3,509 matches
-
transformate-n cânturi Ne însoțesc la fiecare pas... Dar nu suntem de vânturi duși, de valuri, Pe undeva sunt fapte îndrăznețe Și gesturi de aleasă frumusețe, Spre omeneștile, firești limanuri... Drum fără pulberi, drum cu pulberi grele, Ori numai duhul frământării mele?...
DRUM by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83789_a_85114]
-
FRĂMÂNTĂRI Cutremurate ape mă-mpresoară Prin care treci nestavilită undă Și-alintul tău a început să doară, Tăișu-i, mai adânc să mă pătrundă; Mi-e carnea sfârtecată de durere Și sufletu-mi dogoare de infern, Ochiul tristeții împietrit mă cere, Ploi
FR?M?NT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83797_a_85122]
-
GÂND DE SEARĂ Stih născut din gând de seară, Trecerea-ți mă înfioară Greu, ducându-mi frământarea Când închizi c-o umbră, zarea... Dar purtat de ne-mplinire Tu, naști cearcăne-n privire Și năduf în suflet pui Ca un dulce-amărui, Din ce-a fost și-o să mai fie Scris, stropit cu apă vie... Mă trezești ades
G?ND DE SEAR? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83799_a_85124]
-
Leo din celălalt capăt al mesei de sticlă care părea să se potrivească mai degrabă Într-un hotel de lux decât Într-un birou. Se pare că noua noastră colegă preferată s-a Învârtit iar de o mențiune. Am simțit frământarea familiară În stomacul meu, care Începea să-și facă mendrele. Întârziasem zece minute În dimineața aceea și nu citisem Încă Buletinul de Bârfe, ceea ce era În mod evident un pas greșit. Una dintre asistente venea special la birou la șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ceasul și dangătul de clopot când inima-mi va tresări o clipă, apoi peste ochii stinși aici pe pământ se va așterne veșnicia și acolo în ceruri lumina lor transformată în alte forme va deveni flori albe și pururi nestinse. Frământările și durerile pământești vor înceta! Camarazilor mei: „Noi suntem mărturia unei lumi ce-a fost, Cu sânge cald roșit-am caldarâm și flori, Noi am slujit vecia neamului și-un rost Pe fruntea țării pus-am aurori.” „Adu-ți aminte
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
iar pe plan istoric „un fenomen”. Dimensiunea credinței legionare nu are limite și e greu de explicat în cuvinte omenești. Credința Legionară se cucerește pas cu pas, treaptă cu treaptă, căderi și înălțări, mormânt lângă mormânt. Legionarul chinuit de toate frământările și greutățile omenești, lovit de toate mișeliile dușmanului, în anevoiosul său drum adulmecă înălțimile și azurul cerului și urcă către Dumnezeu, Golgota dată lui. Mișcarea Legionară e armonie de suflete. Tot legionarul se împlinește numai în cadrul acestei armonii. El merge
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în sufletele noastre! Biserica pământească, Biserica străbună ne lovește. Patriarhul e și prim ministru, în numele căruia se fac toate, de la care ne vin în fiecare zi atâtea chinuri. Doamne, Doamne, ce tragedie. Și la ce chinuri ne pui sărmanul suflet. Ce frământare în piepturile a zeci de mii de tineri, țărani, muncitori, studenți!” (Corneliu Zelea Codreanu) Căpitanul ne-a lăst cele mai cutremurătoare temeiuri creștine prin moartea sa martirică. Mărturisirile sale sunt pline de tremur și dureri, așteptând și acceptând senin împlinirea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
n-ai distrus toată porcăria aia de dosar? Lesnick tuși, îndesându-se și mai tare în halat. — Voiam să-l mai studiez. Mă interesa enorm. Dar tu de ce-ai plecat din echipa de anchetatori a marelui juriu? Din cauza unor frământări morale generate de metodele lui Ellis Loew? — Nu cred că AUFT merită atâta trudă. — Afirmația ta despre ziare îți conferă credibilitate, așa că mă întreb cât de mult știi exact. Buzz își ridică vocea, ca să acopere o năvală bruscă a valurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am și eu tainele mele de dragoste, pe care să le încredințez cuiva; mi-ar fi fost drag să fac versuri unei iubite care să fie a mea! Și-atunci am scris un sonet în care mi-am turnat toată frământarea și care începea astfel: " Mi-e sete de o dragoste curată! N-am mai iubit de mult și mi-este sete Să sorb dulceața șoaptelor discrete..." În această stare sufletească m-au găsit vacanța de primăvară și vechii mei prieteni
