3,503 matches
-
în piept; îi dădură lacrimile. Se șterse la ochi cu dosul mâinii ca să mai poată vedea ceva în jur, își aminti de tatăl lui Creel care murise de mult și păși mai departe, fără să se simtă rușinat. Unui om furios îi făcea bine să verse câteva lacrimi. Lacătul masiv cedă în fața energiei concentrate a micului revolver. O flamă scurtă, și metalul se dizolvă. Păși înăuntru. Era întuneric, nu vedea nimic, dar nu aprinse imediat luminile. Merse pe bâjbâite până la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
noastre. “Cine se aseamănă se adună”.” Nici un rău nu vine niciodată singur”.Când folosim astfel de cuvinte vorbim de “Legea atracției”.Atragi în viața ta tot ceea ce emiți în afară, ca vibrație, prin gânduri, cuvinte, atitudine, sentimente,emotii. Cand suntem furioși vibrăm cu energia furiei și astfel tot corpul nostru este răvășit de adrenalină. Frica, atrage frică. Fiecare gând, fie că este bun sau negativ declanșează un proces de rezonanță. Tot ceea ce vibrează la unison cu gândurile noastre va fi atras
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
a sta noi de vorbă, vreau să vă puneți salariații să înceapă treaba pe care trebuie s-o faceți pentru mine ― mă ascultați? În privința asta nu încăpea nici o îndoială. Nu numai că Triner asculta cu atenție, dar era șocat și furios și perplex. Ca și mulți alți oameni cu caracter tare, fiind supuși prima data forței depline a unui nimb al personalității ce constituia aproape o energie în sine, părea incapabil să-și adapteze funcțiile mintale și fizice la realitate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
aceste ședințe de cabinet s-au transformat în ore de cicăleală. Diverșii lorzi șefi de departamente sînt răspunzători în fața parlamentului și nu văd la ce poate sluji o critică distructivă. Ea se uită lung la prinț și-și dădu seama, furioasă, că el refuză să-și explice afirmația inițială. Îi spuse repede: ― Atunci nu ți se pare că sugestia mea de a-i informa pe oamenii de afaceri cu privire la tacticile hoțești ale Arsenalelor ― nici asta nu ți se pare constructivă? Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
află undeva în aceste camere, constrâns să lucreze împotriva voinței lui, sau poate torturat.” Gândul lui Tintin era gândul tuturor. Încărcat de voința răzbunării, Haddock nu mai putea fi oprit. Tăind cu imaginara lui sabie de abordaj aerul, înroșit și furios, Haddock invoca toate zeitățile oceanului spre a-l ajuta în lupta sa împotriva aces tor bașbuzuci și parameci. Înarmat cu un cuțit pe care Make tero îl strecurase în interiorul uzine, Haddock semăna cu strămoșul său ce pusese capăt domniei ucigașe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
s-ar putea să mi-l schimb?" am făcut eu pe prostul. Și am simțit imediat, din ochii tatei, că lovisem bine. Nu se așteptase la atâta impertinență. "Pleacă, du-te, să nu te mai văd", m-a expediat el furios. Poate că mama ar fi reușit să lămurească lucrurile, să mă împace cu tata, dar boala ei se agrava din ce în ce și toată casa mirosea a medicamente și a presimțiri de moarte. Când intram la ea în cameră
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
povestit Domnul Andrei ― Mopsul a reușit să desfacă broasca și a încercat să se strecoare înlăuntrul. A împins ușa, dar ce spaimă a tras! În încăpere, ce credeți, fusese lăsat de pază un câine uriaș care a făcut un salt furios spre ușă, să-l omoare nu alta. Spre norocul lui, Mopsul a fost iute de mână și de picior. A doua oară, tot el i-a convins pe Hingherul și pe Anton să-l ajute". Se mai vorbea încă despre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
las de fumat. Sau să fumez, cel mult, pipă, fără să trag fumul în piept. Fac rotocoale de fum și încerc să desenez cu ajutorul lor figuri cunoscute. Îl văd o clipă pe G. Apoi pe Augusta. Pe mama, așa cum era, furioasă, când i-a cerut fratelui meu să mă lege de pat și să mă bată. Ceața care s-a lăsat pe munte când m-am rătăcit în viscol. Lupii care urlau undeva în depărtare. Mi-am amintit fericirea care m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
