2,189 matches
-
1940): fiica cea mare a lui Stig Wikander. Profesoară de istorie economică la Universitatea din Stockholm. În 1978, cu ocazia ultimei vizite în Suedia, Eliade o întâlnește la Stockholm: „La 2.00 la editura Coeckelberghs, recepție organizată de René pentru gazetari, critici și prieteni. Seara cinăm un grup întreg - vreo douăzeci de persoane - la un restaurant francez din vecinătate. Lângă mine, Ulla Wikander. Stăm mult de vorbă, despre România, pe care o cunoaște bine, despre Stig (pe care nu l-am
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în țară, la Editura Jurnal literar, 1996, cu o prefață de Nicolae Florescu. Prefațatorul îl consideră pe controversatul ziarist "cam de același calibru, bineînțeles pe cu totul alte planuri, ca și Nae Ionescu sau Nichifor Crainic". Pamfil Șeicaru, dintr-un gazetar implicat în culisele nu totdeauna curate ale politicii, la rîndu-i suficient de corupt pentru a profita fără scrupule de păcatele celor de la putere sau din opoziție, întru împlinirea unor diverse foloase personale, gen "șantajul și etajul", aflat în exil, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-și urmărească personajele pînă la capăt. Ne pare exagerat de restrictivă opinia lui Mircea Popa din Reîntoarcerea la Ithaca, pentru care " Fără a-i fi lipsit harul literar și știința de a stăpîni cuvîntul, Pamfil Șeicaru rămîne interesant doar ca gazetar, domeniu în care răutatea viscerală putea fi pusă fără opreliști în valoare. Simțul său înnăscut pentru examinarea și trăirea faptului cotidian n-are egal decît la puțini confrați din epocă". Aflat într-o permanentă pendulare între ziaristică și literatură, Pamfil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
decît la versiunea oficială, propagandistică, impusă de Putere. Astfel, arhivele țărilor comuniste debordează de secrete, sînt copleșitoare prin cantitatea de informații acumulată. Nu doar despre istoria comunismului mărturisesc arhivele, ci pur și simplu despre istoria secolului XX. Cum remarca un gazetar, Bernard Guetta, citat de Monica Lovinescu: "Fără luarea cu asalt a Palatului de Iarnă n-ar fi existat nazismul, nici gînd de China Populară sau Yalta, de război rece și de competiție între Est și Vest. Din 1917 pînă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
neplăcută și rea. Mircea M. se arată foarte complezent, moaie ambele prosoape al meu și al lui și cu gentilețe stingherit părintească (e mai tînăr ca mine) mi le aplică pe cap, pe coaste, pe tălpi, după cum e cazul". Fostul gazetar la "Universul", Mircea M., coleg de celulă, se roagă în fiecare seară. Pe N. Steinhardt îl preocupă mai vechea dorință, acum stăruitoare, de a se boteza. Se decide după ce i se comunică condamnarea: treisprezece ani și muncă silnică. Nu crede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se întinde, nu mai poate fi oprită, o treime din Europa a fost dată unor comisari cinici, abia ieșiți din cuptorul asiatic al proceselor politice și al luptelor pentru putere. Cu ce drept, cu ce obraz mai vin diplomații și gazetarii să ne întrebe de ce sîntem speriați, lași și falși? După șase luni de la eliberare, la noi, ultimul acar sau țîrcovnic de biserică știa cu limpezime cam ce este și încotro ne va duce această revoluție. Putea stafia bărbosului să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
său, anume acela de a deveni în sfârșit aviator. Actor, terminând printre primii, în anii ’20, clasa de artă dramatică a Conservatorului din București, poet, autor al volumelor Misterele din Mizil și Prăștii, dar și autor de cărți pentru copii, gazetar și chiar fondator al revistei Să nu te superi că te’njur, cel mai cunoscut și apreciat compo- zitor al epocii, deținând cele mai cunoscute romanțe și tangouri, al căror număr deja depășea câteva sute, iată-l absolvind și Școala
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și sute de oameni obișnuiți, oameni din public, care s-au bucurat de celebrele melodii ale celui care fusese în scurta sa viață de 37 de ani nu doar un compozitor și un textier talentat, dar și scriitor, poet, actor, gazetar, compozitor, dirijor, aviator, parașutist și, după cum scria pe ultima sa carte de vizită : membru al „Societății pentru protecția animalelor“, fost membru în „Biroul populației“, fost abonat la „Societatea de gaz și electricitate“. Odată cu fumul negru înălțat, au răsunat Îți mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