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
iar Fănică, flegmatic și calm ca un englez. Trebuie să mărturisesc că mă simțeam cam neliniștit. Nu era o emoție propriu-zisă... Dar nu-mi găseam locul, deși căutam să par foarte puțin impresionat de această vizită. Odată cu apropierea orei 5, frământarea punea stăpânire din ce în ce mai puternic pe Gică. Se așezase la masa mea și luase "Poeziile" lui Eminescu, pe care le răsfoia în aparență foarte atent; în realitate însă, fără să citească ceva! Voia să-l găsească Veturia asupra unor preocupări poetice
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Minister... Cer eu să se înainteze actele anchetei Onoratului Minister, care să hotărască, pentru că văd că noi degeaba ne străduim să ajungem la un rezultat! În cele din urmă s-a cerut avizul Ministerului Instrucțiunii Publice! Din nou emoții, înfrigurări, frământări nemaipomenite, în așteptarea sentinței ce o va da suprema instanță. Până atunci, cursurile își urmau... cursul lor! Chinul cel mare era la orele lui Atila de care ne era rușine, pentru că nu ne purtasem în excursie așa ca și când ar fi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
două evenimente uriașe din viața lui, invazia Moldovei și sosirea lui Alexandru, aveau loc În același timp. Dar se mai Întâmpla ceva, tot acum. Ceva ce Îi acutiza senzația de răsturnare a tuturor punctelor de reper, chiar de Întoarcere la frământări și suferințe pe care le crezuse bine Îngropate În trecut. Ceva se petrecea undeva departe, la capătul lumii. Cu câteva nopți În urmă se trezise cu sentimentul biciuitor că Ștefănel este În viață. Era un lucru pe care Îl știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
impresia că avem forțe masive În trecători. Să dirijăm invazia doar spre sud, de unde drumul spre Vaslui e mai lung. Comisul se Înclină și ieși. În câteva minute, două mii de călăreți porniră spre trecătoarea Oituzului. Voievodul ieși din cort, privind frământarea taberei sub ninsoarea fără sfârșit. Atât cavaleria cât și pedestrimile continuau exercițiile de luptă. În urma lui Ștefan ieșiră spătarul Albu, logofătul Cânde și căpitanul Oană. Cei trei Încălecară și porniră spre grupul compact al răzeșilor, care se aflau În a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se pomeni gândind, dar nu Îndrăzni să-și ducă speranța până la capăt. „Cine ești ?!... ” Coloră cu alb strălucitor perlele de pe sabia Cuceritorilor, pe care tânărul o avea acum la centură, schiță repede peisajul din spatele necunoscutului, umbra unei clădiri, catargele corabiei, frământarea mării, dar, fiindcă Înnegrise cu prea multă forță partea de sus a tabloului, totul păru că se Întâmplă seara, sub o lumină scăzută. - Toți luptătorii din ordinul Cuceritorilor vor intra În curtea palatului! porunci tânărul conducător, În limba mongolă. Trimișilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că au Învățat ceva În toți anii ăștia de bătălii la Dunăre. Cel puțin În secolul ăsta, țările române nu pot fi cucerite. Semnalele Apărătorilor spuneau că atacul cavaleriei lui Mihaloglu e iminent. Dincolo de crestele munților se ghicea o mare frământare. Dincoace de creste, spre sud, Apărătorii așteptau pe amplasamentele indicate. Trecură clipe de liniște grea, sub cerul aspru și cenușiu al iernii. Apoi, deodată, tropotele inundară văile, ca și cum o cascadă s-ar fi prăbușit pe neașteptate asupra unor locuri pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu acolo, și nu cu atâta moarte În jur, dar parcă un stăvilar care rezistase vreme de optsprezece ani căzuse și acum se pomenea covârșit de o bucurie imensă, dincolo de tot ceea ce putea simți un om cu puținătatea lui față de frământarea de ocean a unei bucurii infinite... - Fratele meu... șopti, fără să se poată desprinde, strângându-l cu toată forța la piept, ca și cum i-ar fi fost teamă că totul e doar o iluzie și că făptura aceea de fum, Umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se află În derulare o misiune secretă. Căpitanul Cosmin Oană pare ușor neliniștit. Fac o plimbare pe malul fluviului. E un peisaj odihnitor și majestuos În același timp. În Italia avem mări, dar n-avem Dunăre. Marea e infinit și frământare, dar Dunărea e curgerea lentă, puternică, sigură