timp de 5 ani. În iunie 1641, cazacii au rezistat unui asediu al armatei otomane. În 1642, după retragerea turcilor, țarul a convocat o adunare populară - Zemski Sobor - care a decis să predea fortăreața pentru a evita un război total cu Imperiul Otoman. Înainte de apleca din castel, cazacii au distrus toate fortificațiile. Orașul a trebuit să treacă de-a lungul istoriei de multe vicisitudini. În timpul așa numitei campanii Azov (1696), Petru cel Mare a
Azov () [Corola-website/Science/302227_a_303556]
-
Unul dintre martori, cel mai bun prieten, îi făcea sinucigașului serviciul de a-l decapita sau de a-i tăia carotida, după deschiderea abdomenului. Samuraii cei mai bogați posedau reședințe vaste, putându-i adăposti pe vasalii și pe războinicii lor. Fortărețele erau construcții provizorii, abia în secolul al XVI-lea construindu-se castele fortificate din piatră, asemănătoare celor europene. În război, samuraiul, călărind pe un cal, încărcat cu harnașamente grele și somptuoase, purta o armură făcută din plăci de fier, coifuri
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
a fost o așezare geto-dacică, apoi fortăreața română, menționată de Ptolemeu (Geogr., III, 8, 2, 10, 1) pe malul stâng al Dunării, la vărsarea Șiretului (pe teritoriul actualei localități Garvăn, județul Tulcea, la 11 km de orașul Galați) și la aproximativ 20 de kilometri de orașul Macin
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
datat cu monede de la Dioclețian și Maximian. Cărămizi cu ștampila legiunii a V-a Macedonica, Cohorta I Cilicum, Cohorta a II-a Mattiacorum și Classis Flavia Moesica, numeroase fragmente ceramice și monede din sec. I — III d.C. confirmă existența unei fortărețe române la „Bisericuța” și înainte de Dioclețian, dar ruinele ei n-au fost identificate. În sec. IV au fost înălțate în interiorul cetății refăcute de Dioclețian mai multe construcții, dintre care au fost dezvelite prin săpături arheologice ruinele presupusului „praetorium”, ale unei
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
târziu scrie: “Adolf Hitler, te iubesc pentru că ești în același timp măreț cât și simplu, ceea ce eu numesc geniu” Fest scrie: În toamna anului 1926, Hitler l-a făcut pe Goebbels Gauleiter-ul (lider de partid) Berlinului, capitala Germaniei, o "fortăreață" a socialiștilor și comuniștilor. Aici și-a descoperit talentul ca propagandist scriind opere precum "A doua revoluție" și "Lenin sau Hitler". și a avut și posibilitatea de a-și pune în practică ideile bazate pe violență prin acțiunile de stradă
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
a fost înmormîntat mitropolitul Veneamin Costache (+1846): osemintele sale au fost strămutate la anul 1886 în Catedrala Mitropolitană din Iași, ctitoria sa. Piatra este pusă în anul 1986. De către I.P.S. Teoctist. Mitropolitul Moldovei și Sucevei."" Mănăstirea Slatina are aspectul unei fortărețe medievale în formă de patrulater neregulat. Aspectul ei ne determină să credem, că pe lângă rolul strict religios, Mănăstirea era destinată să servească drept loc de rezistență și de apărare în vremurile de restriște. Biserica este înconjurată de ziduri groase ca
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
pricini legate de războiul ruso-turc. În a doua jumătate a aceluiași an începe construcția hanului, ce va fi terminată în 1808. La vremea aceea, arhitectura să era destul de inovativă, deoarece Manuc dorea că hanul sau să nu aibă alura de fortăreața a celor din secolul al XVIII-lea. Terenul pe care este construit a aparținut, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Curții domnești. Odată cu acest teren Manuc Bei mai cumpăra și alte moșii: Dragomireștii din Vale, Dragomireștii din Deal, Curtea Veche
Hanul Manuc () [Corola-website/Science/302062_a_303391]
-
latină, si probabil că provine din limba proto-indo-europeană. În limba greacă termenii "stratopedon" („tabăra armatei”) și "phrourion" („fort”) erau folosiți pentru a desemna castrul sau "castellum"-ul român. În limba română în loc de castru sunt folosiți de obicei termenii „fort român”, „fortăreața română” și „cetate română”. Termenii „fortăreața română” și „cetate română” sunt utilizați cu precădere pentru castrele complexe, de mari dimensiuni, cum a fost de exemplu cel de la Dinogetia. În limba engleză termenii "Român fortress", "Român fort" și "Român câmp" sunt
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
