3,538 matches
-
pat (un episod cât se poate de comic), bătrânul Lorne nu e în stare să și-o scoale. Să și-o scoale? Nu e nici măcar în stare să și-o găsească. În frustrarea lui plângăcioasă, o izbește cu putere pe frumoasa care râde de el. Ea răspunde cu o lovitură în boașe și Lorne se frânge ca un băț rupt. În scena propriu-zisă a bătăii, i se trage lui Lorne, îmbrăcat cu un hanorac, o mardeală cum n-a mâncat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care-i dădea un aspect de geniu senzual, o iluzie întreținută de pletele blonde, ondulate, și de buza de sus răsfrântă. Dar era o iluzie: Aleksandr Cerkasov era un nebun nevolnic, plicticos de moarte, pustiu și îngust la minte, iar frumoasa lui soție era perfect conștientă de asta. De aceea îi și purta tot timpul pică, luând-o ca pe o insultă și ca pe o umilință. El nu ripostase niciodată - nu avea cum. Atunci când intrară cei patru, contele stătea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
târziu, și ar fi luat micul dejun sub sălciile de lângă râu cu vreun iubițel plin de adorație... Se gândi la Mașa cea grasă și plină de coșuri din sala de la parter, unde ea strălucea acum triumfal, sora cea urâtă devenită frumoasa balului și învârtindu-se în ringul de dans în brațele unor tineri plictisiți, care se vor fi întrebat unde era frumoasa Irina, iar furia îi alungă lacrimile. — Pot să intru? Patașin. Grigorii Patașin, éminence grise a salonului mamei sale. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cea grasă și plină de coșuri din sala de la parter, unde ea strălucea acum triumfal, sora cea urâtă devenită frumoasa balului și învârtindu-se în ringul de dans în brațele unor tineri plictisiți, care se vor fi întrebat unde era frumoasa Irina, iar furia îi alungă lacrimile. — Pot să intru? Patașin. Grigorii Patașin, éminence grise a salonului mamei sale. Un om masiv, ce-și ducea cu nonșalanță cei aproape șaptezeci de ani ai săi pe niște umeri largi și atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
li se alăturaseră Belinda, cu o mână posesiv agățată de brațul lui Charles de Groot, și ceilalți doi bărbați în costum. Unul dintre ei se năpusti asupra mea și spuse, cu aerul cuiva care dă verdictul: Tu trebuie să fii frumoasa talentată, trebuia să-mi fi închipuit. Felicitări pentru, hmm, pentru sculptură! Cam avangardistă, nu? A stârnit multe controverse printre noi. —Mulțumesc, i-am răspuns. Cred. —Numele meu este James Rattray-Potter. Cred că nu mi-ai reținut numele mai devreme. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-se pe carpeta crem. Peretele din dreapta nu era altceva decât un șifonier din fildeș pictat cu trandafiri, cu mulțumiri pentru Suki. Făcuse camera pentru sora ei? Era precum visul unei fetițe devenit realitate. În timp ce Belinda stătea întinsă pe pat ca Frumoasa din Pădurea Adormită, părul lung și blond îi era împrăștiat peste perne. Își dăduse la o parte cuvertura; era o zi călduroasă - sau poate doar voia să-și arate pijamalele de mătase de culoarea piersicii, împodobite cu dantelă care probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de drăguță că încă mă asculți. Vei mai veni pe la noi, nu? Da, desigur, i-am răspuns liniștind-o. Normal că voi mai veni. Aveam mult mai multe să o întreb - pe ea și pe Belinda, când, într-un final, Frumoasa din Pădurea Adormită se trezi. Belinda era cea cu care trebuia să vorbesc, de fapt; lăsând deoparte celelalte considerente, era chiar mai puțin discretă decât Baby. Suki se speria mult mai repede. Era ridicol, dar, pentru un moment, uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și în discurs, nu numai în mersul tocului pe hârtie. Dacă timpul scrisului poate fi și timp al rostirii. Dacă eu, cel coborând, mă pot duce slobod și în vorbire, în rostire. Cred că se poate, deși, vorbindu-i acelei frumoase și blânde tinere, simțeam cum încep să fac memorialistică. Textul meu, acesta în care cobor, prindea să devină pagină din memoriile pe care încă nu am de gând să le scriu. Sau, poate, să le dictez unei asemenea tinere frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se inițieze pe drumurile pe care taică-său le alesese pentru el. Don Ricardo Își dorea un succesor demn de el Însuși. Jorge avea să trăiască mereu la adăpostul privilegiilor sale, ascunzîndu-și eșecul și mediocritatea În umbra confortului. Penélope, frumoasa Penélope, era femeie și, ca atare, tezaur, iar nu trezorier. Julián, care avea suflet de poet și, ca atare, de asasin, reunea toate calitățile. Era doar o chestiune de timp. Don Ricardo socotea că, În zece ani, avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
