99,031 matches
-
Palace. După cîteva cuvinte de bună vedere, m-a întrebat ce fac, unde lucrez și cîți bani cîștig. Am fost puțin surprins deoarece la Paris nimeni nu te supune la un asemenea chestionar, mai ales că eu nu m-am gîndit să-l întreb cît cîștigă pe articolele difuzate la Radio Europa Liberă sau cele publicate la România liberă. (...) În martie 1990, cînd am venit în țară, i-am adus o mașină de scris electrică. Cînd l-am întîlnit întîmplător la
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
apare Arca), a văzut un turbion smulgînd cazanele de la o fabrică și rostogolind asfaltul de pe străzile din Subcetate Deva. Doar că nu-și amintea că în mașină să fi fost și poetul Moldovan. * ”Candidatul PNȚ la primăria Iași s-a gîndit să se laude că el o să mărească bugetul local, exportînd, cu 20 euro bucata, cîini vagabonzi unor popoare care au nevoie de așa ceva. Dom^le, bună idee, dar măcar covrigii din coadă să-i păstreze în țară ca să aibă ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13017_a_14342]
-
antinomii - conform viziunii lui Andrei Pleșu din recenta sa carte de angeologie - subzistă îndeobște, având termenii aruncați de-o parte și de alta a baricadei confruntărilor ideologice. Mai totdeauna s-a dovedit însă că nu se poate nici trăi, nici gândi, fără ambele aspecte și că, din perspectiva dialecticii, “lupta contrariilor” este surclasată de “unitatea contrariilor”. Astfel alternativa holistică apare, din ce în ce mai mult, ca fiind mai aproape de adevăr, confirmare târzie a celebrului dincolo de bine și de rău.. Când am auzit prima dată
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
apropia de esență. Deși fermecătoare, filozofia lui nu și-a căpătat împlinirea; acel “Dumnezeu a murit” semnat de Nietzsche s-a răzbunat peste un secol când studenții din Paris scriau pe zidurile caselor “Nietzsche a murit/ semnat Dumnezeu”. M-am gândit apoi că s-ar putea să fie vorba de relativismul moralei. Un profesor de la Massachusetts Institute of Technology dă, în cursul său de filozofie, exemplul legilor de circulație; ceea ce în Marea Britanie constituie o regulă (condusul pe partea stângă), în SUA
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
mare marjă de libertate mișcărilor din interior. Dacă e de văzut o diversiune undeva, atunci ea de văzut chiar la „Antena 1”, un post de televiziune ale cărui jocuri tulburi nu sunt chiar atât de greu de detectat. Chiar mă gândeam ce vor scoate la atac, pentru a abate atenția de la chestiunile fierbinți ale momentului. Cum problemele de suflet ale românilor sunt cam trei (biserica, revoluția și ungurii), ele au fost promovate cu brio. Mai întâi, eterna problemă a Catedralei Mântuirii
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
show”, duminică de duminică, îmi regăsesc/retrăiesc patimile după dragi și mari actori, cei care, de-a lungul anilor, în piese de teatru sau în filme, au “mobilat” mintea și sufletul românilor cu bine și frumos, și la care mă gândesc întotdeauna cu recunoștință ca la niște Oameni-zei. Dar iubesc la fel de mult TVR 2 și fiindcă: 3.E un post de televiziune cu personalitate și absolut independent, funcționând în baza unui fus orar nou (de ex., ora 19 oficială de pe teritoriul
“Televiziunea, dragostea mea” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13029_a_14354]
-
o suită de monografii și antologii gândită foarte subiectiv. Nici măcar o personalitate importantă a criticii actuale, chiar dacă ar fi o autoritate echivalentă cu o instituție foarte influentă, nu se poate juca nepedepsit cu o astfel de modalitate facilă de a gândi și de a concretiza canonul didactic. Lucrurile pot fi îndreptate printr-o regândire a strategiei și o reabilitare a întregului sistem de valori, pus pe temelii mai solide. Care era strategia cea mai bună, cea mai credibilă, dătătoare de succes
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
Seara m-am lăsat dus de visare și am lenevit. Mai important decât orice pentru viața mea este îndreptarea celor trei vicii: lenea, lipsa de caracter și irascibilitatea...” 28 august. “Am 26 de ani. Am scris câte ceva și m-am gândit la multe... Mai important decât orice pentru mine este să scap de lene, de irascibilitate, de lipsa de caracter.” 7 septembrie Călărași. “Marș până la Călărași. O zi plăcută. Mai important decât orice pentru mine este să scap de lene, de
Zamfira și Însemnările artificierului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13041_a_14366]
-
palpitante publicități tv, să am o stare sufletească excelentă, cu condiția ca publicitatea respectivă să nu fie întreruptă din 10 în 10 minute de fragmențele din vreun film regizat de Antonioni, Tarkovski, Zeffirelli, Vaida sau alții... În astfel de situații gândesc atât de pozitiv, încât mă simt suspendat deasupra lumii și privesc pasiv cum dinspre Cotroceni spre Palatul Victoria șerpuiește umbra președintelui Ion Iliescu sub formă de Ioan Talpeș. Desigur, e o vedenie - n-am văzut, nu cunosc, nu comentez... Suspendat
