15,944 matches
-
nădăjduind că se va descurca în orășel, a intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte. Cîte un cîine adormit lătra răgușit. Un somn greu stăpînea în jurul lui, încît fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
luat-o pe mijlocul drumului, stîrnind praful din ce în ce mai gros, mai moale, mai alb. "Doamne, dacă plouă te îneci în noroi." Probabil nu ploua decît foarte rar și de aceea nu catadicsiseră să aducă piatră măcar pentru ulița ce duce la gară. Ori, mai bine, nu prea pleca și nici nu prea venea nimeni cu trenul. Șoseaua era la cîțiva kilometri buni și apropierea mării era mai puternică decît orice curiozitate turistică. Firme scorojite aruncau umbre diforme peste drum. Prăvăliile, cîte erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de întuneric. Cine să vină la ora asta într-un astfel de tîrg? L-a găsit, cu toate că întîi a trecut prin fața lui fără să-și dea seama, cînd s-a întors, ușor îngrijorat, doar n-o să stea pe bancă în fața gării pînă dimineața! Întîi a bătut sfios, apoi din ce în ce mai tare, întîi s-au trezit vecinii, Băcănie, La Chiose, apoi s-a trezit și Ali Mehmet, l-a auzit cum chihăie, coboară pe scara scîrțîitoare de lemn uscat, străvechi, "stai, bre, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mehmet ăsta era pe jumătate adormit și în puterea nopții putea să-i dea cu ceva în cap înainte de a se dumiri cu cine are de a face. "Cine-i?" Vedea cine este, dar nu știa ce vrea. "Vin de la gară și aș vrea să mă găzduiți. Sînteți domnul Ali, proprietarul hotelului, nu?" Turcul mormăi ceva și pînă la urmă deschise. În mînă nu ținea nimic primejdios, era tocmai cheia. Vorbea curat românește, poate doar avea o intonație mai ciudată, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
convinsese și nici nu-l molipsise entuziasmul său, parcă era mînios dintr-un motiv foarte întemeiat, "cred că nu prea aveți ce face în tîrgul nostru. Trenul de București e acum, după-amiază. Să tocmesc o birjă să vă ducă la gară?" De fapt îl dădea afară. Sigur, dacă ar fi vrut, ar fi rămas, oricum era singurul client, dar Ali Mehmet avea chiar dreptate. Ce să mai facă în Medgidia, să se distreze cu tătărușcile? N-ar fi fost de lepădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
umeri, "nicicum, merge cînd ai de trimis ceva, de fapt, nici n-avem poștă propriu-zis. Ce ai de pus la poștă i-o dai lui Iacubovici, el mai merge la Comana după mărfuri și dă ce e de dat la gară sau la telegraf. Nu costă nimic în plus decît că te obligi să mai treci prin prăvălia lui. Dar alta nici nu mai este prin care să treci. Ei, altădată, altădată era plin de dughene, de băcănii, de magazine adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
teatrelor ambulante și numerele de mare atracție ale circului care poposise atunci; descrierea cărămidăriei... unde un tânăr, rezemat de un salcâm, Îi șoptea unei fete la ureche vorbe de amor un pic deocheate (textul e reprodus În Întregime). Absolut toate - gara, tipografia, Parvenita 1, elefantul circului, șoseaua care o cotește spre Šabac - sunt raportate la persoanele În cauză. Mai erau trecute și pasaje din jurnalul lui de elev, note, desene, numele colegilor, până‑n clasa a șaptea (a șaptea B), când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
avizierul din piața Bajlon cu lista ostaticilor Împușcați, printre care avea mulți prieteni și cunoscuți; numele compatrioților spânzurați ale căror trupuri atârnau pe stâlpii de telegraf de pe Terazije 1, cuvintele ofițerului german care i‑a cerut Ausweiss‑ul În restaurantul gării din Niš, descrierea unei nunți de cetnici din Vlasotinci, când toată noaptea s‑au auzit focuri de armă. Luptele de stradă În Belgrad din luna octombrie 1944 s‑au dat din unghiul lui de vedere, din strada Palmotičeva pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