le-am citat adesea, de la Nordul nostru, dar și Rușii! -, noi vrem să ne sărăcim patrimoniul spiritual cu o inconștiență și o brutalitate explicabile numai printr-o „barbarie a spiritului” de un primitivism și oportunism etern. C.T. Popescu, unul dintre gazetarii „de frunte” ai României, șeful Biroului de presă național și extrem de influent În mass-media, televiziunea inclusă, ca și În rândurile politicienilor, printre numeroasele atacuri pe care le-a proferat, direct sau prin interpuși, la ziarul influent, Adevărul, pe care-l
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu mașina, poetul Ion Mureșan și prozatorul Ion Groșan, la serbarea cu mare pompă, În prezența a numeroase noi personalități culturale și politice, a aniversării zilei de naștere a lui Nichita Stânescu. Se aflau acolo, cum spuneam, numeroși scriitori și gazetari, vice-prim-ministrul Ion Caramitru, ministrul culturii Andrei Pleșu, pictorul Sorin Dumitrescu, criticul literar Eugen Simion și mulți, mulți alții de care nu-mi mai amintesc. După ce am asistat cu toții la o amplă slujbă religioasă ținută de un sobor de preoți, Pleșu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
1972”> Iubite domnule Dimitriu, Mulțumesc pentru bunele (și relele) vești din Flt. Îmi pare rău de dispariția casei lui Vasile Savel, cu care Savel am fost În termeni de bună cunoștință, după război, când s-a Întors căpitan(r.) și gazetar de talent. Mulțumesc și pentru osteneala ce ai cu articolul meu trimis - care aș dori să rămână ca document al moravurilor trecute și al luptei noastre pentru cultură, precum și pentru Înfierarea Canaliei. Dacă apare În „Zori noi”, aș ruga să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Marian Popa, umblă și azi știrea falsă că aș fi fost șofer de taxi!Ă -, numai că în acest caz nu poate fi vorba de un „instinct al solidarității”, deoarece Florin Mugur, cu numele său și al tatălui său, fost gazetar, Legrel, era de partea „învingătorilor”, comunist convins și inflamat ca și întreaga „lui” generație ideologică ce publica amplu în revistele literare, dar și în cotidiene politice - Labiș, Mandric, Cosașu, Țic, Mazilu, Raicu și alții care s-au „pierdut pe drum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a unui popor aflat în plină efervescență națională și culturală ne miră mai puțin, dar însuși „actorii” acelei epoci, din neglijență sau mai degrabă din neonestitate culturală o fac. Dovadă însuși P. Dumitriu care, în câteva largi interviuri acordate unor gazetari și scriitori români după revoluție (Eugen Simion, printre alții!Ă, vorbind de sfârșitul deceniului șase, recunoaște doar trei valori în proză: M. Preda, Eugen Barbu și pe sine însuși. Ajuns la Frankfurt, după fuga sa din 1960, cu mașina, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cea românească... o spun francezii înșiși, uimiți de discordiile din sânul comunității românești și nu vreau, pe această pagină, să-i trivializez atenția și memoria lectorului, înșirând numeroasele dispute și certuri care au coborât, încă o dată spre stupefacția literaților și gazetarilor parizieni!, până la marginile mahalagismului cultural... Da, am luptat și am ieșit, unii dintre noi, răniți și mutilați, vezi ultimii ani de existență și moarte înainte de vreme a multor creatori de prima mână, un Preda, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu, Dimov și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
construiesc” individul, cu precădere acel individ care o afirmă mai sus, printr-un paradox ce nu va fi înțeles, adică acceptat, de mulți, că „omul poate fi, poate ajunge liber și dacă trăiește în temniță sau într-o „societate-temniță”. (Un gazetar al unui important ziar bucureștean m-a înjurat literalmente când am afirmat cele de mai sus într-o sesiune publică și, evident, într-o formă mai redusă!...Ă 6 Și totul a plecat de la ambiție, cuvânt bivalent, care înseamnă un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care au însemnat odinioară pentru un altul căi ale renunțării în lumea asta. Frații noștri mai mari știu din instinct, mai bine ca noi, ce anume ne frământă sau ne cheamă, și asta dincolo de metehnele care ne marchează. Nu sunt gazetar, nici ziarist de anchetă și încă și mai puțin specialist în problemele Orientului Apropiat. Creștin prin educație, nu am altă religie decât studiul religiilor. Dacă mi-au mai rămas unele reminiscențe de latină și de greacă, nemaicitind totuși curent texte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vorbe simple." Am vorbit cu părere de rău despre slăbiciunile lui Păstorel, care e băiat așa de bine dotat, cu sufletul generos. Dela O. Han am venit la "Cartea Românească". Înainte de a intra la Editură, m-am întâlnit cu Brănișteanu, gazetarul dela "Adevărul" om cultivat și de treabă, care mi s-a plâns că a ajuns a trăi foarte greu, că nu are ce face, că d. G. Tătărăscu, cu toate făgăduielile lui, nu face