De la extaz la agonie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13048_a_14373]
-
refuze convențiile. În acest grup performanța actoricească poate fi apreciată doar în funcție de felul cum se înscrie în discursul regizoral și merită să apreciem disciplina unor actori de performanță, colorând aici cu strictul necesar aparițiile lor scenice. Mecanismul spectacolului e bine gândit și nu sunt puține momentele când ideea provoacă vibrația sentimentului: scena fără cuvinte de după viol, când peste trupul ghemuit la pământ al Dorei trec indiferenți cei care o cunosc și necunoscuții, e o imagine extrem de percutantă a singurătății în mulțime
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
Oana Boșca-Mălin Când vorbește despre propria romanitate, italianul de cultură medie născut și crescut la umbra lui „Cupolone” di San Pietro se gândește prea rar la Remus care a pierdut o întrecere pentru că avea vederea mai slabă, la onoarea pentru care Mucius Scevola a fost dispus să bage mâna în foc sau la abuzurile de care Cicero îl acuza pe Catilina. Alte abuzuri
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
încât ajunge să fie dependentă de ea. Privind sala înțesată de oameni care nu doar îl citiseră, ci îl studiaseră și îl puteau cita pe Moravia, care îl cunoscuseră personal sau cel puțin merseseră pe urmele lăsate de el, mă gândeam că acești romani sunt tot atâtea replici ale Elsei Morante, ale Daciei Maraini sau ale junei Carmen Llera: din ce în ce mai tineri, din ce în ce mai fermecați de literatura lui; dependenți de Moravia. 1) La începutul războiului, Moravia se retrage împreună cu soția sa Elsa Morante
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
poloneze. Doar două bancnote, nici măcar nu știa dacă valorau mult sau puțin. Porni în căutarea locului unde ar fi putut să le schimbe, dar singurul magazinaș pe care îl găsi arăta cu desăvârșire părăsit. Era la urma urmelor duminică. Se gândi cu spaimă că nu a făcut bine ieșind din casă, ea sigur s-a străduit să-l găsească, poate chiar îl aștepta deja. Se hotărî să se întoarcă, dar își dădu seama că se rătăcise. Nu mai știa care era
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
el sub braț, arăta la fel ca toți ceilalți. Asta îi provocă o nesperată bucurie. Fluiera. Intră în locuința străină, se așeză la masă în manta și căciulă și deschise sticla cu lichidul deschis la culoare. Era oțet. “Doamne - se gândi - e imposibil să mi se întâmple așa ceva în realitate. Este un episod psihologic. Ceva rău mi se întâmplă”. Se strădui să găsească acel moment când începuse totul, însă mintea lui refuza să gândească. Tot ce reușise să-și amintească erau
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
deschis la culoare. Era oțet. “Doamne - se gândi - e imposibil să mi se întâmple așa ceva în realitate. Este un episod psihologic. Ceva rău mi se întâmplă”. Se strădui să găsească acel moment când începuse totul, însă mintea lui refuza să gândească. Tot ce reușise să-și amintească erau gustoasele sandvișuri din avion. Profesorul se miră că se gândea atât de mult la mâncare; intelectul lui primea aceste gânduri cu stângăcie - era obișnuit să fie invadat de idei instructive și abstracte care
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
Este un episod psihologic. Ceva rău mi se întâmplă”. Se strădui să găsească acel moment când începuse totul, însă mintea lui refuza să gândească. Tot ce reușise să-și amintească erau gustoasele sandvișuri din avion. Profesorul se miră că se gândea atât de mult la mâncare; intelectul lui primea aceste gânduri cu stângăcie - era obișnuit să fie invadat de idei instructive și abstracte care se instalau în el ca pe niște canapele confortabile. Iar acum în memoria profesorului se fixase imaginea
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
sau nu e mereu așa, ci tensiunea, prea umana răzvrătire se dezlănțuie în gesturi expresioniste de mare intensitate. Își fac loc și poemele de dragoste ca și cele amuzat-ironice, ecou al uimirii că salvarea vine atît de prozaic de unde nu gîndești. Deși e conștient de forța artei de a transmite influxuri perceptibile în “Cetate”, poetul își asumă, probabil că nu elegiac, și faptul că o experiență personală rămîne totuși să se consume cu adevărat în singurătate și nu pe deplin cunoscută
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
Cetate”, poetul își asumă, probabil că nu elegiac, și faptul că o experiență personală rămîne totuși să se consume cu adevărat în singurătate și nu pe deplin cunoscută celorlalți, “... o picătură de sînge/ căzută pe-o foarte mare/ tobă,/ te gîndești, o-ho-ho,/ la teribilul ei bubuit/ ce nu va trezi Cetatea”.
