4,454 matches
-
de prietenoasă a fost ea, poate chiar un pic prea prietenoasă, dar cum a presupus el că în televiziune așa sunt toți. Vrea să-i spună lui Richard despre cum a intrat la întâlnirea cu Diana Macpherson, despre minuscula ei fustă scurtă și tocurile înalte, despre cum și-a dat ea jos pantofii după câteva minute și și-a pus picioarele pe masă. Vrea să-i mai spună lui Richard și despre cum l-a fixat Diana cu o privire rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cum să port ceva mai mic de 38. Sau pot? ― Încearcă-i pe ăștia, spune vânzătoarea, dându-mi o altă pereche, o mărime mai mică. Cred că ai mărimea 34. Pantalonii îmi vine bine. Haina frumos croită îmi vine bine. Fusta scurtă care foșnește îmi vine bine. Tricoul minuscul îmi vine bine, și mai important, rochița neagră îmi vine și ea bine. Cizmele crem din piele întoarsă îmi vin și ele bine, la fel ca ghetele din piele fină. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru avion? ― Ținuta șic pentru ce? Sunt practică. Îmi aștept zborul cel lung în trening, o pereche de pantofi sport confortabili și un tricou. Dar vreau să arăt bine pentru Brad, așa că în bagajul de mână mi-am pus o fustă scurtă, o cămașă de lână și cizme înalte până la genunchi, în care am de gând să mă schimb chiar înainte să aterizăm. În caz că vă întrebați, ultimele două săptămâni au zburat, iar azi e ziua cea mare, chiar plec. Geraldine - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pereche de pantaloni crem de mătase și un tricou alb - care arată minunat - dar apoi mă gândesc că dacă încearcă să mă seducă, pantalonii nu sunt tocmai sexy. În cele din urmă, mă hotărăsc pentru un tricou alb și o fustă scurtă cafenie evazată jos din velur. Velur, știu, știu, trebuie să fiu nebună să vin cu velur la Los Angeles. Chiar dacă aici e așa de cald, până la urmă, e cea mai nouă achiziție a mea și o ador, ador senzualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-mi machiajul, uscându-mi și modelându-mi părul într-o coamă lucioasă și aurie. Uau, repetă el. ― Îți place? Fac o mică piruetă, iar Brad zâmbește și-mi dă un pahar de șampanie. ― Arăți grozav. Serios, îmi place tare mult fusta asta. Brad mângâie delicat materialul și-mi zâmbește în semn de apreciere, iar eu - trebuie s-o spun - simt că mi se strânge stomacul - dar sorb calmă din șampanie, de parcă aș fi genul de tipă care bea șampanie în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dădu un ghiont lui Ben, după care amândoi se uitară la spatele fetei, care se unduia amețitor în drum spre toaletă, unde avea să-și împrospăteze rujul. ― Ce-i cu ea? întrebă Ben, privind cu plăcere cum își purta ea fusta atât de scurtă și de mulată. ― E dispusă la orice, Ben. Ce zici? Desigur că Ben era și el dispus, oare ce bărbat tânăr cu sânge în vene n-ar fi fost? Dar amintiți-vă că Ben nu este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
arăta ea de obicei la birou, Diana se transformase, între timp într-o vampă. Când a apărut să-i spună că era gata, purta o cămașă strâmtă și transparentă, un sutien negru mai mult decât vizibil pe dedesubt, și o fustă foarte strâmtă, iar în picioare avea pantofi cu tocuri foarte înalte. ― Arăți drăguț, spuse Ben, conștient de faptul că era vorba de șefa lui și că trebuia s-o flateze, dar încercând totodată să păstreze lucrurile la un nivel cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
când văd cum se uită celelalte femei la Brad. Brad mă face să râd când îmi arată o femeie îmbrăcată ciudat și-mi șoptește: ― Doar uită-te la asta! Ce naiba poartă? Dumnezeule, cizme de cowboy pe picioarele alea oribile și fusta aia mini îngrozitoare. Încerc din răsputeri să-l îndes pe Ben în străfundul minții mele, încerc să continui să-mi amintesc cât de norocoasă sunt să am un bărbat ca Brad. Intrăm un pic în ocean și ne bălăcim ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cred? Nu-mi vine să cred că cineva ca Brad ar putea să se excite cu aceste femei imense, dar ce naiba caută în casa lui? Partea mai înspăimântată din mine nu vrea să se uite, vrea să fugă plângând la fusta mamei și să spere că lumea aia mare, rea și obraznică o să treacă. Numai că partea cealaltă, partea fascinată, nu se poate opri din a tot da paginile, pentru că aceste femei sunt eu. Ele sunt ceea ce am fost eu odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
