2,684 matches
-
movila în memoria Organizației de Combatere a Evreilor. Există multe locuri ce comemorează istoria eroică a Varșoviei. Pawiak, de exemplu, este o pușcărie infamă a gestapo-ului german unde se află în prezent un monumet funerar. Citadela Varșoviei, este o fortificație din secolul XIX construită dup înfrângerea Revolta din Noiembrie. Un alt monument important, statuia Micului Insurgent, localizată la meterezele orașului vechi, comemorează copii ce au ajutat la transmiterea mesajelor în timpul Revoltei Varșoviei, în timp ce monumentul impresionant Revolta din Varșovia construit de
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
secolului al XII-lea, în timpul regatului lui Béla al III-lea al Ungariei (1172-1196), prin atingerea zonei centrale a Carpaților Meridionali. Cucerirea s-a consumat în trei sau patru etape principale, prin avansarea treptată, dinspre vestul spre sud-estul Transilvaniei, a fortificațiilor de graniță. Aceste întărituri, datorate gepizilor, care au avut organizare statală bine configurată în Transilvania, întărituri menționate în izvoare ca indagines, gyepũ sau presaka (prisăci), erau zone împădurite lăsate în paragină, prevăzute cu locuri supravegheate de trecere, denumite porta (latină
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Menumorut), precum și despre prima atestare documentara a localității Zalău (Ziloc). În epoca medievală, prin Sălaj treceau unele dintre cele mai importante drumuri comerciale care legau centrul Transilvaniei de vestul Europei: drumul sării și al negustorilor. Aici s-au ridicat primele fortificații medievale pentru apărarea Transilvaniei. În lupta pentru independență și unitate națională, purtată de români în epoca modernă, Sălajul a avut reprezentanți de frunte din rândul cărora se remarcă personalități că Simion Bărnuțiu, Alexandru Papiu Ilarian, Gheorghe Pop de Bășești, Iuliu
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
în lucrarea să Geographia. Demne de remarcat sunt castrele române de la Bucium, Romita (Cersiae), Tihau, Sutonu (Opatiana) și de la Românași (Largiana). Din motive de apărare a trecătorii Poartă Meseșului și a întregului ținut împotriva invaziilor tătare și turcești au apărut fortificații medievale cu rol complex, urmele unor asemenea cetăți medievale pastrandu-se la Almas, Moigrad și Simleul Silvaniei. Numele voievodului Valahiei Mihai Viteazul, primul domn care a reușit unirea celor trei țări române, se leagă de istoria Salajului prin bătălia de la
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
în războaiele frecvente dintre români și turci pentru controlul Dunării, în special în încercările lui Mihai Viteazul de a stăvili atacurile turcești, iar mai apoi în războaiele ruso-turce. În 1659 Giurgiul a fost ars din temelii. În 1829 zidurile și fortificațiile au fost complet distruse, astfel că singura apărare care-i mai rămânea era castelul amplasat pe insula Slobozia, legată de țărm cu un pod. Prima cale ferată din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești a fost construită între București
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
orașului și a fost reluată activitatea economico-socială. Azi orașul mai păstrează foarte puțin din aerul vremilor ce nu mai sunt. Emblema orașului de azi este „Turnul cu ceas” (Turnul orologiului-construit la sfârșitul secolului al XVIII, ca turn de observație a fortificațiilor otomane). Monumentele istorice, de artă și arhitectură, stau ca mărturie a trecutului plin de istorie al acestei zone: Biserica „Sfântul Nicolae” (ridicată în 1830 prin transformarea unei geamii turcești), Biserica „Sfântul Gheorghe” (1838-1841), Biserica „Buna Vestire” (ctitorită sub domnia lui
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
la 20 iunie 1954.Are o lungime de 2,8km. Hoteluri și moteluri. H. Steaua Dunării, Vlașca, Miorița, Ovidiu, Prieteniei, pe motonavele Steaua Deltei și Steaua Dunării.(preferabil prieteniei) Situl arheologic "Malul Roșu", Ins. Mocanu (vegetație seculară), Strada Tabiei - ruinele fortificației Tabiei, Bis. Smarda, Catedrala Adormirea Maicii Domnului, Strada Gării, Gara centrală(prima gară din Țara Românească), [Turnul Ceasornicului], Biserica Greco-Catolică (pictată de pictorul național Tattarescu), Biserica Catolică, Centrul cultural Ion Vinea, Ateneul, Schitul Sf. Nicolae, Gradina Alei (printre primele grădini
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
romane trimise să cucerească Dacia suferă o înfrângere amară, conducătorul lor Cornelius Fuscus fiind ucis în luptă. Această luptă se dă pe teritoriul județului undeva în Loviștea. Istoricul român Vasile Pârvan confirmă existența, pe meleagurile vâlcene, a unui număr de fortificații pe râul Olt, cunoscute sub denumirea de "Limens Alutanus", construite în perioada 106-271 d.Hr. a dominației romane a Daciei. Acestea, de la nord la sud sunt: "Pons Vetus" (Câineni), "Proaetorius" (Racovița), "Arutela" (Călimănești|Bivolari]]), "Castra Romana" (Sâmbotin), "Buridava romană" (Stolniceni
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
