2,146 matches
-
că a existat odată și o luăm de la capăt. - Dragostea ne ocrotește inima până la adânci bătrâneți. - Ai putea trăi fără dragoste? - Nu. Categoric, nu. - Dar de gelozie ce zici? Ești gelos? - Tu ce crezi? Orice om care iubește poate fi gelos. - E o greșeală. Uite, eu una nu sunt. N-am fost niciodată, nici o zi din viața mea geloasă. Gelozia e o fiară oribilă. Gelozia e mai grea decât pământul și chinuie sufletele slabe care nau încredere în valoarea lor. Atâta timp cât
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trăi fără dragoste? - Nu. Categoric, nu. - Dar de gelozie ce zici? Ești gelos? - Tu ce crezi? Orice om care iubește poate fi gelos. - E o greșeală. Uite, eu una nu sunt. N-am fost niciodată, nici o zi din viața mea geloasă. Gelozia e o fiară oribilă. Gelozia e mai grea decât pământul și chinuie sufletele slabe care nau încredere în valoarea lor. Atâta timp cât o persoană te respectă, te iubește și stă alături de tine, de ce ai fi gelos? Nu înseamnă că nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
zi din viața mea geloasă. Gelozia e o fiară oribilă. Gelozia e mai grea decât pământul și chinuie sufletele slabe care nau încredere în valoarea lor. Atâta timp cât o persoană te respectă, te iubește și stă alături de tine, de ce ai fi gelos? Nu înseamnă că nu ai încredere în calitățile tale? Cred că mai curând pierzi dragostea cuiva atunci când ești gelos. Omul are valoare datorită caracterului și nicidecum a cunoștințelor. Dragostea este cel mai frumos lucru care te poate ajuta să treci
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
slabe care nau încredere în valoarea lor. Atâta timp cât o persoană te respectă, te iubește și stă alături de tine, de ce ai fi gelos? Nu înseamnă că nu ai încredere în calitățile tale? Cred că mai curând pierzi dragostea cuiva atunci când ești gelos. Omul are valoare datorită caracterului și nicidecum a cunoștințelor. Dragostea este cel mai frumos lucru care te poate ajuta să treci peste toate impedimentele și îți umple inima de bucurie. Când te afli în lumina divină a iubirii, te simți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
câte două-trei săptămâni după care îl aducea la bunicii lui. Acest lucru se petrecu trei, patru ani. Virginia era o femeie foarte inteligentă iar trăsăturile feței trădau faptul că fusese o femeie frumoasă. Suferise mult în tinerețe. Fusese posesivă și geloasă. Soțul ei trăise o aventură amoroasă, neglijând-o și lăsând-o mai mult pe ea cu grija celor șapte copii. Ochii ei albaștri aveau nuanța unei ape liniștite, iar vocea îi era blândă și bună. Carlina o iubea. - Ia loc
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
noapte în care își puteau permite să deschidă seiful secret cu toate amintirile lor. Nicole scăpă, cu intenție, o întrebare:Spune-mi, te rog! Te-ai culcat și cu alte femei cât ai stat departe de mine? - Hai nu fi geloasă. Ai încredere în mine că orice aș fi făcut tot la tine m-am gândit. - Nu ocoli răspunsul! Te rog! - Sunt lucruri care nu se întreabă și nici nu se spun. Dar dacă vrei să știi, nu am dus o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toate au laturi ascunse, spații pe care nu le poți străbate niciodată. Uite la mine, zise Nicky: m-am căsătorit din dragoste și acum nu mai merge nimic bine între noi, deși o avem și pe Victoria. Carmen este posesivă, geloasă și nu o pot mulțumi cu minic. Iar eu sunt o belea pentru ea. - Așa sunt toate. Nu te mai plânge degeaba, zise Vas. Ochii lui Nicky străluceau ca o flacără de culoarea unui coral, căpătând o profunzime azurie emanând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
De fiecare dată lăsa să se înțeleagă că nu avea nici cea mai mică intenție de a discuta cu maică-sa despre viață lui privată. Familia lui era mai mult ca sigur că se va destrăma, după cum stăteau lucrurile. Deveniseră geloși unul pe altul. Își reproșau anumite lucruri iar toate acestea însemnau pași siguri spre divorț. Căsătoria lor era ca un soare ce urma să apună. Iubirea lor era înfrântă. Numai timpul cu măsura lui mai putea decide cum le va
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
