2,125 matches
-
un semn surprinzător. Mă lupt să cred puternic că dragostea nu minte și nu-mi trădez iubirea și mă topesc de dor. îmi pare că tu vii de undeva din mine, din dorul nenăscut visat în înserări... în tine văd frânturi de lacrimi și suspine și-aud un mic răspuns la mii de întrebări. îți spun cât te iubesc când tu nu ești de față și simt cum mă desprind de tot ce-i omenesc, te-aștept de așa de mult
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cum de au așa un nas să le ia urma, să-și dea seama după îmbrăcăminte în mijlocul aglomerației de pe bulevarde care e italian, care e francez, care e cutare. Și ce tupeu ca să danseze în jurul lor, să-i amețească cu frînturi de engleză, să i facă pînă la urmă de bani! — Ca să vezi, constată Roja, încercînd să se relaxeze de tot, lăsîndu-se moale pe spătarul scaunului, ai spus-o cu gura ta, deci recunoști că dansul e o artă pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
va spune: Aceasta sunt eu! Luați și vă Înfruptați! Scăpa În acest fel de viermi și de frig. Se ghemui În scaun ca Într-o scoică. Muzica Încetase. Spațiul dintre mese rezervat dansului era gol. În zumzetul sălii se amestecau frânturi de toasturi, clinchetul paharelor, priviri fugare, zâmbete amabile, cu subînțeles, sau strict protocolare. Când amestecul deveni fluid, omogen, Începu să scadă În intensitate pentru a lăsa loc În cele din urmă unei tăceri Încordate: se servise friptura de pasăre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de față. Nu mi-era adresat câtuși de puțin și venea din starea de semicomă În care se afla. Nu făcea referire la un timp anume. Era din nou „acum“ și iar „acum“, pentru veșnicie - infinit mai viu În acele frânturi de propoziții disparate decât În orice scrisese sau Îmi povestise vreodată În momentele de luciditate despre experiențele lui de pe front. Fuseseră Întotdeauna tabu. Amintiri de la Ypres și din alte orașe distruse, Încartiruiri În castele În afara liniilor frontului, viața În Kölnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
a artei, așa cum există (ba Încă unul cu mult mai cuprinzător) pentru cea a naturii. Pericolul Însă, și În artă și În natură, este că tot accentul se pune pe ceea ce este creat și nu pe creație. Toate artefactele, toate frânturile de cunoaștere științifică au În comun un lucru: și anume, ele vin la noi din trecut, sunt relicve a ceva deja observat, dedus, formulat, creat și sunt astfel apte să treacă prin moara lui Linnaeus sau prin oricare altă moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
a mutat la el - încălcând regulile Departamentului cu privire la legăturile amoroase în afara căsătoriei - și l-a implorat să renunțe la box. Zvonurile despre Blanchard m-au lovit ca niște directe expediate pe neașteptate și mă întrebam cât adevăr conțin. În schimb, frânturile auzite despre propria mea poveste le-am resimțit ca pe niște lovituri ușoare, mai mult un fel de eschive, deoarece erau în totalitate adevărate: Dwight Bleichert se alăturase Departamentului ca să scape de niște probleme grele, fiind amenințat cu excluderea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Lee, din dorința de a mușamaliza pasiunea lui Madeleine pentru barurile de lesbiene. Am continuat să studiez dosarul, transpirând în camera încinsă, lipsită de aer. N-a mai apărut nici un prefix de Webster, dar au început să mi se arate frânturi de coșmar: Betty stând în stația de autobuz Wilshire în seara zilei de 12.01.1947, la șapte și treizeci, și făcându-mi cu mâna, „La revedere, Bucky!“, gata să sară în eternitate. Mi-a trecut prin cap să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vorbea despre mine, implorându-l să fie mai îngăduitor. „Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși”. Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. „Ce ghinion am avut să moară Dinu” era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un diavol, un vagabond, o rușine. El nu-mi ierta faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în praful cald de pe uliță în cătun, câinele care se oprise și urina pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei. „Îți impute gardul”, îi spusesem, iar ea izbucnise în râs. Frânturi de viață. Cioburi de oglindă spartă. Ce legătură exista între ele? Eu. Eu care crezusem totdeauna că lumea se împarte în două categorii, egoiști care au curajul să recunoască faptul că sunt egoști și egoiști care din diverse motive o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bătând din picioare În ritmul muzicii - căci Cécile era În realitate un tânăr pe nume Arnold Bennett, redactorul-șef adjunct al acestui hebdomadar cu tendințe moderat feministe (moto: „Înainte, dar nu prea repede“). Pe lângă distribuirea și editarea articolelor și a frânturilor pe teme precum „Femeia de profesie acasă“, „Femeile bogate se ceartă mai des decât cele sărace?“ și „Cum ținem pătrunjelul proaspăt“, avea o rubrică regulată de divertisment teatral intitulată „Muzica și mamițele“, pe care o iscălea „Cécile“, și una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tu, că ce, dacă băgam banii în casa ta de modă măcar acum mă lăsai în pace. Sau tot la mine veneai să te scot din necazuri. Ei, dar să lăsăm lucrurile neplăcute în urmă, interveni Hélène. Aflai ulterior din frânturi de conversație că, de fapt, Françoise nu reușise, deși încercase din răsputeri, să se bage în afacerile soțului ei. Acesta o îndepărtase mereu. El avea de trăit viața lui, și din moment ce îi asigura soției satisfacerea multor capricii financiare, nu considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tristețea, pustiul stropilor, și apoi scena "crimei" ar trebui spus. Însă mie nici măcel nu mi se pare potrivit. Nu știu. Ceva ce s-a întâmplat și gata. Însă străfulgerarea parcă fusese permanentă. O vedeam pe ea, și abia apoi frânturile de poveste. Foarte real mi se păru și faptul că mă trezii în apartamentul altcuiva. Ghici al cui? Se poate să mă fi ridicat încet, să fi observat apartamentul, cu un aer plăcut masculin. Și se poate să fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atinsei. Avea sânge pe ea și mă murdării, fără să vreau, de sânge. Și văzui coborând ucigător din cer un fulger. În urmă rămase noaptea. Pe cât de real mi se păruse atunci totul, când mă trezii nu puteam distinge decât frânturi din ce se întâmpla, pe fondul străfulgerării dureroase. Eram la mine în my sweet. Însă ceva părea în neregulă. Simții că fusesem totuși undeva. Simții un miros dulce, masculin. Se părea poate să fi visat chiar înainte de a mă fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne vom dezamăgi reciproc. E o fatalitate ce nu depinde de mine. Și am făcut multe lucruri, și am experimentat căutând să înțeleg. Și astfel am cunoscut lumea. Și astfel, fugind din loc în loc și din clipă-n clipă, prinzând frânturi din ceea ce trecea pe lângă mine, fără să mă atingă, am călătorit cu mintea, în minte, și am scăpat timpului. Ce frumos că toate s-au putut întâmpla în îmbrățișarea lui. O anumita distanță, o anumită intimitate. Jertfă de timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o bijuterie în palmă. Mă uit la el și privesc. Și noi ne plimbăm sub clar de soare. Și razele ne zâmbesc. Ne uităm unul la altul când și când și purtăm iarăși o conversație. Sunt mai multe replici cu frânturi. Îmi țin mâna într-a lui și știu că el va fi acolo când voi avea nevoie de el. Promite tăcut. Vorbim despre vrute și nevrute, fără a ține mai mult de două replici un subiect. Cimentul e stricat și pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
era încă îngăduit să se înjghebe, brâu subțiratec și misterios al stratosferei, zonă de studii tânjită de oricare meteorolog. Înserarea sosise. Soarele dăduse el însuși turnanta. Meteorologii diurni se cărăbăniseră către case. 393 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI O frântură din mulțimea adunată liorpăia deja, nu din cale afară de deranjată, prin șervețelul de apă întins de gravitație pe pavaj. Lumea urmărea, stăpânită dacă nu și de-o ușoară mulțumire adiată, că, uite tocmai băietanul de la dânșii din cartier, ce-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era nefericită la modul propriu-zis, a început Fiona. Cred că simțea nevoia doar de puțin spațiu, de o perioadă de timp în care să se ocupe doar de ea. Nick a devenit foarte atent. Voia, cu ardoare, să afle orice frântură de informație legată de starea de spirit a lui Susan dinainte să fie lovită de mașină. — Asta își dorea? De ce? De ce. O întrebare așa de simplă și totuși încărcată de capcane. Nu mi-a spus exact, a mințit Fiona. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