de inestimabilă valoare, aparținând fazei de început a epocii fierului. Ea reflectă nivelul de cultură materială și spirituala al locuitorilor de pe aceste meleaguri, al geto-dacilor, în ansamblu. Construcția din senestra evocă ctitoriile importante de pe aceste locuri, cât și sistemul de fortificații specific epocii feudale. Balanța, însemn heraldic care evocă justiția socială, face aluzie la echilibrul și cumpătarea locuitorilor, amintind, totodată, rolul activităților comerciale în progresul social. Brâurile argintii transpun în stemă bogația hidrologică a județului și desemnează râurile Mureș, Târnava Mică
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
Așezările de la Bălești, Crasna, Vladimir, Runcu și Telești stau mărturie locuirii județului în epoca neolitică și cea a bronzului. Cercetările arheologice sistematice efectuate de instituții specializate, între care și Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, au dus la descoperirea complexului de fortificații romane de la Bumbești-Jiu, a castrelor cu val de pământ de la Cătunele, Pinoasa-Vârt, precum și a așezărilor civile romane de la Săcelu, Ciocadia, Târgu Jiu, Slobozia - Bârsești, care atesta o viață romană intensă, fapt ce va duce la o simbioză daco-romană, etapă importantă
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
Deceneu, a reușit să introducă o serie de măsuri administrative care au avut un rol important în consolidarea și stabilitatea statului, a recrutat oameni noi pentru administrarea agriculturii, strângerea dărilor, supravegherea muncilor obștești obligatorii, făcând, astfel, posibilă realizarea sistemului de fortificații în Dacia, a introdus sistemul de legi beligines, iar pe plan spiritual și-a întărit propriul cult. Prin acțiunile sale ofensive a reușit îndepărtarea pericolului reprezentat de celții situați în sud și în vest, supunerea bastarnilor în est și cucerirea
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
nu există, dar istoricii și istoricii militari sunt de părere, prin analogie cu componența armatelor inamice a celților și romanilor, că armata lui Burebista a fost formată din trupe pedestre, trupe călare, trupe destinate mașinilor de asediu, specialiști în construcția fortificațiilor, flotilă de Dunăre și o flotă a Mării Negre, după cucerirea cetăților pontice. Cavaleria a fost mai redusă ca efective în armata dacică și se recruta din zonele de câmpie și de deal, unde se creșteau caii. Cavaleria avea rol de
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
refugiat în Ungaria, iar în 1375, maghiarii au încercat iar să îl supună pe domnitor. Aceștia au recuperat posesiunile din Transilvania. În ultimii ani de domnie Vladislav Vlaicu a reușit să obțină independența Țării Românești. A luat măsuri defensive construind fortificații la granița dintre Țară Românească și Transilvania, ca cetatea Branului, care închidea drumul de acces. A bătut moneda numai din argint-trei tipuri de ducați, dinari și două tipuri de bani. A fost primul ctitor al mănăstirilor Tismana și Cotmeana. Fratele
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
sultan, și totodată, era supus și suzeran față de coroana maghiară. În timpul domniei lui Alexandru I Aldea, Sigismund a încercat să îi aducă cavaleri teutoni în Țară Severinului, pentru a construi fortărețe de apărare pe linia Dunării. Dorea să fie construite fortificații de la gurile Dunării până la Belgrad. Planul nu a reușit deoarece teutorii au plecat din Severin. În 1432, Alexandru Aldea a fost obligat să participe cu un contigent alături de turci în timpul ofensivei turcești. În 1435, Sigismund a fost încoronat ca împărat
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
corpului, conform cronicarului Antonie Verancsic. Ștefan a adăugat de asemenea o nouă armă-artileria. Conform cronicarului polonez Jan Dlugosz, domnitorul nu chema la arme numai boierii și slujitorii, ci și țăranii, învățându-i cum să-și apere țara. Ștefan a amenajat fortificațiile Moldovei, a modernizat cetățile existente, a ridicat încă un zid exterior, așezat la depărtare de vechea cetate încât să o scoată de sub bătaia artileriei. În față zidului a dispus săparea șanțurilor largi și adânci, cu pari ascuțiți camuflați și în
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
nu au putut continuă bătălia să-i urmărească pe turci, astfel, domnitorul s-a retras cu armata în munți, așteptând sprijinul lui Sigismund. Otomanii au ocupat cetatea Bucureștilor , transformând mănăstirea Radu Vodă într-o moschee și construind în jurul ei o fortificație de pământ. Târgoviște a fost ocupată, iar în mai-august 1595, din Moldova, veneau soldații domnitorului Ștefan Răzvan, iar dinspre Bran veneau trupele lui Sigismund. La 8 octombrie, cetatea Târgoviștei a fost eliberată, iar pe 12 octombrie, Bucureștii. Armata lui Mihai
