4,121 matches
-
aripi Prin vremuri nămoloase și toate-n voia sorții, Doar pronia cererească mai poate să îi scape Din gheara mult prea rea și fioroasă a morții. În țară unde nimeni nu știe a ține cârma Și zborul către viață e frânt din nepăsare, Bolnavi ne sunt păstorii, bolnavă e și turma, Ei sunt după putere, iar noi de resemnare. În goana după posturi plătite și călduțe Au sugrumat din fașă tot ce le-a stat în cale Și cocoțate-n funcții
UITAŢI ÎN ÎNTUNERIC de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377465_a_378794]
-
prea am uitat de el, Am alergat mereu după nimicuri Și tu și eu și cei din jur la fel! Nu avem timp să ne mai dăm crezare, Tot adunând averi peste averi, Odată vom ajunge lângă zare Cu trupurile frânte sub poveri; Hai să-nvățăm cum să ne odihnim Unul în celălalt și împreună Să punem adevăr în ce zidim Și-așa e lumea plină de minciună.... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Hai să-nvățăm... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN
HAI SĂ-NVĂȚĂM... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377484_a_378813]
-
auzi și zărești nimic bun Și-n toate vezi numai primejdii, Ridică-ți privirea spre-albastrul curat, Spre munții ce sprijină zarea, Te-ncrede-n Cuvântul ce Domnu-a lăsat, Ascultă-i copile chemarea! Când toată puterea s-a dus și ești frânt, Iar lupta îți pare pierdută, Când totul te-mpinge în jos spre pământ Și jalea e tot mai acută, Primește-ajutorul ce vine de sus, Credința, speranța, iubirea, Acceptă în suflet pe Domnul Isus Și-odată cu El izbăvirea! Când simți că
CÂND INIMA-ȚI PLÂNGE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377522_a_378851]
-
privește cu mine, cum au plecat. NOI NE-AM RĂNIT PE TREPTE DE VENIN... Noi ne-am rănit pe trepte de venin, Cuvintele preschimbându-le-n pelin, Și-am rupt iubirea ce ne era o pavăză Un stâlp s-a frânt acum în zbor de fum, Iar lacrimile fără gând atârnă ca un plumb. Tu dulcea rază, clădită fără aceea emfază. Acuma glasul tău s-a rupt din trupul meu, Și-am plâns topindu-mi seva, că nu mai sunt eu
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
sine era liniște. Inima îi bătea rar și puternic. Iar când rotirea se opri pentr-o clipă din veșnicie ca imediat s-o pornească în sens invers, copilul își simți pieptul străpuns de... rău! Și, într-o zvârcolire ce-i frânse trupul, căzu la pământ în leșin greu... * A doua zi, când deschise ochii, alături de ai săi se afla și fata vindecată, care-i zâmbea printre lacrimi, și părinții ei, copleșiți de ajutorul primit, și săteni... Privirile tuturor arătau uimire, bucurie
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
e un zefir ce va revărsa, Ca un potir cu vin de ambră în mâna Sa. Condu-mă la steaua vieții din al inimii caval Să-mi port lumina timpului din val în val, Călător al unor drumuri cu amintiri frânte Destine irepetabile pe scena vieții umbrită de atâtea lupte. Referință Bibliografică: Condu-mă / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2348, Anul VII, 05 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Claudia Bota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CONDU-MĂ de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377688_a_379017]
-
tot freamătul orașului, iar gurița îi turuia ca o moară stricată, punând întrebări...de ce...cum...de unde, fără a mai aștepta răspunsuri, punând altele una peste alta. Laura zâmbea, se bucura de fericirea lui, ce bine că nu realiza adevărul. Erau frânți, Ionuț începu să-și arate și el oboseala, îl dureau piciorușele și au trebuit să mai facă câte un mic popas pe o băncuță, ca să-și tragă sufletul...Și, în sfârșit, au ajuns la ușa Valentinei, care a rămas mută
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378308_a_379637]
-
din adâncurile lumii, din doruri necuprinse-n destrămare, în a căror ochi se închină mările, născând în flăcări rugăciuni.Amurgul se înalță parcă din mituri, în urma sa lăsând doar umbra misterioasă să lunece spre infinit. Doar un înger cu aripile frânte deplânge înserarea. Asta fiindcă numai îngerii rămân să vegheze neputințele noastre: ““Priveam ca-ntr-o oglindă, adâncurile lumii,/ Din piscul necuprins al unui gând,/ În care temelie am pus cetății mele/ Din focurile tale, de astăzi și oricând. M-am
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
