19,543 matches
-
de cuvinte se construiește pornind de la șopîrlă, ruda lipsită de ispite a șarpelui căderii în păcat. Șopîrla e părticica lipsă a unei fericiri ciobite cum sînt, mai clișeistic și mai nefericit alese, și bobul de nisip, și ciobul de oglindă. Fraze amintind de generația pierdută a Americii, de legătura pe viață și pe moarte dintre oameni și lumea lor: "orice om care se retrage de lume, care își clădește o celulă în sine rănește lumea." Dar acel om îi ignoră chemările
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
și care te-aștepți să se plătească cu suferință și de semn contrar. Fericirea e anestezică și aseptică. Ai încercat-o, nu mai mori. Dar, curățat de tot ce ar putea să-ți dăuneze, nici nu mai trăiești. Așa că ultima frază din volum, "și lumea cunoaște, în sfîrșit, armonii fără asemănare" e un voalat adio lumii vechi. Nefericirea avea conștiință. Fericirea n-are nici măcar amintiri.
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
-l datorează cultura română lui Inochentie Micu, întemeietorul Blajului și inițiatorul vestitelor școli din Mica Romă ardeleană. Scriitorul mărturisește că nu poate adăuga ceva semnificativ la elogiul temeinic făcut de istoricii acestui vlădică întemeietor și martir. Și totuși - începând cu fraza: "Făclia aprinsă la Blaj acum 200 de ani..." rândurile capătă vibrație de imn, postulând adevăruri pe care istoria literară românească nu poate să le ignore, culminând prin caracterizarea Școlii Ardelene drept o mișcare culturală eroică și jertfelnică, identificată "cu însuși
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
pentru receptare. Totdeauna o informație de "petite histoire" are o miză superioară. Înzestrat cu spiritul viu al actualității, publicistul deține și abilitatea comunicării, prin alertețe, complicitate colocvială, claritate și concizie. Și, încă, firea retractilă și introvertită nu se vede sub fraza mai totdeauna combativă și cu simțul unei moralități indiscutabile și declarate: Am încă prejudecata unei moralități a scrisului în acest sens că nu-l accept decât în măsura în care caută un adevăr și exprimă o sinceritate. Și împac această credință cu meșteșugul
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
zeci și zeci de autori și, referințe, dovadă stând și alte cărți ale sale precum Provinciile imaginare, Ion D. Sârbu și timpul romanului, Literautra română postbelică între impostură și adevăr, Nicolae Oprea își permite totuși surprinzătoare neglijențe sintactice, tip o frază din două propoziții susținute fiecare printr-un gerunziu, dar fără predicat verbal (p. 23); folosește dezinvolt termeni improprii sau forțați, cum ar fi stridentele expresii, în opinia noastră, "remagizarea literaturii", "magism", "basmic" ș. a. în fine, tentativele sale iconoclaste îl vizează
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
italian, și natural și muzeistic, Umbria visată și mai apoi frecventată cu încântare, ca simbol dominant, exemplar, ținut sacru și franciscan, au îmbogățit, marcând în profunzime, o poezie atrasă deopotrivă de miracolul naturii genuine și de șlefuirea artistică a obiectelor. Fraza poetică însăși a fost și este, în chip tot mai evident pe parcurs, atent cumpănită și articulată, în jocul subtil dintre notația concretului imediat și a contururilor aproximate de reverie. Și dacă am putut amenda, uneori, o anume transparență "alegorică
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
Andrei Moisoiu (Google) Mircea Badea a schimbat fraza cu care încheie de obicei emisiunea ”În gura presei”. ”Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul” este fraza cu care Mircea Badea încheie de fiecare dată emisiunea ”În gura presei”. În ediția specială de miercuri seara, Badea nu
Surpriza lui Mircea Badea la sfârșitul emisiunii - VIDEO by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80319_a_81644]
-
Andrei Moisoiu (Google) Mircea Badea a schimbat fraza cu care încheie de obicei emisiunea ”În gura presei”. ”Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul” este fraza cu care Mircea Badea încheie de fiecare dată emisiunea ”În gura presei”. În ediția specială de miercuri seara, Badea nu a schimbat această frază. ”Trăim în România și asta, rareori, totuși, asta ne place” a spus Mircea Badea spre surprinderea
Surpriza lui Mircea Badea la sfârșitul emisiunii - VIDEO by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80319_a_81644]
-
de obicei emisiunea ”În gura presei”. ”Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul” este fraza cu care Mircea Badea încheie de fiecare dată emisiunea ”În gura presei”. În ediția specială de miercuri seara, Badea nu a schimbat această frază. ”Trăim în România și asta, rareori, totuși, asta ne place” a spus Mircea Badea spre surprinderea telespectatorilor.
