KorAP: Find »[drukola/base=găti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...156 >

3,883 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

pe balcon cu o carte în mână, din care să îmi citească de mai multe ori câte un fragment care îi plăcea foarte mult, să mă bată la cap cu tot felul de povești din Tanah, să mă deranjeze în timp ce gătesc, numai să descopere scânteia vieții, a curiozității, să mă descopere pe mine, pe Noga, lumea din jurul său, tot ceea ce îi umpluse înainte existența. Dar când mă întorc, el este tot în pat, doar crusta galben-maronie dinăuntrul vasului de toaletă stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
facă pe plac, niciodată nu se certaseră, tot timpul vorbeau încet și pe un ton politicos, iar totul părea minunat, până în clipa în care a devenit clar că asta nu îi era de ajuns, viața aceasta nu o satisface, să gătească în fiecare zi pui fiert cu piure, să stea în fiecare după-amiază în fața unui bărbat îmbătrânit care o plictisește. Este încă tânără, vrea să trăiască, să fie actriță, să danseze și să cânte, nu vrea să putrezească în satul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ei, dar nu, mirosul vine din bucătăria noastră, amestecându-se cu un peisaj pe care îl văzusem în ultimele săptămâni doar în imaginația mea, în care Udi amestecă în tigaie cu o lingură mare de lemn, de fiecare dată când gătește, întreaga lui siluetă este concentrată, stă într-un singur picior, pășește cu mare atenție, îmbrăcat doar în chiloți și un tricou albastru, rupt, sunt ani de zile de când îl bat la cap să îl arunce, dar nu vrea și, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
o rachetă de tenis, o va trânti pe podea și toată compoziția plină de grăsime se va împrăștia pe jos, deja mă îndepărtez trăgând-o pe Noga după mine, dar el doar trântește tigaia la loc, deasupra flăcării puternice, atunci gătește tu, dacă ești așa de pricepută, strigă el, m-am săturat să ascult observațiile tale, nimic din ce fac eu nu este îndeajuns de bun pentru tine; deja a ajuns în dormitor, trântește ușa, iar eu alerg în urma lui, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
față de care toată lumea greșește, dar eu îți spun că realitatea este cu totul alta! Privesc tristă pătura care îl acoperă, carourile negre și roșii îi filtrează cuvintele, au dreptate carourile acestea, ce mi-a venit să îl învăț cum să gătească tocmai acum, în prima zi în care a coborât din pat, mă aplec deasupra lui pentru a-l îndupleca, dar în clipa aceea se aude un strigăt venind din bucătărie, mami, ceva arde, iar eu ies din cameră, flăcările au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
marginile tigăii negre, totul arde, acum nici eu nu mai pot face diferența între ceapă și usturoi. Și tu ce faci, nu ești în stare să oprești gazul, strig la ea, ai aproape zece ani, alte fete de vârsta ta gătesc singure; ea încearcă să răsucească robinetul de la aragaz cu degetele ei neîndemânatice, aproape desprinzându-l de la locul lui. L-am oprit, nu vezi că deja l-am oprit, strig și fug spre terasă, înecându-mă de atâta fum, iar ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Bun, își privește ea satisfăcută ceasul din aur strălucitor, sunt deja în întârziere, așteaptă-mă aici, mai am să îți spun câteva lucruri, apoi iese pe poartă, lăsându-mă cu fața îmbujorată, privesc în urma ei cu ostilitate, pentru asta se gătise în felul acesta? Pășește ca o gâscă pe tocurile înalte, cu grăsimile sugrumate în rochia de seară, cu decolteul zâmbitor, pentru a o vedea pe Yael făcând greșeala vieții ei, o fată tânără care nu se va ierta niciodată. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

aș fi putut închipui. M-a răsfățat cu o gamă largă de feluri, toate preparate delicios, având gustul specific bucătăriei din zona Kansai.1 — Sunt grozave! am exclamat eu cu gura plină. — Watanabe, ia spune adevărul. Nu te așteptai să gătesc atât de bine, nu? — Cam așa ceva, am răspuns eu cinstit. — Ești din Kansai și de aceea îți plac asemenea delicatese, nu? a întrebat ea. — Să nu-mi spui că le-ai făcut special pentru mine. — Nu fi caraghios! Nu m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