limba proto-indo-europeană. În limba greacă termenii "stratopedon" („tabăra armatei”) și "phrourion" („fort”) erau folosiți pentru a desemna castrul sau "castellum"-ul român. În limba română în loc de castru sunt folosiți de obicei termenii „fort român”, „fortăreața română” și „cetate română”. Termenii „fortăreața română” și „cetate română” sunt utilizați cu precădere pentru castrele complexe, de mari dimensiuni, cum a fost de exemplu cel de la Dinogetia. În limba engleză termenii "Român fortress", "Român fort" și "Român câmp" sunt frecvent utilizați pentru castrul sau "castellum
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
a dus să-l întâlnească pe teribilul Vritra. A consumat o mare cantitate de Soma, pentru a dobândi puterea de care avea nevoie pentru a se lupta cu un dușman atât de puternic. Marele zeu a doborât cele 99 de fortărețe ale lui Vritra, ajungând în cele din urmă la dragonul malefic. Cei doi s-au aruncat năvalnic unul asupra celuilalt și, după o lungă bătălie, Indra a ucis demonul cel puternic. Vritra ținuse Pământul într-o secetă continuă, însă atunci când
Indra () [Corola-website/Science/302119_a_303448]
-
cotitură în desfășurarea războaielor napoleoniene. După înfrângerea lui Napoleon în est, cea mai mare parte a Ducatului Varșoviei a fost ocupată de Rusia în ianuarie 1813, în timpul înaintării spre Franța. Restul ducatului a fost ocupat de Prusia. Deși mai multe fortărețe izolate au rezistat timp de un an, ducatul a încetat să existe de facto. Țarul Alexandru I a creat Înaltul Consiliu Provizoriu al Ducatului Varșoviei să conducă ținutul prin intermediul generalilor țariști. Deși la Congresul de la Viena din 1815 au fost
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
afatul lui Hecataios, unul din cei mai influenți oameni din Milet, și anume îndemnul de a-și asigura mai întâi dominația mării și de a strânge fondurile necesare unei campanii. Grecii au atacat orașul Sardes, fără să-i poată cuceri fortăreața, arzându-l și lăsând numai ruine în urma lor; dar în preajma Efesului au fost învinși, și atenienii s-au întors acasă, unde, spre surprinderea tuturor, Hipparchos, fiul lui Charmos, un Peisistratid, este ales arhonte (496), ceea ce avea o anumită semnificație dacă
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
nord, negustorii din Bagdad și Constantinopole în sud, din China în răsărit, până la orașele din vestul Europei. Alte orașe protobulgare au fost Bülär, Suar (Suwar), Qașan și Cükätaw (Juktin). Orașele din zilele noastre Kazan și Ielabuga au fost la origine fortărețe ale bulgarilor. Unele dintre orașele protobulgare nu au fost încă decoperite, dar sunt menționate în cronicile rusești. Acestea sunt: Așli, Tuxçin (Tuhcin), İbrahim și Taw İle. Unele dintre ele au fost distruse de invazia mongolilor și nua au fost refăcute
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
că rușii nu vor voi să mărșăluiască de-a lungul Dunării și să o traverseze departe de deltă, și că vor prefera calea scurtă pe lângă coasta Mării Negre, ignorând faptul că acea zonă avea cele mai întărite și mai bine aprovizionate fortărețe turcești. Mai în amonte, exista o singură fortăreață bine apărată pe Dunăre, Vidin, care era apărată doar pentru că oamenii conduși de Osman Pașa se întorceau din războiul din Serbia. Campania rusă a fost mai bine planificată, dar s-a bazat
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
a lungul Dunării și să o traverseze departe de deltă, și că vor prefera calea scurtă pe lângă coasta Mării Negre, ignorând faptul că acea zonă avea cele mai întărite și mai bine aprovizionate fortărețe turcești. Mai în amonte, exista o singură fortăreață bine apărată pe Dunăre, Vidin, care era apărată doar pentru că oamenii conduși de Osman Pașa se întorceau din războiul din Serbia. Campania rusă a fost mai bine planificată, dar s-a bazat mai mult pe pasivitatea turcilor. Inițial, rușii au
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
egale în termeni de număr de soldați, iar armata rusă era demoralizată de cele două eșecuri. Rusia nu mai avea alte trupe la dispoziție pe care să le trimită într-un nou asalt al Plevnei, așa că armatele țarului au asediat fortăreața și au cerut României să trimită întăriri. În scurt timp, armata română mobilizată a trecut Dunărea pe la Zimnicea, a avansat pe culoarul eliberat de ruși și s-a alăturat asediului. La 16 august, la Gorni-Studen, grupul vestic de armate care
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]