descrie vreodată drept incredibilă, chiar știu că arăt bine în rochia mea roșie de vară, cu bretelele trecute după gât, și care-mi vine strânsă pe corp în partea de sus și apoi mi se lărgește pe șolduri într-o fustă scurtă care se leagănă. Roșul aprins îmi pune în evidență bronzul, și nu mai am nevoie de tot machiajul pe care m-a învățat Geraldine cum să-l aplic ca un expert. Cea mai slabă urmă de mascara și luciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinând ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sunt cântați în cafenele și fac sgomot în saloane; Iar cărările vieții fiind grele și înguste, Ei încearcă să le treacă prin protecție de fuste, Dedicând broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cândva miniștri le-a deschide carieră. - De ce nu voiu pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? {EminescuOpI 138} {EminescuOpI 139} {EminescuOpI 140
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi în moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva siluete zdrențuite. Era o indiancă de fustele căreia se agățau trei copii murdari. Sunt preot, zise Velasco tare. Sunt preot. N-ai de ce să fugi. Femeia și copiii îi întoarseră niște priviri speriate, ca de dobitoace. Înțelegi spaniola? Femeia strigă ceva cu o voce ascuțită ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În care și-au Început atacul sub comanda ofițerilor nou-veniți din Constantinopol, care habar n-aveau de nimic, așa că artileria trăsese-n propriile trupe, iar observatorul englez plângea ca un copil. Atunci a văzut pentru prima oară cadavre Îmbrăcate-n fuste albe de balet și Încălțate cu pantofi cu vârful Întors, care aveau În vârf un pompon. Turcii avansau constant și la grămadă și apoi Îi văzu pe bărbații ăia-n fustă luând-o la fugă și ofițerii trăgând În ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Atunci a văzut pentru prima oară cadavre Îmbrăcate-n fuste albe de balet și Încălțate cu pantofi cu vârful Întors, care aveau În vârf un pompon. Turcii avansau constant și la grămadă și apoi Îi văzu pe bărbații ăia-n fustă luând-o la fugă și ofițerii trăgând În ei, dar apoi luând-o și ei la fugă, și a figit și el cu observatorul britanic, și alergară până Începură să-l doară plămânii și simți În gură un gust de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
capa până se desfășura unduitoare-n Întregime, Întorcându-l pe taur de fiecare dată și făcându-l să atace din nou. Apoi, după a al cincelea dans, Își ținu capa În dreptul șoldului și pivotă, așa Încât capa zvâcni În exterior ca fusta unei dansatoare și-l făcu pe taur să se-nvârtă În jurul lui, Înconjurându-l ca o curea. Apoi păși Într-o parte, lăsându-l pe taur În fața lui Zurito, care stătea pe calul său alb; Zurito Înaintă și Își opri calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înfățișând un soldat În uniformă austriacă ce forțează o femeie să se aplece de-a curmezișul unui pat. Amândoi erau desenați la modul impresionist. Erau niște desene foarte frumoase și n-aveau nimic În comun cu violul adevărat, În care fusta femeii Îi este trasă peste cap ca să o Înăbușe, În timp ce, câteodată, un camarad i se așază pe cap. Erau o grămadă de fotografii din astea instigatoare care fuseseră tipărite În mod evident chiar Înaintea Începerii ofensivei. Acum se amestecaseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se aventura un altul. — Ca să ascundă pumnale cu lama Întoarsă, Își dădea cu părerea altcineva. Mă tem că răspunsul este mult mai puțin fascinant de-atât, le spuneam eu Înainte de a le dezvălui fascinantul amănunt: Vârfurile Întoarse le ridicau tivurile fustelor lungi ca să nu se Împiedice În timp ce parcurgeau lungile săli cu covoare pentru a-și aduce omagiul șahului. Vedeți, sunt pur și simplu practice. De fiecare dată când le povesteam asta, oamenii se arătau foarte impresionați, iar mai târziu, când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la câțiva metri