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
mai cu seamă, faptul că lespezeanul (adică, născut la Lespezi-Iași) este un veritabil om de cultură, admirator profesionist de arte frumoase. Care, logic, se va căzni în mod cu totul aparte pentru cultură și, în special, pentru cultura ieșeană. Până la - gândeau unii naivi - a-și da demisia - Doamne ferește! - în cazul în care nu va obține un buget cât de cât rezonabil pentru ministerul pe care îl păstorește. Crunte dezamăgiri. Recunosc asta (firește, nu public) chiar și directorii aliniați la partidul domnului
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
Ea e conducătoarea CCG-ului. Cîtă încredere îți dă un om la care nu descoperi nici o urmă de ezitare. Forță, stăpînire de sine, experiență... te întrebi. Dar, dincolo de datorie, Senta e caldă, prietenoasă. Senta e brici, am spus. Nu mă gîndeam la ascuțișul tăios, mă gîndeam la ascuțișul minții. Și unde mai pui că e fata marelui artist fotograf Edmund Höfer care, nu știu de ce, a rămas intact în memoria mea. Rodica Binder mă trezește din reverie. Ne așteaptă platourile cu
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
Cîtă încredere îți dă un om la care nu descoperi nici o urmă de ezitare. Forță, stăpînire de sine, experiență... te întrebi. Dar, dincolo de datorie, Senta e caldă, prietenoasă. Senta e brici, am spus. Nu mă gîndeam la ascuțișul tăios, mă gîndeam la ascuțișul minții. Și unde mai pui că e fata marelui artist fotograf Edmund Höfer care, nu știu de ce, a rămas intact în memoria mea. Rodica Binder mă trezește din reverie. Ne așteaptă platourile cu roșii umplute cu salată de
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
o să fie la înălțime. Se trezise actorul din ea. Ezitările, căutarea cuvintelor, bucuria, cînd prindea din zbor colacul de salvare - un “giusto”, de pildă sau un “capisco” -, o făceau atît de autentică și cît de precis, de exact, de economicos gîndea în cuvinte înfricoșător de puține pentru un scriitor. Cît profesionalism și ce acuitate a observației, ce inteligență a instinctului, cînd spune aproape în joacă: “Ficțiunea e realitate” sau “Și fantezia e autobiografie”. Să fie adevărat că atunci cînd cunoști mai
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
negru prin vene.// Cînd se privește în oglindă, să-și adulmece și să-și admire măreția își descoperă copia fidelă, o broască urîtă, mirositoare, care lasă în urmă pămîntul din pîntec și creier” (ibidem). Nu ne putem împiedica a ne gîndi la un lider politic ultramediatizat al momentului... Maria Urbanovici, Ce-ar fi să-i dezbrăcăm sufletul? Fabula rasa II, Ed. Fundația Luceafărul, București, 2003, 126 pag., preț nemenționat.
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
de coafor, în loc să rămîn aici să-mi fac corespondența. Detesta de fapt modul prea glacial al noului ei coafor de a trata pe toată lumea la fel și ar fi renunțat bucuroasă la întîlnirea cu acest rebel, „un comunist, desigur“, se gîndi ea. Însă vidul cumplit pe care-l anunța sfîrșitul după-amiezii o lega fără speranță de această întîlnire: după ora la coafor, absolut nimic! Privi pe furiș și cu un aer de reproș telefonul, cînd iată că acesta începu să țîrîie
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
poloneză și cere cetățenie poloneză pentru că, din cauza tatălui care și-a lăsat familia și a plecat în Israel, reperele lui (printre care și cele identitare) sunt puțin mai mult bruiate. La Arkadden, Daniel Hendler mi-a spus că s-a gândit să ceară cetățenie română, pentru că cetățenii uruguayeni nu sunt foarte respectați de vameși. Aici urma replica mea pe care n-o mai reproduc). El abrazo partido nu e revelația unui nou stil, a unei modalități de raportare la real etc.
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]