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Strelna se află o vilă de vânătoare a lui Petru cel Mare și un palat folosit de președinții ruși pentru întâlnirile cu oaspeți străini, Palatul Constantin. Alte puncte de atracție sunt Shlisselburg, cu fortăreața sa medievală și insula Kronstadt, cu fortificațiile din secolul al XIX-lea și monumentele sale navale. Țarul Petru cel Mare a fondat orașul pe 27 mai (16 mai stil vechi), 1703, după ce a recucerit Ingria de la Suedia. A botezat orașul cu numele sfântului său protector, Sfântul Petru
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
loc se aflau fortăreața suedeză Nyen, și mai nou Nöteborg, în zona mlăștinoasă pe care o traversa râul Neva către gurile de vărsare din Golful Finlandei. De vreme ce ridicarea orașului a început în timp de război, prima construcție a fost o fortificație. Cunoscută în zilele noastre ca Fortăreața Sfinții Petru și Pavel, a avut și ea, la început, numele de "Sankt Piterburh". Fortăreața a fost ridicată pe "insula Iepurelui", pe malul drept al Nevei, la aproximativ 3 km de vărsarea acestuia în
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
regal, se reface rapid și la cea de-a doua invazie din anul 1285 reacția comunității bistrițene va fi mult mai bine coordonată. Prezenta ca reprezentant al regalității a unui comite, atestat documentar la 1274, presupune și existența unei mici fortificații în care acesta își avea reședința, documentele înregistrând un „turn de piatră” care era situat cel mai probabil în extremitatea de nord-est a așezării medievale, nu departe de mănăstirea franciscana, si care va fi inclus mai târziu în sistemul de
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
de către regale Sigismund de Luxemburg, în anul 1366, prin care locuitorii Bistriței primesc dreptul la alegerea anuală “ după deopotrivă lor învoire a tuturor, judele și jurații”, orașul având dreptul la pecete și stema proprie , simboluri caracteristice unui oraș liber. Ridicarea fortificației de zid se apreciază a se fi demarat după 1349, data la care Bistrița figurează în documente cu titlul de civitas, fiind definitivate sub forma unei incinte continue de zid după 1400. În acest mod Bistrița se alătură celorlalte orașe
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
în privința acestei etape a sistemului de apărare al orașului. Singurul document care vorbește de zidurile și turnurile orașului, muri et aedificia fortalitii, datează din anul 1438, prin care regina Elisabeta atrăgea atenția asupra stării de ruină în care se găsea fortificația, solicitând lucrări de reparații și întărire a incintei. Aflați sub protecția și grijă reginei Ungariei, bistrițenii devin cei mai importanți negustori din zona intermediind comerțul dintre Transilvania și Moldova. În acest sens, regele Ludovic de Anjou a acordat Bistriței la
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
cetății care nu era dublată de mlaștini și heleștee era practic zona dintre cele două porți din partea de vest a orașului unde însă existau un sistem de două rânduri de canale cu apă care îngreuna un acces frontal spre zidurile fortificației. Apărarea orașului cădea în sarcina cetățenilor, porțile având câte un paznic care avea misiunea de încasare a taxelor și supraveghere și semnalizare a evenimentelor. Aceștia locuiau de obicei în turnul porții. În caz de război sarcina supravegherii și apărării zidurilor
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
om din fiecare centurie. Pregătirea cetățenilor pentru apărare era asigurată prin desfășurarea unor exerciții militare. Erau organizate trageri cu armele de foc, anual de Rusalii. Aceste trageri au fost stabilite a se desfășura în sântul dintre cele două ziduri ale fortificației, între Poartă Ungureasca și Spitalului. La adăpostul acestor ziduri bistrițenii construiesc începând din 1480, în Piața Centrală, unul dintre cele mai lungi ansambluri arhitecturale medievale din estul Europei, cu arcade la parter, ansamblul Sugălete (Sub galete). Cele 13 case au
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
consfințit importanța simbolică a orașului, datorită rolului său de capitală istorică. Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oraș exista localitatea dacică "Apoulon", important centru fortificat menționat pe hărțile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, orașul s-a numit Apulum, iar fortificația dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaților Legiunii a XIII-a Gemina staționate aici. Ruinele zidului roman și ale porții sunt foarte bine conservate și pot fi vizitate în „Traseul celor trei fortificații” din cartierul Cetate. După retragerea administrației
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
orașul s-a numit Apulum, iar fortificația dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaților Legiunii a XIII-a Gemina staționate aici. Ruinele zidului roman și ale porții sunt foarte bine conservate și pot fi vizitate în „Traseul celor trei fortificații” din cartierul Cetate. După retragerea administrației romane sub Aurelian, în anul 271, viața urbană s-a stins treptat. În evul mediu orașul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (după Iula, un
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]