2,190 matches
-
majoritatea epigramiștilor era formată din cheflii, care se amuzau înțepînduse pentru slăbiciuni notorii în cercul lor, în primul rînd pentru cele bahice. De pildă, bravurile pe acest tărîm ale unui Gr. Grigorovici (în epocă monografistul Bacăului și ,,cel mai vechi gazetar din localitate’’), întreceau, din punctul de vedere al lui Alexandru Tiron (Sphynx), restul îndeletnicirilor sale: ,,Ai fost pentru Bacău informatorul,/ Jurnalul viu și cel mai bun arbitru; Activitatea ta neîncetată / Putem s o prețuim cu... decalitrul!” („Stele căzătoare”, în „Moldova
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Tiron (Sphynx), restul îndeletnicirilor sale: ,,Ai fost pentru Bacău informatorul,/ Jurnalul viu și cel mai bun arbitru; Activitatea ta neîncetată / Putem s o prețuim cu... decalitrul!” („Stele căzătoare”, în „Moldova”, 1, nr. 20, 26 septembrie 1937, p. 1) Unui alt gazetar, Emil Mititelu, fost director al „Tribunei Bacăului”, i se recunoșteau, într-o epigramă semnată Saru (Sandu Russu), aptitudini similare: „Mulți, punînd în joc statura, socot numele d-lui avocat Mititelu, drept o... poreclă// Cum să nu cred și eu la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
respins ape lul, la 20 sept. 1877, considerîndu-l nul, pentru că cererea nu fusese scrisă și nici semnată de apelantul Gh. Eminovici, ci de altă persoană, care nu avea calitatea. În adevăr, cererea fusese scrisă și semnată de poet, care era gazetar la "Curierul de Iași"205. Încurcat și de obligația ipotecară, pentru cei 1.200 de galbeni, împrumutați pe doi ani, de la Gh. Urzică, Eminovici n-a mai putut face recurs, la Casație, iar avocatul lui Drogli a obținut învestirea sentinței
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din septembrie 1879, cu 100 de galbeni, ceea ce însemna 1200 de franci, iar acum termenele de plata trecuseră. Nu cunoaștem cum și-a achitat el această datorie. La 18 martie 1881, poetul i-a scris tatălui său, scuzîndu-se că, fiind gazetar și deci "negustor de gogoși și de brașoave", nu le poate răspunde regulat. "Aș dori din toată inima ca să vă văd, dacă aș găsi vreun om de încredere, care să-mi țină locul, căci negustoria asta, pe lîngă că n-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din care "condamnatul la veșnică pândă" creatoare își alimentează lirismul: socialul și eroticul. Ambele vor fi de altfel recunoscute ca dominante ale creației ("acolo unde mă așezam între două iubiri/ să-mi scriu poemele sociale" incertitudini pe picior de război). Gazetarul atent la tot ce mișcă în viața socio-politică a cetății preferă, și într-o parte extinsă a creației poetice, o tăietură nemiloasă în realul convertit, nu de puține ori, în spectacol, în iluzie ori în caricatură. Versul lui Adi Cristi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1944 se află la Bârlad, iar în aprilie 1945 este lăsat la vatră și redevine corector și colaborator la „Timpul” (până la sfârșitul anului 1946). Cunoscuse, mai înainte, în timp ce lucra în redacțiile ziarelor bucureștene, o tânără femeie, N. S., soția altui gazetar. Are cu ea o legătură de aproximativ zece ani. S-au păstrat circa șaptezeci de scrisori, extraordinar de importante, din această perioadă. Se află aici, notată cu o sinceritate maximă, psihologia unui tânăr creator îndrăgostit și speriat că poate rata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
apare, în trei volume, la începutul anului 1980. Cu puțin înainte fusese propus candidat pentru Marea Adunare Națională în județul natal, avându-l contracandidat pe Laurențiu Fulga. Se duce în campanie electorală și, de la aceste întâlniri, au rămas documentele unor gazetari. Este ales deputat, dar când să se ducă la prima sesiune, întârzie două ore, spre stupoarea conducerii de stat și de partid. Apariția romanului Cel mai iubit dintre pământeni reprezintă un mare eveniment. Mii, zeci de mii de oameni îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
străinii devine motorul acțiunii, resortul imaginării unor tipuri de români exemplari. În tentativa de a acoperi literar mai toate mediile sociale, după ce în Tribunul poporului romancierul criticase clasa politică, dezvăluind și unele mecanisme prin care aceasta își aservea presa, cu gazetarii ei corupți, versatili, în Magistrații noștri (1908), Viață de artistă (1909), Ciormăreanu... („roman din lumea comerțului”), Părintele Veniamin (1921, „romanul tainelor călugărești”) R.-N. prezintă figuri din ce în ce mai diverse. Realitățile sociale constituie fundalul evoluției unor personaje destul de bine individualizate, chiar dacă nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