știe ce înseamnă ura, minciuna. Când le simte se face mică, parcă se topește și pleacă sau râde ca o înviere din depărtări. Steluța aduce și seamănă pace. Și când vine, toți sunt fericiți că o văd: - Ea este Steluța, frumoasa din lumini! Dar o rănește o pasăre neagră cu ciocul, o frânge în inimă și Steluța închide ochii și adoarme. Pare un Înger Domn peste veșnicii, pare un prunc al iertării. Și Steluța trebuie să fie înmormântată. Toate iubirile se
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
cu ea, dar părinții ei nu sunt de acord. L-am rugat pe tipul s-o Întrebe pe ea despre sensul acestui cuvânt și mi-a spus că nu există un asemenea termen În limba turcă pe care o vorbește frumoasa Zeineb. De fapt, În ziua când mi-a spus asta se Întorsese din permisie cu un ochi vânăt și Îmi imaginez că nu reușise să-și vadă iubita pentru că o Încasase pe cocoașă de la niște derbedei din Constanța asmuțiți Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vrăbiuță. Ce faci crenguțo? Ce mult ai albit de când nu te-am mai văzut! Ce se întâmplă cu tine? Stai liniștită, nu-i nimic rău. Am înflorit! Iar florile acestea vor deveni roade cu care se vor hrăni oamenii. Ce frumoasă ești, crenguțo! Multumesc! Dar tu ce mai faci? întrebă crenguța, intimidându-se de plăcere. Uite, el este soțul meu. Am construit împreună un cuib și am depus în el câteva ouă, în curând mă voi așeza să le clocesc și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
să continue așa cum fuseseră anunțat. Astolfo cu ajutorul lanciei sale fermecate,își răsturna toți adversarii, spre uimirea lor și a lui, în aceeași măsură. Paladinul Rinaldo, aflând de felul cum sfârșise lupta lui Ferrau cu străinul, o porni în goană după frumoasa fugară, chinuit de dragoste și de nerabdare. Roland, văzându-l cum fugea, s-a luat după el și în scurrt timp, toți se aflau în pădurea Ardenilor alergând pe urmele domniței. Atunci, în acea pădure se aflau două fântâni, una
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Roland, văzându-l cum fugea, s-a luat după el și în scurrt timp, toți se aflau în pădurea Ardenilor alergând pe urmele domniței. Atunci, în acea pădure se aflau două fântâni, una săpată de către înțeleptul Merlin pentru Tristan și frumoasa Isolda, și astfel era puterea acelei fântâni, încât o gură din apa sa te facea să-ți uiți dragostea și chiar să-ți fie silă de cel ce-ți fusese drag. Cealaltă fântână avea puteri exact opuse și o înghițitură
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
trebuia să-l capete pe Bayard. Provocarea a fost acceptată și lupta ar fi început dacă n-ar fi fost vrăjile lui Malagigi,care tocmai se întorsese din regatul Angelicai, pus să facă totul pentru a-l aduce pe Rinaldo frumoasei prințese care murea de dorul lui. Malagigi l-a scos pe cavaler din mijlocul armatei sale luând înfățișarea lui Gradasso, și, după o scurtă luptă se prefăcu că fuge dinaintea lui, un vicleșug prin care Rinaldo a fost păcolit să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
alte senzații decât acelea de plăcere și de veselie; fericerea era aici o cupă ce părea că niciodată nu se golește. Cele două tinere doamne ,cărora Rogero le datora descotorisirea sa de spiriduși, l-au condus la stăpâna lor, Alcina. Frumoasa Alcina I-a ieșit în întâmpinre, salutându-l cu un aer demn și curtenitortot odată. Întreaga sa curte l-a înconjurat pe paladin cu cele mai măgulitoare atenții. Dar mai minunat decât măreția și strălucirea acestui castel era farmecul acelora
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
surprins această frumusețe în somn. O oarbă întâmplare! A cărei putere nu e decât prea mare în această viață omenească, te înduri tu oare să lași în gura unui monstru aceste farmece pentru care atâția suverani s-au războit? Vai! Frumoasa Angelica era sortită să cadă victimă acestor cruzi oameni. În vreme ce dormea, ea a fost legată de către ebudieni și abia când au dus-o pe puntea vasului ea și-a revenit în fire. Vântul a umflat pânzele și împingea corabia cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se ivi coastele Irlandei. Aici el zări curând ceea ce părea a fi o prea frumoasă fată, singură și legată strâns de o stâncă ce înaonta adânc în mare. Colosală a fost uimirea sa când, apropiindu-se, a văzut-o pe frumoasa Angelica. Tocmai în ziua aceea ea fusese adusă și legată de stâncă, în așteptarea monstrului marin care trebuia să vină și s-o mănânce. Când a ajuns lângă ea, Rogero exclamă: Ce mâini crude, ce suflet barbar te-a putut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
