8,103 matches
-
regula. Ne referim cu precădere la scriitorii-artiști homosexuali care aleg, la un moment dat al carierei lor, boema. Ce se cuvine Însă reținut la capătul acestor constatări e că, oricât de nefiresc, de contradictoriu ar părea, mulți dintre scriitorii dandy frecventează fascinați mediile boeme sau sunt, mai ales În prima tinerețe, boemi de-a dreptul. Cafenelele „Momus” sau „Tabourey”, bordelurile, camerele sordide de hotel, birturile și restaurantele de mâna a doua, atelierele, mansardele modeste, cartierele rău famate sunt spațiile lor predilecte
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vorba ceva mai Încolo: oroarea dandy-ului față de tot ce e natural. Apartenența la specie Îl face indistinct, Îl aduce la un numitor comun. Deși, uneori, va fi atras de lumile „joase”, promiscue, triviale, mustind de instincte, chiar dacă le va frecventa cu un amestec ciudat de fascinație și oroare. Singular și singur tc "Singular și singur " Nu e greu de Înțeles acum de ce atitudinea narcisică, stimulând sentimentul unicității și diferenței, o atrage implicit pe cea solitară. „Dandy-ul trăiește În fața oglinzii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de la periferia Londrei; Byron se aventurează Într-o relație promiscuă cu o actriță de mâna a doua, Suzanne Boyce; Baudelaire e absorbit un timp de feminitatea marginal excentrică a mulatrei Jeanne Duval; Eugène Sue se numără printre numeroșii dandy ce frecventează cocotele din Bulevardul Gand. Locurile rău famate ale acestuia Îi fac pe frații Goncourt să numească Parisul celui de-al Doilea Imperiu „bordelul Europei”. Roger de Beauvoir sau Max Beerbohm se căsătoresc chiar cu actrițe, În timp ce majoritatea dandy-lor, fie ei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de scânteia spiritului altuia, rămăsese fără resurse. Aspră neliniște, pe care o trăise și Doamna de Staël. Gândul că numele Îi mai ajungea Încă până la Londra și că bărbații cei mai spilcuiți din lumea pe care el nu o mai frecventa veneau din când În când să-i aducă vreo amintire nu-i mai era suficient pentru a-l despăgubi de ceea ce pierduse. Dar vanitatea unui dandy atunci când suferă e aproape orgoliu; devine mută ca rușinea. Cine a ținut cont de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
plin de copaci le datora el acea dragoste simplă și pătimașă pentru natură care nu l-a părăsit niciodată de-a lungul Întregii sale vieți și care l-a făcut deosebit de susceptibil la influențele spirituale ale poeziei lui Wordsworth. A frecventat academia lui Charles Burney din Hammersmith. Domnul Burney era fiul istoricului muzical 1 și rudă apropiată cu tânărul dotat din punct de vedere artistic ce avea să-i devină cel mai destoinic elev. Pare să fi fost un om de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la dezagregarea sistemului sovietic. Expoziția de la Gdansk reamintește limpede c... acele „c...i ale libert...ții” pe care s-a Înscris Solidarnosc În august 1980 au dus În mod logic la 1989 și la sfîrșitul regimului comunist. Deși aceste muzee - frecventate de elevi de gimnaziu și de liceu - particip... considerabil la formarea memoriei populației, ele nu sînt singurele instituții dedicate istoriei recente a ț...rilor respective. Unele ceremonii comemorative reamintesc periodic episoade ale acesteia, prin inaugurarea unor expoziții, numirea unor str
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
lecturii din corpul principal al textului. Volumul de față a fost Început În anul 2005, când eram bursier Fulbright la Universitatea din Oklahoma. Datorită acestui grant am avut posibilitatea să aprofundez bibliografia, clasică și recentă, din domenii pe care le frecventasem mai puțin În studiile mele anterioare de mitologie. Pe de altă parte, eforturile de pionierat având ca scop conturarea, În plan teoretic, a unei noi discipline, antropologia mass-media (M. Coman, 2003; M. Coman, 2005), m-au obligat să regândesc o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
continuat cu reportaje, proză scurtă, pamflete, articole, evocări în „Bilete de papagal” (unde a semnat și Nidim), „Mișcarea”, „Vremea”, „Secolul”, „Gazeta tribunalelor”, iar după 1966, în „Argeș” și „România literară”. Editorial, a debutat în 1970 cu volumul Patru cravate. A frecventat cafeneaua literară bucureșteană, lăsând câteva mărturii despre scriitorii întâlniți (Al. O. Teodoreanu, Ion Pillat, Horia Furtună), în care consemnează și unele dintre spiritele sau calambururile auzite. Primele cărți - Patru cravate, Experții veseli (1972) - cuprind mai multe povestiri ale unor fapte
DIMITRIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