de sine. Dunărea e o perpetuă cucerire. Văd pescari aruncând plase. Scena se poate petrece acum, sau cu o mie de ani Înapoi. Nimic nu s-a schimbat. Portul Cetății Albe e aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cart din vârful catargului le semnalizase că o flotă imensă se apropie de gurile Dunării. Apoi, pe malul mării se așternuse liniștea. Acea liniște alcătuită din murmurul valurilor alunecând molcom la țărm. Acea liniște În care Alexandru recunoscu ceva din frământarea calmă a lagunei. Nu rezistă tentației de a privi ce face fratele său. Se Întoarse pe culmea dunei de nisip și privi. Ștefănel era cu spatele la el. Stătea nemișcat. Adierea caldă a mării Îi răvășea pletele castanii. Își ridicase, Încet, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
îl privise cu banalitate. Dar atunci, la sosirea aceea, totul o mira, totul îi părea nou. Asupra inteligenței ei, mulțimea făcea impresia pe care o face lumina vie asupra ochilor deprinși cu umbra. Necunoscută, nebăgată în seamă, se amesteca în frământarea, în furnicarul ei, ca una din miile de fețe vii ale chipului multiplu al Cetăței. Acum se reculesese din prima emoție și orașul i se limpezise. Nu mai era străină, rătăcită, și mulțimea nu mai era chipul multiplu al unor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mîntuire, și de care cineva nu se căiește niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea. 11. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate, voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta. 12. Așa că, dacă v-am scris, nu v-am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
întoarce, și începe din nou aceleași rotituri. 7. Toate rîurile se varsă în mare, și marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăși să pornească de acolo. 8. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frămîntare, așa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, și urechea nu obosește auzind. 9. Ce a fost, va mai fi, și ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. 10. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
pentru gura lui, și totuși poftele nu i se împlinesc niciodată. 8. Căci ce are înțeleptul mai mult decît nebunul? Ce folos are nenorocitul care știe să se poarte înaintea celor vii? 9. Mai bine ce vezi cu ochii decît frămîntare de pofte neîmplinite: și aceasta este o deșertăciune și goană după vînt. 10. Ce este omul, se cunoaște după numele care i s-a dat de mult: se știe că este din pămînt, și nu poate să se judece cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
extrem de succinta prezentare a celor care prin cuvânt au zidit această lucrare, mulțumindu-le și lor dar și neobositului Nicolae Stancu pentru această carte care ne aduce într-o firească relație de cauzalitate între versul frumos curgător și marile noastre frământări ideatice. Acea relație pe care poeții o dezvoltă cu o adevărată voluptate a căutării sensurilor frumuseții gândului-cuvânt. Așa se face că, de când am primit manuscrisul, l-am printat (un barbarism?) îl țin pe noptieră și în fiecare seară îl deschid
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
avut o bază de idei mai solidă ca în această jumătate de secol. Numesc spirit primar agresiv, în accepția pe care o capătă pentru mine în contextul contemporan această noțiune, acea mentalitate sau acea stihie care apare în timpul unor intense frământări sociale și care tinde să conteste valorile spiritului. Să le înlocuiască cu ce? Cu nimic! Se poate trăi mai bine și mai liniștit și fără ele. Din partea unei culturi occidentale trecute de apogeu, spiritul primar a fost servit de către grosul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de dinaintea morții. În dimineața În care avea să pună la dospit ultimul Plocon, Tușa oftă adânc Înainte să se apuce de treabă. Era ziua când ea stăpânea satul. Oamenii se băgaseră cuminți prin case și așteptau neliniștiți, dar nu Înfricoșați, frământarea pământului și a tuturor alor firii. Tușa potrivi În căpistere apa, făina, sarea, drojdia. Câtă vreme lăsă aluatul la Îndemânat, se apucă să Încingă cuptorul cel mare. Îndesă În gura neagră și afumată snopi de stuf și legături de curpeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]