12,418 matches
-
în ce rol - psihopat, neurastenic, criminal ascuns? Vaughan visa fără încetare la morțile celor faimoși, inventându-le accidente imaginare. În jurul morților lui James Dean și Albert Camus, Jayne Mansfield și John Kennedy el țesuse fantezii elaborate. Imaginația lui era o galerie de tir în care țintele erau actrițe de cinema, politicieni, magnați și directori executivi de televiziune. Vaughan îi urmărea peste tot cu aparatul de fotografiat, cu teleobiectivul pregătit pe platforma de observare a Terminalului Oceanic de la aeroport, în balcoanele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Prin parbriz am văzut o femeie în pelerină de ploaie albă umblând de-a lungul șirului de mașini avariate. Apariția în curtea aceea cenușie a unei femei atractive, trecând de la o mașină la alta ca un vizitator inteligent al unei galerii de artă, mă trezi din această reverie iscată de doisprezece mucuri de țigară. Femeia se apropie de mașina de lângă a mea, o decapotabilă zdrobită implicată într-o coliziune puternică din spate. Fața ei inteligentă, aceea a unui doctor surmenat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Biletele nedorite circulau de mama focului pe la studiouri și la propriile noastre birouri. Renata, care dezaproba aventura mea cu văduva omului pe care-l ucisesem, îmi dăduse două bilete, probabil cu intenții ironice. Eu și Helen am stat împreună în galeria pe jumătate goală, așteptând în vreme ce o succesiune de berline numai caroserie și angrenaje efectuau un tur de pistă. Mulțimea plictisită privea de la marginea terenului de fotbal transformat pentru această ocazie. Deasupra capetelor noastre bubuia vocea crainicului. La finele fiecărei runde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tulburătoare dintre toate răspunsurile erau ale lui Seagrave - în accidentele imaginate de el, singurele răni pe care le sufereau victimele sale ipotetice erau cele de tip genital, și erau răni grave. Singur printre subiecții lui Vaughan, Seagrave alesese o mică galerie de ținte compusă din cinci actrițe de film, ignorând politicienii, sportivii și personalitățile de televiziune listate de Vaughan. Pe aceste cinci femei - Garbo, Jayne Mansfield, Elizabeth Taylor, Bardot și Raquel Welch - Seagrave construise un abator de mutilări sexuale. În fața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Controlându-mi flegma pe care o simțeam în gât, am arătat spre cicatrice, cinci gâlme care descriau un cerc vag deasupra crestei iliace. Vaughan mă privi fără un cuvânt în timp ce degetele îmi ajunseră la câțiva centimetri de pielea lui. O galerie de cicatrice îi însemna toracele și abdomenul. Sfârcul drept îi fusese retezat și repus la loc incorect, și era în permanență erect. Ne-am plimbat prin lumina serii înspre parcare. De-a lungul terasamentului autostrăzii de nord traficul congestionat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pasagerului. Lovea portiera nerăbdător, izbind cu pumnul în tăblie. În dreapta noastră, peretele înalt al unui autobuz supraetajat al liniilor aeriene forma o mare de chipuri. Pasagerii de la geamuri păreau șiruri de morți care se uitau în jos la noi din galeriile unui columbar. Enorma energie a secolului XX, suficientă să împingă planeta pe o nouă orbită în jurul unui astru mai fericit, era consumată pentru a menține acea imensă pauză imobilă. O mașină de poliție goni pe banda de coborâre a podului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sânge și crimă. A fost unul dintre cei mai mari călăi ai Bucovinei. A fost un executant orb al regimului comunist, regim care i-a recunoscut meritele, oferindu-i gradul de maior în Securitatea dejisto - ceaușistă. El face parte din galeria marilor torționari și asasini cum ar fi Grunberg (Nicolschi), Carol Segal (care și-a adăugat numele de Hudescu pe când era șeful Siguranței din orașul Dorohoi), ofițerul Avram Isac de la Securitatea din Dorohoi, despre care se știe că l-a omorât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu oglinzi, după proiectul lui Kircher, în interiorul căreia m-aș vedea umblând pe tavan cu capul în jos și zburând în sus din adâncimile podelei. Paginile pe care le scriu ar trebui să comunice și ele o luminozitate rece, de galerie de oglinzi, unde un număr limitat de figuri se răsfrânge, se răstoarnă și se multiplică. Dacă figura mea pornește în toate direcțiile și se dublează pe toate muchiile e pentru a-i descuraja pe cei ce vor să mă urmărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