citesc, "iertați-mă, îmi bate lumina în ochi", și începea teroarea din fiecare noapte. Din pricina lui cunosc toate felurile de zgomote pe care le face marea lovindu-se de țărm, rare, sacadate, mângâioase, aproape șoptite, tandre, lenevoase, ori, dimpotrivă, surde, furioase, anxioase, amenințătoare. Nopți întregi n-am făcut decât asta, să le studiez. Încercam să ascult marea, ca să-mi strunesc nervii gata să explodeze. În mod excepțional, i se aducea totdeauna mâncarea în cameră. Și avea tabieturi. De fiecare dată împingea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Apoi s-a îndreptat spre mine fiindcă în clipa aceea nu se mai afla nimeni pe țărm. Era, de fapt, un pui, nu depășea probabil câteva luni, dar avea statura unui câine matur; era dintr-o rasă care dă câini furioși și puternici. M-a mirosit și s-a tăvălit în iarba dintre scaieți, scâncind ca un copil. Nu știa să se joace, dar era prietenos. Numai când mârâia își arăta colții și își trăda rasa. L-am botezat Alfa și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când își înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fulgerător și l-a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și toți pescarii, după o clipă de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-a făcut nevăzut. Marta privea omizile care se târau pe trunchiul bătrân al arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
râdeau de câte ori el făcea o glumă tâmpită. Dacă pe papa îl durea capul, toți făceau rugăciuni ca să-i treacă. Dacă papa sforăia, era semn că avea un somn bun și erau mulțumiți. Și, dintr-odată, toți deveniseră ca niște dulăi furioși. Săracul papa Formosus avea acum un cusur foarte grav. Era mort. Așa că toți se uitau la cadavrul îmbrăcat în odăjdii fără să le mai fie frică de el. Nu, nici mie nu-mi mai era frică. Deloc, absolut deloc. Eram
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trupul și mai dizgrațios. A intrat în apă cu obișnuitele precauții caraghioase ale unuia care nu știe la o vârstă înaintată să înoate. Chicotea și fugea înapoi de cum îi ajungea apa până la genunchi. Deodată, din bălării, a țâșnit un buldog furios care s-a repezit ca un blestem negru asupra lui. Toți cei care ne aflam pe țărm am înlemnit pentru că, ne-am dat seama, câinele avea moartea înscrisă în ochi. L-am văzut pe individ încercînd să fugă în apă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cătun, eu... ― Tu unde? Și m-am aprins amintindu-mi de răutățile colportate pe seama ei. Tu unde, curvă? Trăsăturile i s-au înăsprit brusc. Și-a smuls mâna și m-a plesnit peste obraz, după care mi-a întors spatele furioasă. Am alergat și i-am ieșit în față. ― Laura, te rog. ― Dă-te la o parte, mă împinse ea clocotind. Și să nu te mai ții după mine. Am rămas pironit în mijlocul coridorului și mă uitam încă după ea când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
imagini ale epidemiei. Atena ciumată și părăsită de păsări, orașele chinezești pline de cei care trăgeau să moară tăcuți, ocnașii din Marsilia îngrămădind în gropi trupurile ce se descărnau, construirea, în Provence, a marelui zid care trebuia să oprească vântul furios al ciumei, Jaffa și cerșetorii ei hidoși, paturile umede și putrede lipite de țarina bătătorită a spitalului din Constantinopole, bolnavii târâți cu cârligele, carnavalul medicilor mascați în timpul Ciumei negre, împreunările celor vii în cimitirele din Milano, căruțele cu morți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ca și cum ar fi fost mușcat de pântec, copilul tocmai se încovoia din nou cu un geamăt subțire. A rămas astfel ghemuit timp de clipe lungi, zgâlțâit de frisoane și de tremurături convulsive ca și când plăpândele lui mădulare se încovoiau sub vântul furios al ciumei și pârâiau sub suflul repetat al febrei. După ce vârtejul trecuse se destinse puțin, febra părea să se retragă și să-l părăsească cu răsuflarea tăiată pe un țărm umed și otrăvit unde odihna semăna acum cu moartea. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Acum nu părea cu mult mai impozant decât o piață unde cumpărătorii se păruiau pentru zarzavaturi. Doar că acestea nu erau roșii strivite sau ardei înnegriți, ci opere de artă și unelte care supraviețuiseră de la începuturile civilizației. Salam auzi voci furioase: doi șefi de bandă se certau. Unul îl pălmui pe celălalt, așa că se luară la bătaie, dărâmând o etajeră metalică plină cu vase. Cineva scoase un cuțit. Altcineva îl îmbrânci pe Salam din spate, aruncându-l în încăierare. Instinctiv, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