alcool În localitatea Mrakodol; o cursă cu un camion arhiplin pe drumul gloduros dintre Zrenjanin și Elemir; conflictul cu noul șef, un oarecare Šuput, pe terenurile de la Jaša Tomić1; cumpărarea unei tone de cărbuni „Banović“ și așteptatul la rând, În gara Dunav, de la patru dimineața pe o temperatură de minus cincisprezece grade; achiziționarea unei mese cu placă de marmură din piața Buvlja 2; micul dejun „american“ din brânză și lapte praf la restaurantul muncitoresc „Bosna“; Îmbolnăvirea și moartea tatălui său; vizitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gura mieroasă a lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi de februarie a anului 1897, când acceptase propunerea procurorului. „Aceasta va fi primul său falsificat, pastișarea procurorului, de un mimetism stupefiant.“ De‑acum Încolo, În drumurile sale, gările se vor perinda văzute de la fereastra trenului: la nici patru ani de la arestarea sa (după o Încarcerare măsluită), Racikovski va ajunge director‑adjunct al Siguranței Statului de la Petersburg, ca deja În anul următor să fie numit șef peste toate serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sau nu?" În timp ce ochii i se închideau, sub greutatea palmelor lui Moș Ene, hotărî: "Am să mă gândesc la asta mâine". Coborî din tren cu gândurile aiurea. Ștefan o sunase acasă, să-și ceară scuze că nu poate veni la gară s-o aștepte. Urma s-o caute, în timpul după-amiezii, la cameră. Străbătea aleea dintre cămine iar în fața ei, la oarecare distanță, păștea liniștit un cal alb. Luana se îndrepta spre el sesizându-i, absentă, prezența. Animalul ridică brusc capul, ciuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
născute spontan, fără leac. Simți că ceva, în adâncul trupului, s-a rupt și că totul, absolut totul, se va termina, cât de curând. Când Ștefan sună s-o cheme acasă, hotărârea era luată și de nezdruncinat. El veni la gară s-o ia cu mașina dar femeia palidă, îmbrăcată modest și cu părul strâns, nu era aceea pe care o aștepta. Simți că i se strânge sufletul de negre presimțiri. Crezu că se întâmplase ceva rău dar răspunsul ei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu-i venea să creadă de câte prostii era fiică-sa în stare. Abandonase școala, acum pe bărbatul acesta extraordinar, care-i oferise mai mult decât putea spera o femeie. Ce-o mai aștepta, oare? S-au îndreptat amândouă spre gară, lăsându-l pe Ștefan în fața tribunalului incapabil să se miște. Familia a primit-o cu răceală, într-o tăcere plină de reproșuri și dezaprobare. Mătușa Vanda nu putea pricepe cum, în timp ce altele ar fi dat orice să se mărite, răsfățata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și facă bagajul. Toate astea răniră inima Luanei. Iubindu-i pe amândoi, își dorea din tot sufletul ca ei să se înțeleagă și să se gândească, măcar o dată, la răul pe care i-l făceau. O conduse pe Sanda la gară și mama îi mângâie părul, abătută. Bărbatul ăsta îți va frânge inima, draga mea. Nu e potrivit pentru tine. Fata încercă s-o împace. Nu-mi spuneai tu să mă mărit cu un om titrat, cu un inginer? Femeia dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atunci când, urcată în tren, îl văzu plecând fără să-i arunce măcar o privire, o gheară îi strânse inima și căzu sfâșiată pe banchetă. În ciuda vieții tihnite pe care o găsi lângă cele două ființe dragi, ce o așteptară la gară cu o nesfârșită dragoste, ea nu reuși să-și alunge zbuciumul. Aniela se aruncă în brațele mamei și-o copleși cu sărutări, se lipi de pieptul ei cu inima bătând nebunește, se grăbi apoi să-i arate ce-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nost să pună în practică noile idei ale Luanei. Și deodată, întreagă această stare de bine se spulberase ca un balon de săpun. Lucrurile așezate, în sfârșit, pe făgașul cel bun, deraiaseră ca un tren accelerat, imediat la ieșirea din gară. Asistenta lui, perfectă în postul ei prin modul inegalabil de a aborda și cuceri partenerii de discuție, prin munca autodidactă pe care o făcea, se transformase, peste noapte, într-un director de creație fără acte în regulă dar generator de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