Surpriza lui Mircea Badea la sfârșitul emisiunii - VIDEO by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80319_a_81644]
-
zâmbit și chiar a glumit cu producătoarea emisiunii sale. Medicii i-au efectuat câteva teste neurologice și au constatat un semn îmbucurător: pacientul își simte mâna stângă, și, așa cum aminteam, și-a reluat vorbirea normală. la scurt timp după primele fraze schimbate cu apropiații, a adormit din nou, fiind confuz din cauza anesteziei, s-a trezit după un timp și apoi a adormit din nou. Medicii vor putea spune mai multe despre șansele de vindecare în câteva zile, când se va resorbi
UPDATE: Și-a revenit. Își simte mâna, a făcut glume cu colegii. Cătălin Striblea, internat de urgență în urma unui atac cerebral by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80337_a_81662]
-
scârbos, ah! - ce întâmplare detestabilă! Un copil de 5-6 ani și o bătrână ducându-l pe băiețel de mână. Le iese în cale o pisică. Copilul se sperie. Bătrâna rostește: "Fugi de-aici - pisică, fugi, că-mi sparii băiatul!" Repetă fraza aceasta de cinci, șase ori, pe o distanță de douăzeci de metri, tot întorcându-se încovoiată, cu aceleași cuvinte imprimate definitiv în mintea sa, ca pe o placă de patefon. în timpul acesta băiatul, grav, absent, merge ca o păpușă mecanică
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]
-
ideilor? Da de unde! "Maiorescu nu-și apără niciodată ideile. Nu ajunge pînă acolo. Cînd nu se mărginește la descalificarea intelectuală a adversarilor, descalificarea lor morală e îndestulătoare". Aparența imperturbabilă, olimpiană ar ascunde nu altceva decît o colcăire a resentimentelor: "îndărătul frazelor atent controlate mocnește iritarea, înverșunarea și, uneori, ura. Cînd respinge o idee, un principiu, o practică dăunătoare, Maiorescu are dinaintea ochilor persoanele pe care le întrupează. Ca să fie mai bine încercuit și lichidat, numenul primește neapărat un nume". Nefiind capabil
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
juriul elvețian a ales un singur nume: Marius Daniel Popescu, scriitor, șofer de autobuz la Lausanne, țigan și imigrant". Ulterior, mai toată presa românească a preluat și perpetuat ideea șoferului care a dat lovitura ca prozator. Văzut din perspectiva ultimei fraze, inclusiv faimosul premiu literar "Robert Walser" pare mai degrabă rodul unei decizii de ceea ce americanii numesc political correctness: un premiu literar menit nu să recompenseze valoarea, ci să ofere un fel de bonus unei categorii de marginali. Ce "orizont de
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
de echivoc și de nesigur, o antenă zbârnâind pe margini de prăpăstii". Este omul care "nu poate trăi multă vreme într-un mediu sterilizat de ideile subtile, de bucuriile gândirii ascuțite și nuanțate, de întorsăturile inteligente de cuvânt și de frază", dar care știe să aprecieze ca nimeni altul bucuriile simple ale vieții, cu care are o relație nu numai de ordin intelectual, ci și senzorial: "Orice mi s-ar întâmpla, e greu, e imposibil să mă despart de bucuria zilnică
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
face că, deși, prin raportare la poeticile actuale, volumul Povești pentru a-mi îmblânzi iubita apare drept extrem de proaspăt, influența lui reală asupra tinerilor autori a fost, printr-un grozav ghinion bibliografic, nesemnificativă. Priza directă la real, cadența jurnalistică a frazei, discursul întors către sine, aluzia culturală inteligent disimulată, manierismul gestului anodin, tentația stilistică a autoficțiunii sunt câteva dintre etichetele care, abundente astăzi, se potrivesc perfect unei poezii scrise ieri. Mărturisirea diplomatică a autorului, ce visa ca între poemele, articolele și
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
cu marii stiliști - de narațiunile întinse, versurile lui Radu Cosașu merită, măcar acum, tratate în virtutea unei bune conștiințe a autonomiei. Interesant e însă că, spre deosebire de proza conținută în acest prim volum de Opere, poezia refuză să omologheze, ca gen, epitaful. Fraza opune rezistență temei morbide și ajunge chiar, deloc accidental, să i se substituie: " Mi-a murit un poet necunoscut din orașul natal,/ un critic îmi anunță vestea acestei morți,/ un alt poet mă întâlnește pe culoarul redacției și-mi spune
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
câștiga. Fantoma din moară prezintă cel puțin o inadvertență moral-psihologică (,În vara în care am aflat de moartea tatălui meu am intrat la Automatică, iar victoria aceasta m-a făcut să mai uit de moartea lui." - p. 146) și câteva fraze rău scrise. Una chiar pe aceeași pagină: "Mărturisirile de acest gen și cu aproape aceleași cuvinte mi se păreau pe atunci de o primejdiozitate absolută, dar cu timpul m-am convins că nu erau decât un mod laudativ pentru persoane