uite-așa, eu vreau să fiu cârtiță, nu șobolan, că șobolanul e mai deștept, e prea deștept, câți crezi tu că au un creier de șobolan?, nu, eu vreau să fiu cârtiță, să sap în pământ... Să mă strecor prin galerii, să mușc glodul, să gust rădăcini și coropișnițe... Și-atunci se-mpingea în mine, voia să mă țocăie pe amândoi obrajii și-i băgam repede la înaintare o papiroasă. Trăgea vreo două fumuri, mândru de el: - Hai, Sclivi, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
unii albi, alții maronii, alții cu blana mai mare și cozi mai scurte, stau așa, poți să-i claxonezi, bagi farurile pe ei, nu mișcă, îs mulți, așteaptă să fie storcoșiți sub roți. - De la apă, Grigore, le-a intrat în galerii și i-a scos... - Da, de la apă o fi, dar nu mișcă, se strâng unii în alții, chițanii de mai multe neamuri, la un loc, nu mișcă... Răsuflă cu năduf. - Ia uitați-vă aici... mi-arată un colț de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ofereau zeci de găuri micuțe sfredelite În peretele de stîncă și În care urzeala cuiburilor de părăsi marine formase, de-a lungul veacurilor, un fel de persiană neobișnuită, ireală și delicată. Străbătu Încet minunata sa descoperire; băgă de seamă că galeriile Înguste Înaintau și mai mult spre mijlocul insulei și dădu, În cel mai Îndepărtat ungher, peste un mic grup de stalactite din care picura apă curată, cu un gust ușor amărui, care mai apoi se pierdea Într-un sol buretos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Hariton în al patrulea an de la plecarea prințului nici măcar n-a mai fost întrebată de firma Mott de cantitatea disponibilă pentru a fi transportată la București. Așa că vinul a rămas să doarmă în butoaiele uriașe, într-un cot al unei galerii. A urmat anul celălalt, Hariton a găsit și pentru vinul nou tot niște butoaie vechi, în alt capăt al pivniței și era foarte liniștit, zece ani la rînd putea să bage tot vinul în Cramă, loc era destul, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
capetelor făclii aprinse, neîncumetându‑se să‑i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s‑ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cântau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adânci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atâta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște solemnă În care se deplasau printre atâtea obstacole, purtându‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
uitătură mijită, prin care s‑ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cântau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adânci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atâta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște solemnă În care se deplasau printre atâtea obstacole, purtându‑și povara cu atâta sprinteneală și Îndemânare, deși abia de‑o atingeau cu palmele lor zdravene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se uite În ochii Întunecați ai lui Kitmir, obloniți de albeața somnului, ochi brumării, ca pruna, Închiși pe jumătate, aproape stinși. Nici el, Dionisie, nu putea prinde privirea lui Kitmir, chiar când băiatul se oprise lângă el la intrarea În galeria Îngustă, ca să le dea Întâietate celor care‑l purtau, care se Încovoiaseră până la pământ, mergând aproape de‑a bușilea; iar el, Dionisie, parcă plutea pe deasupra stâncilor, stând În șezut, cu capul ușor Înclinat și proptit pe pieptul unuia din cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