mama sau tata? — Nici unul. Tata e din Tokyo, mama din Fukushima. Nu am nici măcar o singură rudă născută în Kansai. Suntem toți din Tokyo sau din partea de nord a regiunii Kanto. Zău că nu mai înțeleg. Atunci cum poți să gătești atât de perfect în maniera celor din Kansai? Te-a învățat cineva? — A, e o poveste lungă, spuse ea, luând o înghițitură de ruladă cu ouă. Mama nu putea suferi gospodăria și n-a gătit niciodată. Și pentru că la noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
înțeleg. Atunci cum poți să gătești atât de perfect în maniera celor din Kansai? Te-a învățat cineva? — A, e o poveste lungă, spuse ea, luând o înghițitură de ruladă cu ouă. Mama nu putea suferi gospodăria și n-a gătit niciodată. Și pentru că la noi se punea tot timpul problema afacerilor, a[a c\ tot timpul auzeai: „Astăzi suntem tare ocupați, hai să comandăm ceva la restaurantul din colț“ sau „Hai să cumpărăm niște crochete din carne de la măcelărie“. Mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
c\ tot timpul auzeai: „Astăzi suntem tare ocupați, hai să comandăm ceva la restaurantul din colț“ sau „Hai să cumpărăm niște crochete din carne de la măcelărie“. Mereu se întâmpla așa. Nici când eram mică nu puteam să sufăr să se gătească o oală mare cu mâncare, să zicem curry, și să mâncăm același fel trei zile în șir. Așa că, într-o bună zi, în clasa a noua, m-am hotărât să gătesc eu pentru întreaga familie și eram decisă să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
când eram mică nu puteam să sufăr să se gătească o oală mare cu mâncare, să zicem curry, și să mâncăm același fel trei zile în șir. Așa că, într-o bună zi, în clasa a noua, m-am hotărât să gătesc eu pentru întreaga familie și eram decisă să fac lucrul acesta ca lumea. M-am dus la librăria Kinokuniya din Shinjuku, am ales cea mai grozavă carte de bucate, m-am întors cu ea acasă și am studiat-o din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
restaurante ca să văd ce gust trebuie să aibă, de fapt, mâncarea. Îmi aminteam apoi gustul și acționam în consecință. Pot să spun că stau bine la capitolul intuiție, deși cu logica e mai greu... — E nemaipomenit că ai ajuns să gătești atât de bine fără să te fi învățat cineva. — N-a fost ușor, a spus Midori oftând, mai cu seamă că eu creșteam într-o casă în care nimeni nu dădea doi bani pe mâncare. Când le spuneam că vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
sutien, am zis. — Da, așa e. Te rog să mănânci toată porția aceea de dashimaki, a zis Midori, cu o expresie solemn\. Mi-am terminat porția și mă simțeam foarte sătul. Midori a mâncat mult mai puțin decât mine. Când gătesc, nici nu mai e nevoie să mănânc, a spus ea. Mă satur de la gustat. Midori a strâns vasele, a șters masa, a adus de undeva un pachet de Marlboro, a băgat o țigară în gură și a aprins-o. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
îți convine? O să-mi leg drumurile și o să vizitez și Kyoto atunci. Aștept cu nerăbdare răspunsul tău. Mi-am petrecut două sau trei zile prin magazinele de lângă Kichijoji pentru a-mi cumpăra cele necesare și apoi am început să-mi gătesc singur. Mi-am procurat niște scânduri ca să-mi fac un birou, atât pentru studiu, cât și pentru masă. Mi-am confecționat niște rafturi în bucătărie și am cumpărat tot felul de condimente. O pisicuță albă, în vârstă de vreo șase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
am trezit eu spunându-mi. Ai dreptate.“ Am oftat adânc și am sărit în picioare. M-am apucat să spăl rufe, ceea ce nu mai făcusem de săptămâni întregi, m-am dus la baia publică, m-am bărbierit, făceam cumpărături, îmi găteam, îl hrăneam pe Pescăruș, pe care-l neglijasem complet, beam numai bere, făceam gimnastică treizeci de minute zilnic. Când m-am uitat în oglindă în timp ce mă bărbieream, nu-mi venea să-mi cred ochilor că ajunsesem într-un asemenea hal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