Partea literară, cea mai extinsă, are în vedere toate genurile, excepție făcând doar comentariul critic, unde ar putea fi menționate totuși paginile lui D. Teleor (Fabulistul Gr. Alexandrescu, Cum au intrat junimiștii în politică, Un satirist uitat: Ioan Ianov, Spiritul gazetarilor de acum 35 de ani). Deși se publică, număr de număr, versuri de I. Gr. Periețeanu, Ludovic Dauș, Cincinat Pavelescu, Barbu Nemțeanu, Al. St. Vernescu, G. Millian-Maximin, C. Săteanu și proză scurtă de Vasile Pop, Mihail Mora, V. Scânteie, Emil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289219_a_290548]
-
indiscutabil presa. Gazeta nu e în definitiv decât o punte între cei care o scriu și masa cititorilor, între intelighenția sensibilă la datoriile sociale și mediul căreia i se adresează. Purificator în ordinea morală și garant al libertății de opinie, gazetarul e tocmai de aceea o prezență de care societatea nu se poate dispensa. Rostul său e unul eminent critic și presupune depășirea partizanatului. Eminescu dădea asigurări, sub acest unghi, declarând că numai adevărul îl interesează, ori de unde ar veni el
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întreprinderile tipografice se plâng la rându-le că nu dispun de un echipament convenabil, de personal calificat, de hârtie ș.a.m.d. Un lanț întreg de scuze și justificări, unele adevărate, însă adesea e vorba numai de simple abdicări. Invazia gazetarilor în tipografii e aparent motivată de momentul social-politic pe care îl traversăm, de nevoia reală de informație și mărturisire a unei societăți grav atinse în ființa ei adâncă de regimul comunist. În realitate, această invazie a permis celor care administrează
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
IVAȘCU, George (22.VII.1911, Cerțești, j. Galați - 21.VI.1988, București), gazetar, critic și istoric literar. Este fiul Mariei (n. Bulgaru) și al lui Dumitru Ivașcu. Urmează liceul la Bârlad (absolvindu-l în 1929) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași (luându-și licența în 1933). În 1975 a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
de la cei din fruntea celei mai profesionalizate instituții a țării care este Banca Națională a României, condusă de omul dăruit cu harul înțelepciunii măsurate de bunul-simț, profesorul Mugur Isărescu, și până la cel care s-a convins că nu sunt un aventurier al condeiului, gazetarul de idei Emil Marinache sau colegul de comploturi spirituale Mihai Milca, ca și cel care mi-a deschis porțile către sensibilitatea frățietății, regretatul Aristide Butunoiu. Desigur, merită să primească sentimentele mele de prețuire toți cei care mi-au prilejuit întâlniri
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
TITA, Ștefan (14.VIII.1905, București - 1.IX.1977, București), poet, prozator, dramaturg și gazetar. Urmează studii de medicină și drept, fără a le finaliza. Va fi redactor-șef la „Aurora”, secretar de redacție la „Adevărul literar și artistic” și secretar general în Ministerul Artelor (1946-1948). Debutează în 1918, la „Biblioteca copiilor și a tinerimii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
funciară, o psihologie de chiriaș grăbit și Ahasverus perpetuu; în gazetărie și politică această psihologie se manifestă superlativ și bruschează nevoia noastră de ordine, consecvență și stabilitate, chiar dacă Ș. Cioculescu încearcă o machiavelică justificare tardivă: "a fost mereu disponibil ca gazetar, fără a se dărui, ci numai împrumutîndu-și pana, în lipsă de convingeri politice"; nu știu dacă am reușit un inventar complet al publicațiilor la care a fost director, patron, redactor, colaborator sau simplu corector dar impresia este de autentică babilonie
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ieșean Opinia un mai vechi articol dedicat lui Take Ionescu "în momentul de față cînd întreaga suflare românească, cînd întreaga intelectualitate a țării are privirile ațintite asupra fascinantei și superioarei personalități a lui Take Ionescu", gest considerat de un confrate gazetar un "mezelic la banchetul cu care, neapărat, constituirea noului partid conservator-democrat va fi sărbătorită", pentru a adăuga în continuare: "Mai întîi să-mi fie permis a mă mira de acest entuziasm hiperbolic, pe care un om politic cum e d
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