oameni îmbrăcați în haine prăfuite, cu un fel de disperare în ochi. Am văzut toate astea ascunzându-mă în spatele ușilor și a gardurilor ori pândind prin coridoare și nu cred să mă fi văzut cineva. La final văzusem destul și frântura pe care o zărisem mă infectase deja pe de-a-ntregul, deși n-o știam încă, așa cum o infectase și pe Prepelicar. Iar oamenii din oraș erau albi. Un lucru curios mi s-a întâmplat pe drum, la întoarcerea pe platou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
grecească înfățișează doi iubiți rămași de-a pururi tineri prin faptul că arta le-a conferit nemurirea. Pe de altă parte, ei rămân împietriți într-o veșnică îmbrățișare neterminată, fiind condamnați - tocmai prin actul artistic care a surprins doar o frântura a vieții lor - să nu-și înplinească iubirea niciodată. Eminență cenușie îîn fr. în original). Aluzie la Ignațiu de Loyola î1491-1556), călugăr spaniol și adversar al Reformei. A fost fondatorul Ordinului lui Iisus și primul general al Ordinului Iezuit. Vasiliscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
evenimentului, că sunt mulțumiți și recunoscători tuturor celor care au contribuit la adunarea ei. Concertul s-a sfârșit cu păreri de rău, toți ar fi vrut să nu se termine atât de repede. În drum spre acasă, fredona în gând frânturi din versurile melodiilor pe care le cântase cu atâta patimă împreună cu artiștii. Mai făcea și câte un pas de dans, apoi își amintea că e pe stradă și că nu e politicos să te manifești astfel oricât de bine te-
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
audă nimic, voia să dispară chiar în acel moment fără să știe cineva că a fost vreodată acolo. Nu mai avea nevoie de nimic, nu mai voia pe nimeni aproape, nu mai voia să-l audă. O rănise, din nou. Frânturi din conversația pe care o auzise îi răneau auzul cu fiecare ecou tot mai adânc, mai dureros. - Karina?! Vocea lui o opri pentru o clipă în loc. Cât de dulce sunase numele ei venit de pe buzele lui, spus de vocea aceea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii. Caut febril În spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă. Urlu. Mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prelungindu-se nesfârșit. Fereastra ușii de la baie era fulgerată de lumini vii, ca niște gheare subțiri, repezite iar și iar În aerul metalic de acolo. Rămăsesem de-a dreptul paralizat, fără putința de a mă mișca ori articula vreun sunet. Frânturi de incantații se ridicară ca niște gemete prelungi, Înfiorând așteptarea. Apoi nu se mai desluși niciun zgomot... M-am apropiat tiptil de baie, cu un nod uriaș În gât. Inima Îmi bătea ca un clopot. O lumină limpede, clară, curgea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înlătură delicat făcându-mi semn să rămân locului și ieși balansându-se unduios pe sub privirile cotrobăitoare ale bărbaților, care o cunoșteau din vedere sau abia o remarcaseră. Toată noaptea m-am zvârcolit În așternut fără a visa nimic concret. Doar frânturi de imagini, gesturi, glasuri În care se amestecau diferite chipuri de oameni Întâlniți pasager prin viață și rătăciți În pânzele neștiute ale memoriei mele, pe care mi-am imaginat-o Întotdeauna asemeni unei cochilii de melc: cu cât te afunzi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Kate. O s-o iei razna. Poate, dar mi-ar plăcea să am de ales. 11.57: Cada. Locul meu preferat. Aplecată peste cada goală, adun rățuștele și bărcuța eșuată, dezlipesc literele alfabetului care, de când vocalele au căzut În veceu, formează frânturi enervate cu iz croat (scrtzchk!) pe marginea căzii. Dezlipesc un maiou Barbie Întărit, pe jumătate uscat, care a Început să miroase a ceva care seamănă cu mirosul de mormoloci, din câte Îmi amintesc. Apoi, Încep să dezlipesc dintr-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]