mai Încolo. Își ridică rochia, atentă să adune cum trebuie faldurile stofei Încât să nu se stropească din greșeală. Oare cum reușeau femeile din perioada victoriană să se ușureze Îmbrăcate cu rochiile acelea cu crinoline imense și fustele Înfoiate? În portofel ținea fotografia unei tinere femei de culoare, stând În picioare În fața unui peisaj pictat, privind cu solemnitate spre un punct din afara cadrului. Acesta era viitorul ei, Îi plăcea Verei să creadă. Își purta părul coafat după moda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu remorcă cu tot, o coti pe o uliță și de-acolo tot Înainte, copiii cei zglobii ieșind din raza vizuală a prietenilor mei. Cu cât se apropiau de graniță, cu atât peisajul se colora. Femeile birmaneze umblau Îmbrăcate În fuste de culoarea florilor, cu un fel de turbane pe cap deasupra cărora purtau În echilibru coșuri cu alimente pe care le duceau la piață. Pe față erau pictate cu o pastă de culoare galbenă făcută din scoarță de tanaka. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se pare uimitor? Îi zise Harry Marlenei. Am Înaintat doar câțiva kilometri În noua țară și deja Îmbrăcămintea națională s-a schimbat complet. Și arătă către un bărbat pe bicicletă. Habar n-am cum reușesc băieții ăștia să-și țină fustele pe ei. Și scoțienii poartă fuste, spuse Marlena. Și am auzit că nu poartă chiloți. —Ți-am zis vreodată că sunt pe jumătate scoțian? Marlena Îl privi jumătate zâmbind, jumătate Încruntată. Esmé era În preajmă. La o tarabă, două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Marlenei. Am Înaintat doar câțiva kilometri În noua țară și deja Îmbrăcămintea națională s-a schimbat complet. Și arătă către un bărbat pe bicicletă. Habar n-am cum reușesc băieții ăștia să-și țină fustele pe ei. Și scoțienii poartă fuste, spuse Marlena. Și am auzit că nu poartă chiloți. —Ți-am zis vreodată că sunt pe jumătate scoțian? Marlena Îl privi jumătate zâmbind, jumătate Încruntată. Esmé era În preajmă. La o tarabă, două femei stăteau pe vine deasupra unei grămezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Într-o parte până se mulă pe corp, arătându-i că la femei se face complet diferit de ceea ce-i arătase bărbatul. Apoi, doar cu o mână, Încreți materialul și introduse partea superioară a acestuia În partea de sus a fustei. —Hmmm, făcu Roxanne, nu cred că-mi place la fel de mult ca nodul În mijloc. Nu pare destul de sigur. Heidi zâmbi către vânzătoare. —Mulțumim. Am Înțeles. Diferit. Femeie. Bărbat. Foarte bine. Iar printre dinți Îi spuse surorii ei: Poți s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prezența de spirit necesară pentru a scoate bijuteriile noastre de familie, aurul și valuta din pungile nepotrivite pe care le ascunseserăm În bagaje și să le coasă pe cele mai valoroase În păpușile mele, În căptușeala hainelor noastre, În tivurile fustelor și pantalonilor ca să nu le găsească soldații. În căptușeala hainei aveam agrafa din jad a mamei pe care o furasem de pe noptiera Mamei Scumpe. Nu de hoți ne era nouă teamă, ci de Kuomintang, căci, sub pedeapsa de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
al treilea vagon din față, exact vagonul unde fusese pus pachetul. Când am aflat asta, mi-a înghețat inima. Îmi aduc aminte bine cu ce eram îmbrăcată: palton, cizme din velur; pe dedesubt aveam un pulover în carouri și o fustă gri. La firmă, în afară de zilele în care aveam ședințe, nu era nevoie să ne îmbrăcăm la costum. Așa cum am spus și mai devreme, se pare că am inhalat sarinul în stația Kodemmachō, deoarece, cum a plecat trenul din stație, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Am rămas liniștiți la locul nostru, gândind că oricum n-o să ne vadă nimeni acolo unde ne pitiserăm și după vreo zece minute, de după altă stivă de castraveți a ieșit o fetișcană nurlie, roșie la față, netezindu-și în grabă fusta și îndreptându-se grăbită spre ieșirea din hală. Pe când ne dădeam cu presupusul că avusese probabil ceva treburi personale care nu se puteau rezolva de față cu alte persoane, după vreo alte trei minute apare și domnul inginer, puțin transpirat
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]