familie Ion și Luca sînt numele cunoscute ale evangheliștilor, ale bine-vestitorilor noii credințe; la fel Mateiu în cazul căruia semnul grafic final este nelecturabil și încăpățînarea românilor de a-l pronunța l-a exasperat pe Alexandru Paleologu. În postura de gazetar, Caragiale a semnat cu variante contrase (Car.), cu inițială (C.),cu unele compuse care conservau etimonul și indicau originea (Palicar), cu nume preluate din patrimoniul culturii europene antice sau renascentiste care orientează spre o anumită concepție de viață eliberată de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ne amuză cînd îl întîlnim în Caragiale, dar care e tragic, cînd îl privim istoric. Acest stil de cafenea, acest geniu verbal de secătură sceptică, acest proverb mixt și impur care reprezintă o înțelepciune de slugă și o enciclopedie de gazetar nu ne reprezintă. Ea nu are nimic de-a face cu demnitatea românească pentru că nu are nimic de-a face cu nici o demnitate umană." Despre cel care, în ultimii ani ai vieții obișnuia să repete " Da, da, te cunosc, patrie
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ROMAN, Ioan N. (20.VII.1865, Comândărești, azi Rediu, j. Botoșani - 12.VII.1931, Constanța), gazetar și poet. Este fiul Mariei și al lui Neculai Roman, oieri, originari din Săliște. Face școala primară la Săliște și Hârlău, termină liceul la Iași și începe, tot aici, studii de drept. Debutează sub pseudonim în 1882 la „Albina Botoșanilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
SMOCHINĂ, Nichita P. (14.III.1894, Mahala, j. Chișinău - 14.XII.1980, București), gazetar și etnograf. Este fiul Agafiei și al lui Parfenie Smochină. Urmează școala primară, pe cea parohială și liceul, cu predare în limba rusă, la Dubăsari. Recrutat în armata țaristă, în 1914-1917 luptă pe front, ajungând la gradul de căpitan și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289734_a_291063]
-
, Ioan Alexandru (16.IX.1886, Brașov - 2.IV.1954, Brașov), poet și gazetar. Bunicul, avocatul Ioan Bran-Pop de Lemeny, fusese revoluționar pașoptist și tribun al românilor transilvăneni, iar tatăl, Nicolae de Lemeny, doctor în drept, studiase la Viena. Mama, Minerva Bran-Lemeny (n. Caravia), provenea dintr-o familie de comercianți brăileni. B.-L. urmează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
A.[vram Adolf] (1879, Bârlad - 12.VIII.1963, București), poet, gazetar și traducător. A. face studii liceale la Bârlad. Elev, începe a colabora la gazetele locale („Paloda”, 1896-1899, „Vocea Tutovei”, 1898), folosind pseudonime ca Sorin, A. (și Alecu) De la Tutova sau Delatutova. E printre cei ce redactau aici, în 1898, săptămânalul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
și publicist, în periodice precum „Evenimentul” (Iași), „Tribuna populară”, „Arta”, „Cronica israelită”, „Mișcarea”, „Absolutio”, „Umanitatea”, „Puntea de fildeș”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „Curierul israelit”, „Semnalul”, „Gazeta evreiască” etc., în cea dintâi postură îndeobște sub numele real, A. Axelrad, în timp ce gazetarul apelează la pseudonime ca A. Luca, A. A.-Luca (A. Luca-Axelrad) sau Roata, A. Roată, Moș Roată, A. Tutov(eanu). Placheta de debut, Spre Răsărit (1900), trimite vag la țara biblică, pierdută; într-o a doua, A. versifică povețe pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
copyrightului reprezintă o încăl care a legislației cu privire la protecția proprietății intelectuale și se pedepsesc penal și/sau civil în conformitate cu legile în vigoare. CRISTIAN TUDOR POPESCU (n. 1956, București), absolvent al Facultății de Automatizări și Calculatoare din București, este scriitor și gazetar, unul dintre cei mai prestigioși din România de după 1989. Este senior editor al cotidianului Gândul, filmolog, doctor în cinematografie al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, unde susține un curs de Tehnici de manipulare și propagandă în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în 1980, al luptei comuniștilor ilegaliști cu sistemul capitalist, cu dictatura antonesciană, cu legionarii și naziștii. Schema inaugurată prin cuplul Liviu Ciulei - Irina Petrescu în Valurile Dunării este respectată cu sfințenie : el e un liber-profesionist apolitic, în cazul de față gazetar „de senzație”, ea o făptură pură. Povestea e cea a căpătării conștiinței comuniste de către gazetarul Matei Olaru, care trece activ de partea mișcării și este ucis, în ciua eforturilor de a- l salva ale comunistului interpretat de Lazăr Vrabie în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]