repetându-i că suferise un șoc teribil, că trebuia să-și acorde timpul necesar ca să accepte cele întâmplate și că abia după aceea putea gândi limpede. Știa că nu o ascultă, dar spera măcar că, la fel ca și alți bărbați furioși dinaintea lui, va fi potolit de sunetul vocii ei. Voia să-i facă o cană cu ceai dulce sau măcar să-i aducă un pahar cu apă. Dar știa că nu ar fi putut sugera așa ceva. Asta ar fi însemnat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
amenințe viața prim-ministrului; se putea ca Ahmed Nour să fi fost colaborator și să fi fost executat pentru această greșeală; era posibil ca Rachel Guttman să se fi sinucis; kibbutzul din nord putea fi incendiat de niște adolescenți palestinieni furioși. Doar asasinarea lui Afif Aweida, revendicată de un grup israelian marginal, părea să fie o tentativă explicită de sabotare a negocierilor. Dar nimeni nu avea cum să fie sigur. Așa că vizita lui Maggie la casa îndoliată a lui Aweida nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gata de plecare. —Jur că, dacă nu te omoară ei, te omor eu. Uri, îmi pare rău. Dar nu puteam să-l las pur și simplu acolo, să poată oricine... —Erau acolo? Nu i-am văzut. Uri scutură neîncrezător și furios din cap înspre maniaca alături de care se trezise din întâmplare. Îmi pare rău. Chiar îmi pare. —Mă îndoiesc. — Unde mergem? Nu știu. Departe de ei, departe de Ierusalim. Ne întoarcem când n-o să mai fim în pericol. Maggie se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gândindu-se doar la ce i se întâmplase lui Uri. Fusese într-adevăr lovit de un glonț doar pentru ca ea să poată scăpa? Greutatea din pieptul ei, sentimentul de groază aproape că o striviră. Încă o greșeală; încă o trădare. Furioasă, se forță să-și canalizeze sentimentele într-o hotărâre neclintită: îi va găsi pe oamenii care l-au împușcat pe Uri și va face asta găsind tăblița. Simțea că se apropia. Ultimul testament al lui Avraam nu putea fi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
când m-am dus cu un asemenea autobuz la Baton Rouge? Am vomitat de câteva ori. Șoferul a fost nevoit să oprească mașina undeva în mlaștini și sa mă lase să cobor ca să mă plimb puțin. Ceilalți pasageri erau destul de furioși. Aveau probabil stomac de fier, dacă puteau călători cu un asemenea vehicul îngrozitor. Și plecarea din New Orleans m-a îngrozit în mod considerabil. Dincolo de oraș începe inima întunericului, adevăratul pustiu. — Mi-amintesc, Ignatius, mormăi doamna Reilly, cu gândul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fiu la cinematograf exact la ora șapte ca să văd desenele animate. Te-aș sfătui să începi să pregătești ceva de mâncare. — Mai bine plec, spuse agentul Mancuso. — Ignatius, ar trebui să-ți fie rușine, spuse doamna Reilly cu o voce furioasă. Eu și domnu’ Mancuso ăsta tocma’ beam câte-o cafea. Ai fost mojic toată după-masa. Nu-ți pasă de unde scot banii. Nu-ți pasă dacă intru-n pușcărie. Ție nu-ți pasă de nimic. — Urmează oare să fiu atacat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu tine? întrebă supărată doamna Reilly. — Fii, te rog, atentă unde calci! tună Ignatius. Doamne Sfinte, a mai fost cineva vreodată atât de hăituit și de asediat ca mine? Ce oare te-a mânat aici în starea aceasta de nebunie furioasă în care ești? Să fie poate miasma de Muscat ieftin care îmi asaltează nările? — Am hotărât. Trebe să-ți cauți o slujbă. Vai, ce feste de prost-gust îi mai juca în ultimul timp Fortuna! Arest, accident, slujbă. Va lua oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]