familie<footnote Th.Codrescu, op.cit., p.319. footnote>, iar în 1813<footnote Arh.St.Iași, Manuscrise, Ms.nr.75,f.59v. footnote> și, respectiv, 1816<footnote Corneliu Istrati, op.cit, p.100. footnote>, cu 54, din care jumătate erau supuși mănăstirii Frumoasa, cealaltă jumătate revenind mănăstirii Râșca. Faptul că mănăstirea Râșca a stăpânit, în Evul Mediu, satul Poleni, iar în anii 1813 și, respectiv, 1816, împărțea cu mănăstirea Frumoasa birnicii satului Ulmi, ne conduce spre ipoteza că, probabil, cele două sate s-
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
op.cit, p.100. footnote>, cu 54, din care jumătate erau supuși mănăstirii Frumoasa, cealaltă jumătate revenind mănăstirii Râșca. Faptul că mănăstirea Râșca a stăpânit, în Evul Mediu, satul Poleni, iar în anii 1813 și, respectiv, 1816, împărțea cu mănăstirea Frumoasa birnicii satului Ulmi, ne conduce spre ipoteza că, probabil, cele două sate s-au unit datorită depopulării provocate de epidemia de ciumă de la începutul secolului al XIX-lea, care - așa cum am mai notat - s-a păstrat în memoria localnicilor sub
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
P.G.Dmitriev,VII, I, Chișinău, 1975, p. 224-225 . footnote>. După același document, o situație deosebită întâlnim în Ulmi, unde întreaga comunitate sătească, formată din 21 capi de familie, nu avea obligații fiscale față de stat, pentru că 13 erau scutelnici ai mănăstirii Frumoasa, 7 erau țigani ai aceleiași mănăstiri, iar mazilul din sat, asimilat în starea negustorilor, își plătea darea la Iași<footnote Ibidem, p.225. footnote>. În primul deceniu al secolului al XIX-lea, Condica liuzilor, din anul 1803, menționa doar 6
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
footnote Th.Codrescu, op.cit., p.319. footnote>, iar în anii 1813 și, respectiv, 1816, două documente întocmite de vistieria Moldovei<footnote Ibidem footnote>, înregistrau la Belcești 8 scutelnici care slujeau mănăstirea Galata și alți doi din Ulmi ce aparțineau mănăstirii Frumoasa. Din catagrafia anului 1820, constatăm că satul Belcești dădea 40 scutelnici răposatului logofăt Costachi Ghica<footnote Arh.St.Iași, Vistieriea Moldovei, 10 Tr.166,d.18/1820, f.20v-21r. footnote>, dar și 5 slugi care aparțineau moșiei Belcești, stăpânită de
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
f.268r. footnote> sau Ion Munteanu din Tupilați<footnote Ibidem, Tr.1768, op.II, 2018/887, f.76v. footnote>. Între etnicii străini, recensământul populației Moldovei din 1774, menționa 7 țigani pe moșia Ulmi, care, fără îndoilă, erau robi ai mănăstirii Frumoasa. Între aceștia, Anton era „jiude”, care , desigur, își exercita autoritatea asupra celorlalți 6 membri ai comunității , Ion era văcar, iar Toader, herghelegiu<footnote Recensământul..., ed.P.G.Dmitriev, VII, I Chișinău, 1975, p.225. footnote>. Ceilalți 4: Ștefan, Tănasă, Ioniță și Irimie
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
au început să cotrobăie prin fund de traistă. Când în mâna fiecăruia se găsea câte o garafă - mai plină sau mai goală - cu rachiu, căciula țurcană a vorbit din nou: ― Până om avea norocul să bem din căușul palmelor unei frumoase ca cea care se întorcea fericită de la Buhai, să ne mulțumim cu „pocalul” nostru. Să fiți sănătoși, fraților! Fiecare a băut cât a simțit nevoia. După acest ritual, s-a lăsat o liniște stânjenitoare. Abia se auzea pufăitul locomotivei, fiindcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ușa bucătăriei s-a dat înlături. În deschizătura ei a apărut minunea! De această dată, hangița era îmbrăcată într-o ie înflorată, cu mărgele măiestrit cusute în fel și chip și o catrință de îți fugeau ochii pe ea de frumoasă ce era.! S-a oprit pentru o clipă... Felul cum ținea tipsia cu cele cerute de lotru și cum privea semăna cu o statuie din străvechime... Cu pas maiestuos și ochi fierbinți, a pornit spre cel care o aștepta cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]