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
că, de fapt, condiția umană e legată de maculare, de inevitabila coborîre în infernul păcatului? Și atunci, cum să înțelegem dubitativul: "Un om adevărat, un om superior...nu se lasă robit de pasiuni inferioare, ca un animal". Să bănuim că fraza cu pricina nu face parte decît din arsenalul de gînduri destinate autoconvingerii? Mai degrabă trebuie să cităm motto-ul din Gorila " Ce este mare la om este că el este o punte și nu un scop: ceea ce se poate iubi
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
apucături romantice, cu hotărîri încăpățînate" Între "hotărîrile încăpățînate" ale lui Apostol Bologa se numără și aceea de a refuza cariera preoțească în numele celei militare. Modificarea opțiunii nu provoacă doar transformări superficiale și nu angajează doar statutul unui elev oarecare. O frază precum este aceasta: Cînd își dădu seama că rezistența fără argumente nu va convinge pe maică-sa și mai ales pe Groza, le declară ritos că el de mult nu mai crede în Dumnezeu și prin urmare nu-și poate
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
nevoie de un truc, de-o șmecherie, de-o invenție - de-o bună trădare - pentru a restabili echilibrul între forța brută și inteligență. Dilema morală în care ne zbatem de câteva milenii n-a fost vreodată mai acută decât în fraza lui Farfuridi (unii i-o atribuie lui Caesar): "Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători." O frază mult mai încurcată decât ne imaginăm la simpla lectură. Ea mobilizează o întreagă retorică a necesității și acțiunii, a oportunității și obligației. La noi
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
restabili echilibrul între forța brută și inteligență. Dilema morală în care ne zbatem de câteva milenii n-a fost vreodată mai acută decât în fraza lui Farfuridi (unii i-o atribuie lui Caesar): "Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători." O frază mult mai încurcată decât ne imaginăm la simpla lectură. Ea mobilizează o întreagă retorică a necesității și acțiunii, a oportunității și obligației. La noi, trădarea se face în numele unor presupuse înalte comandamente etice ori de supraviețuire, dar actorii ei sunt
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
întreg, doar pentru a salva un solitar accent autentic pierdut sub avalanșa atîtor stimuli parazitari. Uscat și auster ca un contabil, de o timiditate pe care doar lentilele reușeau, oarecum, să i-o mai atenueze, el vorbea puțin și în fraze scurte, comunicînd esențialul precipitat, ca și cînd ar fi vrut să scape rapid de o corvoadă ce i-a fost impusă printr-un act de voință străin. Vizibil jenat în grupuri mari și excesiv de precaut în prezența celor necunoscuți, el
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
impresia unui singuratic ultragiat, a unui solitar scos abuziv în piața publică. Dar o dată trecut pragul primului contact și apoi dizolvată crusta aceea fragilă care mai mult mima protecția decît o oferea de fapt, Florin Mitroi se transforma aproape neverosimil. Frazele scurte se preschimbau, pe nesimțite, în epică șoptită, sentințele în judecăți morale, iar informația rece în observații profunde și, nu o dată, pline de umor, uneori chiar de un umor trist și ușor resemnat. În mod cert, Florin Mitroi suferea; suferea
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
făcut decât să constate, global, curba descendentă. Iar afirmația mea nu se întemeiază pe memoria acută a cititorilor României literare, ci pe disponibilitatea acestora de a uita repede ceea ce - la urma urmelor - e pasabil. Și totuși, întorcându-mă la prima frază a articolului, există, între aparițiile acestei veri, două volume care se află în bune raporturi diplomatice cu semnatarii lor. Mai bune, poate, decât cele - ca să invoc un alt debut semnificativ - dintre Floarea de menghină și Svetlana Cârstean. În 1997, Vivianei
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
înalt grad decît dl Liiceanu opresiunea perioadei comuniste, nu m-aș putea decît asocia unui asemenea gest. Iritat, la un mod pe care nu l-am putea califica decît excesiv, dl, Michael Finkenthal își încheie șirul de recriminări cu o frază inclementă: "A pune, în mod simplu și simplist, semnul egalității între prigoana de clasă și cea naționalistă, altoită pe tulpina rasismului, nu este nici onest, din punct de vedere intelectual, și nici productiv, din punct de vedere practic, atunci cînd
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]