fiica Elenei (n. Comisaru) și a lui Dumitru Dinulescu, muncitor. A urmat cursurile școlii generale și ale Liceului de Filologie-Istorie (absolvit în 1969) la Craiova, și tot aici Facultatea de Filologie, secția română-franceză (1969-1973). În perioada studenției și după absolvire frecventează cenaclul „Ramuri” și cenaclul „Cadran” al Universității. După absolvire este, pe rând, profesoară la Balș, redactor la revista „Ramuri”, unde se ocupă de cronica de poezie, și la Studioul Teritorial de Radio Oltenia din Craiova, semnând cronici literare, dramatice și
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
cu minime judecăți de valoare, nu o dată de complezență. Prestigiul său se datorează îndeosebi interviurilor luate unor personalități, precum și interesului constant pentru aspectele sociale ale profesiei de scriitor. Influențat, poate, de ideile lui Camil Petrescu, al cărui cerc l-a frecventat, el propunea în 1926 un Bloc al scriitorilor tineri, iar în 1933 lansa inițiativa unei Asociații a Scriitorilor Independenți, inițiativă care, după un succes de moment, fiind îmbrățișată mai ales în Transilvania, eșuează. Servituțile gazetăriei își pun amprenta și asupra
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
evree”, „Ora” lui Pamfil Șeicaru, „Gândirea”, „Umanitatea”. În diferite ocazii a afirmat că ar avea terminate dramele Golgotha și Iuda Iscarioteanul și romanul Oameni de azi și de totdeauna, dar după 1930 nu a mai publicat, practic, nimic. Deși a frecventat câțiva ani cenaclul revistei „Sburătorul”, poezia lui D. poate fi alăturată mai curând „neosimbolismului” (Mircea Scarlat). Înrâurite de lirica deceniului 1910-1920, versurile din reviste sau acelea alese pentru a fi incluse în cele două cărți ale sale reflectă, într-o
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
în raport cu creatorul lor. E de presupus că, nu peste multă vreme, prozatoarea va trece la roman. În studiul Romanul popular în România. Literar și paraliterar (2001), D. investighează, metodic și efectuând chiar statistici, un subdomeniu al literaturii „de consum” intens frecventat în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. Analizele sunt pertinente și, mai ales, savuroase prin prisma acelei expresivități involuntare pe care o prezintă creațiile cu mari ambiții, dar fără suport estetic. SCRIERI: Vietăți și femei
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
1.XI.1993, Iași), istoric literar. Este fiul Elenei (n. Stoian) și al lui Neculai Drăgan, țărani, și frate cu Gheorghe Drăgan. A urmat școala primară în satul natal și gimnaziul în Târgu Ocna. Tot aici, între 1952 și 1955, frecventează liceul, după terminarea căruia se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, absolvind în 1960. În același an este șef de cabinet la Catedra de literatură română a acestei facultăți, devenind apoi asistent (1961-1970), lector
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
Iași), Hansca-Chișinău. La Felnac (jud. Arad), au fost descoperite 44 tipare de bronz. Olăritul era o ocupație însemnată, răspândită în fiecare obște-produsele ceramice sunt numeroase, în secolele VII-X. Ceramica lucrată cu mâna era efectuată de femei, în gospodărie, dar mai frecventă în așezări este ceramica la roată (80 %), produsă în ateliere de ceramică, de meșteri specializați (olari). Ceramica este destul de uniformă, ca aspect exterior. Ateliere ceramice funcționau în cadrul obștilor sătești, formele și ornamentația sunt cele tradiționale. În secolul al IX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Un al treilea port din aceste regiuni, unde aflăm genovezi, era Lycostomo (nume grecesc, adică "gura lupului"), această "gură" a Dunării este brațul Chilia, unde se află azi Vâlcovul, cuvânt ce înseamnă, în limba slavonă, același lucru, "lup". Însă portul frecventat de genovezi se afla mai sus pe Dunăre, Chilia Nouă, la nord de fluviu, iar nu Chilia Veche, de unde nu pornesc căi pe uscat. Chilia-Lycostomo este amintită ca centru de afaceri genovez la un secol după înființarea primelor colonii-într-o plângere
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
elevul învață bine, într-un an câștigând concursul „Tinerimei române”. Începe să publice devreme, în 1902 apărându-i o proză (iscălită Miluță) în suplimentul „pentru copii” al ziarului „Adevărul”, iar în 1904 o poezie în „Revista literară”. Încă elev, C. frecventează cenaclul macedonskian, ulterior apropiindu-se de cercul lui Ovid Densusianu. În afară de „Vieața nouă” a acestuia, mai colaborează cu versuri, proză, note și articole, iscălind și Grigore Sevastin sau Al. Croitoru (pseudonime la care târziu se va adăuga și Miron Cristea
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
unde se mută odată cu părinții, apoi liceul la Huedin și la Cluj, terminată în 1955, unde îl are profesor de limba și literatura română pe I. D. Sârbu. În 1959 va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, secția română-rusă. Frecventează Cenaclul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, condus de A. E. Baconsky, și debutează în 1956, cu poezia Fluviul, în ziarul local „Făclia”. Semnează apoi mai ales articole de critică literară în „Tribuna”, „Steaua”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Scrisul bănățean”, „Ateneu