sigur de asta, doar te cunosc. Sora ta cu ce se ocupă? — O prietenă de-a ei și-a deschis un magazin de bijuterii pe lângă Omote Sando și o ajută de trei ori pe săptămână. În restul timpului, învață să gătească, se întâlnește cu logodnicul ei, merge la filme, pierde timpul... mă rog, se bucură de viață. Midori m-a întrebat cum mă descurc eu. I-am descris casa, grădina și i-am vorbit despre Pescăruș și proprietar. — Te simți bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

pe trotuare și În urma bombardamentului se adunase și o grămadă de rumeguș. Era Încă fum și mirosul puternic de explozibil și granit spulberat umplea strada. — Unde mergi la mîncat? mă-ntreabă John. — Am niște carne pentru toți, putem s-o gătim În cameră. — Eu o gătesc. Eu gătesc bine. Mi-aduc aminte, odată, cînd gătesc pe vapor... — O să fie cam tare, i-am spus. Doar ce-a fost tranșată. — A, nu, spuse John. Nu există așa ceva - carne tare pe timp de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
se adunase și o grămadă de rumeguș. Era Încă fum și mirosul puternic de explozibil și granit spulberat umplea strada. — Unde mergi la mîncat? mă-ntreabă John. — Am niște carne pentru toți, putem s-o gătim În cameră. — Eu o gătesc. Eu gătesc bine. Mi-aduc aminte, odată, cînd gătesc pe vapor... — O să fie cam tare, i-am spus. Doar ce-a fost tranșată. — A, nu, spuse John. Nu există așa ceva - carne tare pe timp de război. Oamenii se grăbeau spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și o grămadă de rumeguș. Era Încă fum și mirosul puternic de explozibil și granit spulberat umplea strada. — Unde mergi la mîncat? mă-ntreabă John. — Am niște carne pentru toți, putem s-o gătim În cameră. — Eu o gătesc. Eu gătesc bine. Mi-aduc aminte, odată, cînd gătesc pe vapor... — O să fie cam tare, i-am spus. Doar ce-a fost tranșată. — A, nu, spuse John. Nu există așa ceva - carne tare pe timp de război. Oamenii se grăbeau spre case prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
fum și mirosul puternic de explozibil și granit spulberat umplea strada. — Unde mergi la mîncat? mă-ntreabă John. — Am niște carne pentru toți, putem s-o gătim În cameră. — Eu o gătesc. Eu gătesc bine. Mi-aduc aminte, odată, cînd gătesc pe vapor... — O să fie cam tare, i-am spus. Doar ce-a fost tranșată. — A, nu, spuse John. Nu există așa ceva - carne tare pe timp de război. Oamenii se grăbeau spre case prin Întuneric, ieșiți din cinematografele În care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Nickie, mi-e mai teamă cînd nu e aici decît dacă ar fi. — Știu. Da’ nu te-ajută cu nimic să-ți fie frică. Ce facem acum? PĂi, aș zice să așteptăm să se facă Întuneric și după aia să gătim. De ce nu mai vrei acum? Noaptea n-are cum s-ajungă aici. Nu poate trece prin mlaștină. Dimineața devreme, seara și noaptea nu trebuie să ne facem griji În privința lui. Trebuie să facem precum căprioarele și să ieșim doar atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și proaspătĂ și ciocolata nu era chiar amară, dar era tare și crocantă. — E la fel de bună ca apa de la izvorul Ăla unde eram cînd i-am văzut prima oară. E și mai bună după ciocolată. — Putem să ne-apucăm să gătim, dacă ți-e foame. — Dacă ție nu ți-e, nu mi-e nici mie. — Mie mi-e mereu foame. Am fost prost c-am zis să nu mai mergem după zmeură. — Ba nu. Ai vrut să te Întorci ca să afli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Îi spuse: — N-am mai văzut bibilici din astea atît de sus pe munte. Ai fost foarte bun, ai prins două. Juma prăji păsĂrile Înfipte Într-un băț, deasupra unui foc foarte mic. CÎt s-au uitat la el cum gătește, taică-său bău niște whisky cu apă din dopul de la ploscă. După aia Juma le dădu lor pieptul, cu inima păsĂrii Înăuntru, iar el mîncă gîturile, spinările și picioarele. — PĂsările astea ne-ajută foarte mult, Davey. Stăm destul de prost cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
să sun. Nu sta prea mult. MÎncară de prînz la un restaurant grecesc cu fructe de mare. Era ca o oază cu aer condiționat În arșița de afară și hrana provenise cu siguranță din ocean, Însă mai depindea și de cum gătea Eddy, care folosesa uneori untura rămasă și Învechită, ca să Împrospăteze untul Îngălbenit. Dar puteai să bei o sticlă rece de vin alb din Grecia, sec și cu gust de stafide. La desert cerură plăcintă cu cireșe. — SĂ mergem În insulele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]