I se adresă lui Nicky de sus și cu asprime în glas: - Cine este persoana cu care îți faci semne pe sub masă? Mă crezi așa de proastă? Crezi că nu am văzut, nu am simțit cât de ridicoli sunteți? - Tot geloasă ai rămas? - Văd cu ochii mei ce se întâmplă, și vrei să nu deschid gura? De asta nu ai mai dat nici un semn de viață? Nu te-a mai interesat de noi? Ți-ai găsit alta? - Cum o cheamă pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca la un drăcușor năzdrăvan și extrem de frumos. - Tată, te rog să nu fii rău cu mine! - De unde ai scos asta? Am crezut că tata are o fată mare. Ce rușine să plângi și pun pariu că știu de ce! Ești geloasă din două motive: unul că vei locui cu Julia și al doilea că vei avea un frățior. Ea îi întinse o mânuță iar el i-o cuprinsese într-a lui ca într-un căuș, sărutândo. - M-am purtat prostește, iartă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-o nedumerită de atitudinea lui. La rândul ei își aplică o terapie proprie. Își făcu un duș alternativ pentru a-și liniști toate simțurile. Își dădu seama singură că nu putea să intervină între părinții ei. Era drept că era geloasă și egoistă, disprețuind legătura lor de suflet cu alte persoane. Lăsă gândurile să cutreiere nestingherite, întrebându-se din ce sunt unii oameni creați atunci când devin de nerecunoscut în anumite situații, mai ales în cele ridicole. Doar timpul este constant, restul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
întîlnit cînd coborați din lift, ne-am urcat în mașină, dumneavoastră v-ați luat rămas bun de la doamna blondă, care ieșise pe terasa din colțul vestic al etajului șase... Aici, Brîndușa s-a schimbat dintr-o dată. Am înțeles că e geloasă și-am vrut să-mi retrag vorbele. "Nu-nu! mi-a spus. E mai bine să avem o mărturie că a fost cu o prietenă în fond, e tînăr, celibatar, prietena aceea i-o fi vreo colegă -, decît să rămînă valabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
foarte aproape, ca o răsuflare pe buze. Inutil să-ți spun cât te iubesc: noi două suntem unite pe viață și dincolo de ea. Să ai noroc, să fii sănătoasă. Îngrijește de tine ca de cea mai mare comoară de pe lume, gelos, egoist. În ziua aceea, pe 19 noiembrie, citește mai întâi acest final de scrisoare. E bietul meu buchet de flori, îndepărtat, modest și fanat. Noroc, fata mea dragă. Fii vitează, loială, demnă și mândră. Este darul etern pe care ți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ridică privirea tresărind, se uită la degetele mele, apoi își acoperă gura cu mâna. — Dumnezeule! Dumnezeule! — Știu! — Te-ai logodit? Cu Luke? — Da, cu Luke, firește! Ne căsătorim în iunie! — Și cu ce te îmbraci? bâiguie ea. Sunt atât de geloasă! Dă-mi să văd inelul! De unde ți l-a luat? Eu, când o să mă logodesc, o să mă duc direct la Harry Winstons. Și ce salariu pe o lună, vorbim de salariul pe trei ani... Se oprește în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Scorpia cu fundul cât casa, zice Laurel. Mereu am fost de părere că dacă vrei o scorpie pur sânge, trebuie s-o cauți în Anglia. Mă îmbrățișează. Nu te mai gândi la ea. Indiferent cine e, e pur și simplu geloasă. — Mersi, spun și îmi aranjez părul cu gesturi mecanice, încercând să-mi pun gândurile în ordine. Dar, sinceră să fiu, încă mă simt de parcă m-ar fi călcat un tractor. Nu m-am gândit niciodată că am să mai dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
În genere Între 8 și 12, ea nu se vaită despre aceasta, este mulțumită de poziția ei și puțin Îi pasă de restul lumii, de măguliri, aspirații, dorințe și plăceri. Nu se gândește la despărțenii sau la alt viitor, pe când geloasa româncă, azi se mărită, mâine se desparte : «Azi popa ne leagă, mâine ne dezleagă»” <endnote id="(735)"/>. Conform preceptelor talmudice, prostituția era condamnată ca o mare rușine, iar un bărbat avea „dreptul să-și repudieze soția doar dacă a descoperit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
14 Identificarea cu romii Aceeași situație (descrisă la sfârșitul capitolului precedent) era și aici, în cartierul Simileasca, în primul an când am venit și am început lucrarea pentru Dumnezeu. Am început și eu negustoria. Mă iubeau romii și nu erau geloși pe mine, ba din contra, mi-au propus să merg cu ei în străinătate pentru a cumpăra marfă, urmând să o vindem împreună, în târguri. După ce mi-am făcut pașaport, am plecat cu un frate în Varșovia, Polonia. Într-o