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
CURTICĂPEANU, Doina (15.II.1941, Sovata, j. Mureș), critic și istoric literar. Este fiica Mariei (n. Suciu) și a lui Alexandru Curticăpeanu, funcționar. După școala primară, frecventată la Sovata, urmează liceul la Bistrița, unde susține examenul de bacalaureat (1958), și apoi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, absolvită în 1963. Devine cadru didactic la aceeași facultate, parcurgând treptele de la asistent la profesor în cadrul Catedrei de
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
CUȘNARENCU, George (27.I.1951, Dorohoi), prozator. Este fiul Elvirei și al lui Boris Cușnarencu, funcționar. Familia se stabilește în București, iar C. urmează aici cursurile gimnaziale și liceale, absolvind în 1977 Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză. Frecventează cenaclul universitar de proză Junimea. Funcționează ca interpret de limba engleză într-o întreprindere de comerț exterior, apoi devine redactor la „Flacăra” și „Magazin”. Asupra mediului formativ al facultății, scriitorul a insistat în chip deosebit: „Cel mai tulburător mediu care
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
română-engleză, a Universității din București, în 1977, lucrează ca translatoare la Chimimportexport (1977-1978), apoi ca redactor și ca redactor-șef la Editura Univers. Din 2001 este director editorial la Editura Polirom, coordonând colecția de literatură străină „Biblioteca Polirom”. În liceu frecventează cenaclul gazetei „Viața Buzăului”, în ale cărei pagini va debuta în 1969. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna” ș.a. A fost distinsă cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor (1979), Premiul Salonului de Carte al Festivalului de Poezie de la
COMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286340_a_287669]
-
se înscrie la Facultatea de Drept, susținând în 1900 licența, cu teza Puterea părintească în dreptul roman și român, tipărită în același an. Paralel cu studiile juridice audiază cursuri de filosofie și de filologie română, și între anii 1897 și 1899 frecventează, ca elev în clasa de declamație condusă de Mihail Galino, Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași. În 1900 urmează un curs de specializare în arta dramatică la Paris, cu actorul Sylvain, societar al Comediei Franceze. Vizionarea unui spectacol
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
Bergerac apropiindu-l caracterul compozit al creației poetice cuprinse în Diafane și Turnul de fildeș (1929); sonetele sale cultivă motive specifice clasicismului, îmbinări ostentativ galante de sorginte preromantică, reverii în spații proprii romantismului, sonorități dense, contururi delicate și rezolvări estetizante frecventate de parnasieni, imagistică intensă, definitorie pentru simboliști. Prin dominanta rațională, care elimină efuziunile, exuberanțele și improvizația, C. rămâne el însuși un emul al lui Heredia sau al lui Rostand. Această dominantă, flancată de contemplarea sarcastică a vieții, asigură poeziei sale
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
ani citea din clasicii francezi. Târziu, mărturisea că ar fi urmat ciclul secundar în șapte orașe, dar între 1892 și 1898 este intern la Colegiul „Sf. Sava” din București. Aici este coleg cu Grigore Pișculescu, viitorul Gala Galaction, cu care frecventează cenaclul macedonskian, unde se împrietenesc cu T. Arghezi, dar și cercurile patronate de C. Dobrogeanu-Gherea. Mai impetuos decât amicii săi, C. debutează în 1897, în „Foaia interesantă” a lui G. Coșbuc, cu o proză scurtă, iscălită Nelly, urmată de altele
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
lui Arghezi, pe care l-a proclamat cel mai mare poet român, înainte ca acesta să-și fi tipărit vreun volum, dar și al altora, a căror colaborare a obținut-o la „Facla” sau la „Viața socială”. Deși în adolescență frecventează atât cercurile socialiste, cât și cenaclurile simboliste, numai ultimele își pun amprenta pe primele sale încercări literare. De la acestea el va prelua totuși doar extravaganța sfidătoare, inspirația din „patimile biciuite, exasperate”. În fapt, autorul de 17 ani îi urmează în
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
Nicoară), aveau cultul cărții și făcuseră o adevărată pasiune pentru muzică. După terminarea studiilor secundare la Orăștie, C. se va îndrepta spre Facultatea de Filosofie din Cluj, prinzând, ca student, și momentul dureros al refugiului întregii Universități la Sibiu. Va frecventa aici Cercul Literar. Își va obține licența cu o teză despre Lucian Blaga, apreciată magna cum laude. Se va dedica apoi profesiunii de dascăl în orașul natal. O anume reținere interioară, legată, probabil, și de insuficienta clarificare a posibilului său
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]