nimic. Afacerea nu merge bine; dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și Gigârtu. A rugat pe d. Cancicov, cu care era bine, să intervie la d. T., și a observat că relațiile între el și d. C. s-au răcit. Înainte vreme, în gazetăria de ieri, oamenii politici cultivau pe un gazetar și-i arătau bunăvoință, căci se temeau de el. Acuma lucrurile s-au schimbat. P.S. O. Han mi-a vorbit și de Arcul de triumf. De asemenea despre d. Bucuța, care zicea Han are înfățișare de alcoolic, deși nu bea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a întâmpinat rezistență la femei. Nu se cunoaște puterea urâțeniei mele", obișnuia el a spune. Va ajunge departe: crede tot ce spune." Mirabeau despre Robespierre... Viața se îmbunătățește dacă se adaogă plăcerile fizice la cele spirituale. (La Roche?) Sunt unii gazetari care, ca cioroii care fură obiecte heteroclite, adună din cărți și reviste pasagii și idei, ca să le întrebuințeze în articolele și eseurile lor. Sunt și scriitori care fac asta: cei de talent însă, le mistuie și le potențiază, încât între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
S-a deschis ședința (Komarov președinte). S-au citit rapoarte foarte aplaudate; au fost proclamați membri ai Academiei Stalin, Kalinin, Molotov și alții; s-a cântat simfonia "1812" de Ceaikovski. La ora 7, banchet la Hotel "Moscova". Am cunoscut un gazetar cu numele Ilie Constandinovschi, care a făcut liceul la Ismail, universitatea la București, gazetăria la "Adevărul". Acuma e gazetar la Moscova; scrie la "Isvestia". * La hotel "Moscova", ora 7, banchet al Academiei. Trei săli mari sunt puse la dispoziția tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Kalinin, Molotov și alții; s-a cântat simfonia "1812" de Ceaikovski. La ora 7, banchet la Hotel "Moscova". Am cunoscut un gazetar cu numele Ilie Constandinovschi, care a făcut liceul la Ismail, universitatea la București, gazetăria la "Adevărul". Acuma e gazetar la Moscova; scrie la "Isvestia". * La hotel "Moscova", ora 7, banchet al Academiei. Trei săli mari sunt puse la dispoziția tuturor participanților. Masă îmbielșugată, bună-voie și prietinie. Academicieni din toate părțile Uniunii, Europei, Americii. Am cunoscut un academician d. Cristi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de a da drept limbă deosebită moldoveneasca, expresii și cuvinte rostite provincial, e lipsită de seriozitate. Eminescu și Creangă sunt înțeleși de moldovenii din Republica Socialistă Moldovenească mai bine decât bucureștenii, cărora, pentru Creangă, li se dă un glosar explicativ. Gazetarii de la Moldova Socialistă notează rostirea provincială pentru az, aista, etc., adăugând neologisme moștenite de la presa românească și lăsând la o parte cuvântul vechi moldovenesc pe care îl au la îndemână. E o lucrare de desfacere a limbii literare pusă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mir l-oi mirui. La dânsul când oi căta Ca cu busuioc l-oi sufla. La dânsul când oi zâmbi Mărgăritare-a zări. NOTE PARTEA I 1. N. Petrescu-Comnen (născut 1881) jurist și om politic. 2. Sebastian Moruzi (născut 1888) gazetar, fost prefect de Covurlui, Tulcea și Suceava. 3. Artur Stavri (1869-1928) poet. 4. I. Tanoviceanu (1856-1917) jurist, fost profesor de drept penal la Universitățile din București și Iași. 5. Figuri fălticinene din epocă. 6. Narcis Crețulescu (1835-1911) arhiereu, stareț la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sintagma ironică "duduca de la Vaslui" circula curent în cadrul "amicilor" de la Viața românescă". O întâlnim, scriptic, la G. Ibrăileanu. PARTEA a V-a 1. Milița Petrașcu (1892-1976), sculptoriță. 2. Gherghița, comună în județul Prahova, pe râul Prahova. 3. Barbu Lăzăreanu (1881-1957), gazetar, istoric literar. 4. Titel (Constantin Mitru) (1920-2001) cumnat, fratele Valeriei (a doua soție a lui Sadoveanu); secretar al prozatorului. A publicat volume despre acesta: Aspecte din viața și opera lui Mihail Sadoveanu (Album, ilustrat cu fotografii de Dan Grigorescu 1958
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
profesor și director al școlii normale "Vasile Lupu", între 1886-1892; 43. Victor Castano, francez de origine, militar în războiul franco-german de la 1870-1871, profesor limba franceză, cursul inferior, la Școala normală, vestit în epocă; 44. Nicolae Iorga, (1871-1940) ilustru istoric, scriitor, gazetar și om politic, la Paris devine diplomat al Ecole des Hautes etudes, la Leipzig își ia doctoratul în filozofie, (1893); în 1895 profesor la Universitatea București; a fost membru al Academiei române (1910) și a altor Academii, vicepreședinte al Comitetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]