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
jurnalistic propria sa voce. Rică Venturiano nu numai că utilizează acest discurs, dar este creat de discursul pe care-l performează în calitate de personaj. Grandoarea sa este recuperată în momentul în care, departe de pri- mejdia reală întruchipată de un soț gelos și de un amant irascibil, și-a recuperat auditoriul, fapt în măsură să satis- facă o suprapunere a afectelor. Monstruozitatea nu apare ca atare, nimic nu este monstruos în personajele caragia- lești ale Momentelor dacă situăm acest termen în contextul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și din când în când cate un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la ambasadele occidentale! Un domeniu în care am acționat cu tact, dar și cu multă perseverență a fost relațiile cu românii stabiliți în Chile. Nu erau mulți, să fi fost 100-150 de persoane din diferite generații și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Liviu e un om calm, echilibrat, cu care nu te poți certa. Pinți și cu mine suntem capricioși și vulcanici, ne sare țandăra din nimic. Ne certăm iute și, vanitoși și Încăpățânați cum suntem amândoi, ne Împăcăm cu greu. Dar geloși pe succesul celuilalt nu am fost niciodată. Într-o conversație cu Marie-France Ionesco, observatoare sensibilă și prietenă fidelă, am Întrebat-o cum s-a Întâmplat minunea că tatăl ei a rămas timp de o viață atașat de Cioran, de ce niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și multă dragoste, te rugăm, Măria ta, să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade, pe noi și cele Trei Scaune secuiești..." "Cu mult dor și dragoste, apără-ne!" se burzuluiește Mihail, gelos. Toți trag de Măria sa! Ce, ei n-au "Măria lor"?! Să-i apere! Ești nătăfleț?! îi ciocănește Duma fruntea. Nu pricepi că Vodă Ștefan e "Apărătorul, Atletul a toată Creștinătatea" de la Soare-Apune, la Soare-Răsare?! Nu vă prostiți, mârâie Ștefan. Cetește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la care ține din ce în ce mai mult. Dar cum ar putea să nu țină, din moment ce această familie e lovită, parcă periodic, de nenorociri: mamaia (1975), Luminița (1981), Marius (1987) au dispărut, rând pe rând, sub ochii mei. Și totuși, uneori, mă surprind gelos... * Cum s-o conving că atunci n-a fost nimic serios, că doar vanitatea mea de bărbat fără succes la femei s-a lăsat măgulită, că juna aceea răsfățată și ambițioasă mi s-a oferit aproape de la prima întâlnire, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
este foarte simplu, iată-l: să crezi că nu există nimic mai frumos, mai profund, mai simpatic, mai rațional, mai curajos și mai perfect decât Hristos, și nu numai că nu există, dar, mi-o repet mereu cu o dragoste geloasă, nici nu poate exista. Ba chiar mai mult decât atât, dacă cineva mi-ar demonstra că Hristos se află în afara adevărului și ar fi real că adevărul este în afara lui Hristos, aș prefera să rămân cu Hristos decât cu adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sfârșitul nopților de insomnie, lungi și epuizante, la granița dintre veghea torturantă și somnul mult râvnit, imaginația noastră, excesiv solicitată, istovită iese uneori de sub control și începe să producă fizionomii de o uluitoare precizie a trăsăturilor, care ar putea face gelos pe orice pictor portretist: capete, fețe, măști se substituie, se succed, de parcă ar vrea să-și râdă de noi, până ce, tot modificându-și liniile, mereu de o claritate halucinantă, fizionomiile devin, ca într-un coșmar, monstruoase. * Ce ciudat! Glasul, vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de post, care avea și el o vorbire defectuoasă. După o astfel de ședință, bietul auditoriu, alcătuit în cea mai mare parte din oameni simpli, fără pregătire, plecau acasă la fel cum veniseră. Pe lângă bâlbâială, adjunctul avea și o soție geloasă care îl suna mereu. Îi făcea vizite neanunțate. Colegul nu era prea interesat de munca sa și nici nu dorea să facă ceva 121 important pentru comuna aceea de care nu-l lega nimic. În schimb, era foarte interesat să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]