între două lumi, nimic împiedicându-le să se întâlnească în răscrucea dintre lumea viilor și lumea de dincolo, cu alte spirite, cunoscute venite de dincolo de albastru. Unele dintre cele plecate din astă lume, au lăsat în urmă datorii neîmplinite, visuri frânte la jumătatea drumului, iubiri netrăite și nu puteau odihni în pace, astfel se întorceau în căutare de alinare, în rugăciunile celor rămași pe pământ. Când Alba se trezește și lasă iatacurile castelului său dintre stele coborând pe pământ, sora ei
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
iubire Ai fi iubit ducând în dar Frânturi de inimă cu tine. Dar n-ai știut sau doar n-ai vrut Iubirii să-i oferi iubire Pe steaua care te-a iubit Ai dat-o înspre răstignire. Piroanele i-au frânt făptura Când sângele curgea șiroaie Deși îi amuțise gură Cu ochii calzi cerea iertare. Nu te-ai oprit deși strigă Mă lasă, nu mai pot, mă iartă! Că dar primește viața mea Nu știu să-ți dau altfel de plată
SIHASTRU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378556_a_379885]
-
se-adună Cu trupul meu am să te-adăpostesc. Pe toamnă vreau că martoră s-o am Pecetluind iubirea cu iubire De ce-ai plecat acum când te visăm Și lumii-ntregi îi povesteam de tine ? Sub goale tălpi se frânge ruginiul Când alergând prin vie rătăcești Ești visul meu, iubirea mea, Mărie De-ai ști, în toamnă, cât de dragă-mi ești! Maria Balacianu Referință Bibliografica: Maria și toamnă / Virgil Ursu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1829, Anul VI
MARIA SI TOAMNA de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378597_a_379926]
-
iubire și cânt. Mulțumesc că în clipele grele, Ai știut să-mi vorbești Domnul meu, M-ai purtat pe-al Tău braț către stele, Mi-ai șoptit cu mult drag: "Fiul meu!" Și acol' printre aștrii, ființa, Ce cândva se frângea sub poveri, A primit ca armură, credința, Înnoind omul vechi ce-am fost ieri. Mulțumirea e-o inimă care Smerită, așteaptă-n tăcere, E harul ce naște izvoare, Cu-arome de lapte și miere. E gândul la Țara promisă, Nădejdea
MULTUMIRE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378579_a_379908]
-
ai fost să-ți câștigi fericirea Îmbrăcată în zale și cu paloș în mâini Vulturi hulpavi furat-au din tine iubirea Si-ai fugit neputând să rămâi. Peste noaptea adâncă rătăcești nemilos Și zalele-s grele și trupul ți-e frânt Uneori, poticnita, te-aduni de pe jos Verși lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt. Ursitoarele-ajunse la nașterea ta Far' de măsură ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele de catifea Peste chipul senin, veșnică tinerețe. Era noapte
DUREROS DE FRUMOS ȘI ADEVĂRAT! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378612_a_379941]
-
serviciu, am unde locui, nu știu ce impediment ar mai fi. Oricum, el nu l-ar crește singur pe Ionuț, sigur vrea să-mi forțeze mâna ca să mă reîntorc la el. Nici cu aur să fie și nu îl mai vreau! Își frângea mâinile și lacrimi de durere îi curgeau șuvoi. Mama Ioana și Angela priveau și ele cu disperare, nu știau ce să mai zică. Angela o îmbrățișă și încercă să-i ridice moralul. - VA URMA - Referință Bibliografică: D E S T
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378849_a_380178]
-
și, luând un taxi, s-au întors acasă, unde mama Ioana le pregătise o cină apetisantă. Ionuț, după ce și-a descărcat sacul, mimând și povestind bunicii despre ce au făcut cei doi comici, aproape că a adormit la masă, era frânt, pentru el a fost o zi plină și frumoasă. Laura și Valentină au rămas până târziu, povestindu-și una alteia ce au făcut de când nu s-au mai văzut. Valentină își găsise sufletul pereche și spera ca de data asta
EP.24 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378851_a_380180]
-
și-ar fi dorit să-l întâlnească pe Gabi, dar ea luni trebuia să se reîntoarcă la serviciu. Mama Ioana le asculta cu drag, Valentina făcuse parte din familie, iar, când a plecat după soț în alt oraș, i-a frânt inima, Laura era plecată , îl urmase pe Nicolae la postul unde a fost repartizat, iar ea rămăsese în locul ei. Era deja trecut de miezul nopții și dimineața trebuiau să-și onoreze fiecare serviciul. Laura avea zi scurtă la școală, Valentina
EP.24 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378851_a_380180]
-