despre ceea ce vor fi fiind dragostea, amorul, iubirea, Stendhal și Ibrăileanu, spre cincizeci de ani. "Ca frunza-n vînt" e unul dintre (prea) rarele romane de care se poate ține seama în stricta noastră actualitate literară. Cârtitorii În drumul spre gară l-a întâlnit pe Alexe. Fuma cu umerii ridicați, cu mâna stângă adâncită în buzunarul pardesiului. De îndoitura cotului atârnau toartele unei sacoșe goale, din pânză, ce flutura din când în când. Femeia mai avea o jumătate de oră până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o obligație profesorul Alexe să fie politicos și să converseze, chiar nici o obligație, ce naiba! De altfel nici ea nu avea chef să scoată vreo vorbă. Singura întrebare ce-i ședea pe buze era legată de prezența lui acolo, în apropierea gării, el și o sacoșă din pânză goală. Dar era sigură că, dacă l-ar fi întrebat ce făcea acolo, el ar fi evitat, ca întotdeauna un răspuns sau i-ar fi plasat una dintre expresiile lui amabile: ești o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trotuar, își ascunse fața între gulerele pardesiului. Prima oară când i se servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur și simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe rămăsese acolo, pe terasa cofetăriei, sorbea din cafea absent, frunzărea revista și scotea, firește, nori de fum. Un soare plăcut învăluia terasa ca într-o cupolă protectoare. Nimerise, nu mai știa cum, în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fața la fel, cutată toată, părul rar lipit de creștet, învălătucit la spate într-un coc minuscul. Pe urmă își ridică bărbia, cercetă cu ochii deschiși tavanul, urmărind cine știe ce semn. Am fost deunăzi la ea, stă într-un cătun, de la gară către casa ei traversezi o miriște. Eram așa de nefericită, mă bătea soarele în cap al dracului, îmi închipuiam ce dezastru trebuie să fie toamna când tot câmpul mustește sub apă. Cum mergeam așa, ca orbul acela, am privit nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spus, încercând să-și ascundă răceala din voce, dacă e așa de important pentru tine eu nu mă pot împotrivi. Pe urmă și-a luat din cuier trenciul și privirii ei mirate i-a răspuns. Am să te conduc până la gară. N-ai observat? Plouă. Tot drumul au tăcut amândoi. Ce mult seamănă cu o despărțire, și-a spus îndurerată Carmina. Pe peron s-au sărutat sec, ca din obligație și în vreme ce trenul se putea în mișcare, el a rămas neclintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
raită pe la apartamentul tău, de când nu l-ai mai văzut, hai spune? El părea bine dispus. A formulat câteva întrebări protocolare. A așteptat răbdător răspunsul. Pe urmă s-a interesat cu ce tren soseau ei, părinții, ca să-i aștepte la gară. A părut încurcat când i s-a spus că o să vină și Elena cu soțul. În cazul acesta Carmina nu mai vine cu mine la gară. Cinci persoane încăpem în mașină fără probleme. A refuzat să mai întârzie până la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmă s-a interesat cu ce tren soseau ei, părinții, ca să-i aștepte la gară. A părut încurcat când i s-a spus că o să vină și Elena cu soțul. În cazul acesta Carmina nu mai vine cu mine la gară. Cinci persoane încăpem în mașină fără probleme. A refuzat să mai întârzie până la prânz. Nu era timp și așa se aflau în întârziere. Și-a arătat demonstrativ ceasul apoi a întrebat-o pe Carmina dacă n-ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
observat starea de nervozitate subită ce-i transfigurase chipul, și-a căutat din priviri pantofii și din nou a avut sentimentul de nesiguranță, a avut impresia că marea lui grabă ascunde ceva. Am stabilit ora când îi întâmpin mâine la gară, i-a relatat el sec, dorind să scurteze comunicarea care s-ar fi înfiripat în acest sens, o să mă duc la gară numai eu ca să încapă în mașină părinții, sora ta și soțul ei. Pe urmă a sărutat mâna mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nesiguranță, a avut impresia că marea lui grabă ascunde ceva. Am stabilit ora când îi întâmpin mâine la gară, i-a relatat el sec, dorind să scurteze comunicarea care s-ar fi înfiripat în acest sens, o să mă duc la gară numai eu ca să încapă în mașină părinții, sora ta și soțul ei. Pe urmă a sărutat mâna mamei. Tatălui i-a strâns degetele, a aplecat corect fruntea și, dintr-odată a observat papucii din picioarele Carminei, s-a încruntat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]