stăpânită. Nu mai era nici băiatul și nici Kitmir, căci băiatul rămăsese În fundătură, ca să‑i lase pe cei care‑i purtau pe cei trei, adică pe Ioan, pe Malhus și pe el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptând parcă să‑i vină rândul ținându‑l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pâlpâitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și pe el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptând parcă să‑i vină rândul ținându‑l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pâlpâitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Miti Matái scoase scândurile din apă, inimile tuturor parura să se strângă, iar unele dintre femei chiar păliră vizibil. Zeci de viermișori de mărimea unei unghii se cuibăriseră deja în lemn, săpând în el neîncetat, acoperind în același timp pereții galeriilor cu un strat calcaros rezistent, ceea ce le transformă în tuburi perfecte și indestructibile, prin care pătrundea apă. Această îmbiba lemnul, înmuindu-l, pentru că viermele să poată înainta mai departe, învârtindu-și întruna capul, care era prevăzut cu doi dinți minusculi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le introduceau în orificiile lemnului cu o abilitate deosebită, lua imediat în stăpânire navă. Păsările se arătau atât de dornice să o elibereze de oaspeți, încât nici nu-i băgau în seamă pe recunoscătorii proprietari. Cât despre dulgher, acesta astupa galeriile cu dopurile de lemn pe care și le pregătise, după care ajutoarele lui acoperiră carenele cu un amestec de rășina de pandanús și de venin al spinoșilor Nohú, pe care femeile îi pescuiau în laguna. Acest strat protector avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se lasă decât morții. —Anuanúa e ca și moartă. La fel de moartă că un hoit vechi de-o săptămâna... A treia zi, Marara era complet eliberată de Teredos, căci cei care nu căzuseră sau nu fuseseră mâncați de păsări muriseră în galeriile lor. Cu toate acestea, dulgherul era de părere că ar trebui să mai aștepte încă patruzeci și opt de ore pentru că stratul de rășina cu care acoperise carenele să se usuce. Fiecare oră petrecută pe insula reprezintă un pericol în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
faptul că e prea blondă, mai rău decât faptul că i-a distrus hainele și freza, slăbănoaga noastră s-a și îndrăgostit de el. 4 În holul îmbrăcat în catifea albastră ceva se rostogolește duduind pe scări din umbra primei galerii. Cu fiecare treaptă bufnetele sunt tot mai puternice, până când devin bubuiturile unui obiect întunecat, rotund, în penumbra de la etajul al doilea. E o bilă de bowling, bubuind în jos pe mijlocul scării. Rostogolindu-se neagră pe covorul albastru al holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Acționează comutatoarele din interior. Face asta în hol. Apoi pe promenada chinezească lăcuită în roșu și împodobită cu statui de ghips ale lui Buddha. Apoi în foaierul în stil templu Maya de la subsol, cu fețe rânjite de războinici. Apoi în galeria celor O mie și una de nopți din spatele lojilor de la galeria a doua. Apoi în cămăruța proiecționistului de sub acoperiș. Și nimic nu se întâmplă. Nu se aude nici o alarmă. Nu vine nimeni să spargă cu securea ușile de incendiu ferecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
chinezească lăcuită în roșu și împodobită cu statui de ghips ale lui Buddha. Apoi în foaierul în stil templu Maya de la subsol, cu fețe rânjite de războinici. Apoi în galeria celor O mie și una de nopți din spatele lojilor de la galeria a doua. Apoi în cămăruța proiecționistului de sub acoperiș. Și nimic nu se întâmplă. Nu se aude nici o alarmă. Nu vine nimeni să spargă cu securea ușile de incendiu ferecate și s-o salveze. Să ne salveze. De fiecare dată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fiecare dată nu s-a întâmplat nimic. Domnul Whittier stă pe o sofa de catifea albastră, sub frunzele de sticlă ale unui candelabru mare cât un nor scânteietor. Deja Pețitorul le spune candelabrelor „copaci”. Atârnă șiruri în mijlocul sălilor lungi, al galeriilor și saloanelor. Le-a numit livezi de sticlă crescute din lanțuri îmbrăcate în catifea și înrădăcinate în tavan. Fiecare dintre noi își vede propria realitate de-acasă în camerele astea mari. Contele Calomniei scrie în carnețel. Agentul Ciripel filmează. Contesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
asta. În fața noilor îmbogățiți de soiul ăsta, Inky spune că e timpul să schimbăm regulile. Spune: — Sărăcimea e noua nobilime. Puțin mai încolo e un cârd de miliardari ai internetului și de șeici arabi ai petrolului, fumând cu toții în fața unei galerii de artă, și Inky spune: — Hai să-i sictirim cerându-le mărunțiș... Asta e vacanța în care încetează să mai fie Packer și Muffy Keyes, președintele unei companii producătoare de textile și moștenitoarea unui fabricant de tutun. E mica lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]