Ionuț dădea semne de oboseală, căsca mereu, toată ziua a fost agitat în așteptarea evenimentului, iar acuma aproape că adormise în mașină. - Haide puiuț, am ajuns acasă, ia-ți la revedere de la Gabi și mergem la culcare, văd că ești frânt rău. - Nenea Gabi, a fost super și îți mulțumesc, cred că o să mai vină circul și atunci mergem din nou. nu ? - Sigur, nu pierdem noi ocazia! Ia dă tu aici obrăjorul să-ți dau un pupic, ne vedem noi după
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378848_a_380177]
-
pământul sfânt c-a devenit podmol, Oare cât mai avem de chin în astă soartă?! Ne plângem morții tinerii, cei pe un rug jerfiți Pentru un pumn de-arginți, ce mâinile pătează, Îmbătrânim prematur peste suflări loviți, Iar aripile-s frânte, însă conștiinta-i trează. Din mii și mii de piepturi, talazuri se ridică Sunt voci care își cer un simplu drept la viață, Se vrea o lege justă, ca cel ce-i pus vlădică Să nu mai poată-n veci să
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Plânge pământul sfânt c-a devenit podmol, Oare cât mai avem de chin în astă soartă?! Ne plângem morții tinerii, cei pe un rug jerfițiPentru un pumn de-arginți, ce mâinile pătează,Îmbătrânim prematur peste suflări loviți,Iar aripile-s frânte, însă conștiinta-i trează.Din mii și mii de piepturi, talazuri se ridicăSunt voci care își cer un simplu drept la viață,Se vrea o lege justă, ca cel ce-i pus vlădicăSă nu mai poată-n veci să ne rânjească
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
atinge nemurirea,... XXIII. ÎȚI CER O LECȚIE..., de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. Acum, sunt prietenă cu mine și palmele s-au împreunat în rugăciunea nerostită de mult timp, am aflat ce înseamnă inima frântă de durere simțind până-n adânc suferința depărtării de Tine atunci când am ales noaptea gândurilor moarte. Acum, îți cer o lecție,Tată, învață-mă să spun“nu” când viforul patimilor vrea să intre în casa sufletului alături de niște umbre fără chip
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
vrea să-mi înghețe zborul spre Dumnezeu și devin vultur pleșuv, îmi fac cuib în durerea trezirii ... Citește mai mult Acum, sunt prietenă cu mine șipalmele s-au împreunat în rugăciunea nerostită de mult timp,am aflat ce înseamnă inima frântă de dureresimțind până-n adânc suferința depărtării de Tineatunci când am ales noaptea gândurilor moarte.Acum, îți cer o lecție,Tată,învață-mă să spun“nu”când viforul patimilor vrea să intre în casa sufletului alături de niște umbre fără chipcu gheare
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
n-ar exista, Fără tine nici lac și nici nuferi, Nici lumea fără tine n-ar fi a mea. Fără tine nici dorul n-ar plânge, Nici fericirea în lume nu ar striga, Fără să fii viața-mi s-ar frânge, Fără de tine n-aș fi putut fi a ta. De tu nu ești durerea nu urlă, Mirosul în flori fără să fii s-ar usca, Fără de tine și luna e neagră, Fără de tine nici viața-mi nu se năștea. Fără
NU VREAU NIMIC FĂRĂ TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378925_a_380254]
-
venit un zburător, de la vreo câțiva ani lumină Neobosit și călător, fără popas, fără hodină Să vadă de mi-e dorul slobod sau ferecat în atriu stâng, Să vadă de mi-e bine-n lume, dacă trăiesc sau de mă frâng. Să simtă el, cu boarea-i rece, cum plâng, când plâng, cum tac, când tac Cum, fiindcă știu că este înger, izvor în ochii lui mă fac. Dar a aflat pribeagul sorții că dorul meu e trădător Și c-am
CUM TAC, CÂND TAC de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378967_a_380296]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > MOARTEA UNEI MUZE Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului MOARTEA UNEI MUZE Din ploaia toamnei și din zori O muză a căzut așa Cu aripi frânte de văzduh Și nu putea deloc zbura. În zbor se înalțase mult Căci fericită se simțea, Dar aripile de văzduh S-au frânt căzând cu tot cu ea. Dar nimeni nu-i știa povestea, De unde vine, cine este Și toți în jur
MOARTEA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379023_a_380352]
-
Autorului MOARTEA UNEI MUZE Din ploaia toamnei și din zori O muză a căzut așa Cu aripi frânte de văzduh Și nu putea deloc zbura. În zbor se înalțase mult Căci fericită se simțea, Dar aripile de văzduh S-au frânt căzând cu tot cu ea. Dar nimeni nu-i știa povestea, De unde vine, cine este Și toți în jur pariu făceau Că este ruptă din poveste. Sub șoaptele bănuitoare Se întrebau de este vie, Dar nimeni n-ar fi bănuit C-a
MOARTEA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379023_a_380352]