3,734 matches
-
ciudate, a scris cărți vii și a conceput tomuri moarte, fără apel, a dominat cu temperamentul inteligențe mai organizate și a dat uneori dovadă de absența amândurora. Dar ce nu se poate găsi în alternanța de excelent și rău, de genial și mediocru, de înalt și plat - care e însuși caracterul covârșitoarei lui opere? POMPILIU CONSTANTINESCU Schimbând ceea ce-i de schimbat, N. Iorga a jucat în cultura română, în ultimele patru decenii, rolul lui Voltaire. Personalitatea lui e covârșitoare. Minor în
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Literatura modernă, semnat Marțial (Al. Macedonski), apreciază că rafinamentul, complexitatea de simțiri, caracteristice sensibilității moderne, duc în poezie la complicație artificială și la prețiozitate și recomandă apropierea de trecut, „de natural, de simplu, de clasic”. Este elogiat Paul Verlaine, poetul genial al nevrozei, care depășește orice catalogări: simbolist, decadent, instrumentalist. O prezentare interesantă, prin filiațiile parnasiene pe care le stabilește, face C. Cantilli la un volum al lui Al. Macedonski, Bronzes. Tot el ține cronica sportivă și publică un reportaj narând
REVISTA MODERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289232_a_290561]
-
îl acoperă de sărutări. Alter ego ratat al Tofanei, Sbilț este raisonneur-ul piesei. În timp ce nepoata lui este un om de acțiune, el „filosofează”. Sfâșiat, ca Tofana, de complexe, din pricina originii lor, Sbilț le convertește în frondă și cabotinaj. Se pretinde genial și reflecțiile lui sinistre atestă, într-adevăr, o inteligență ieșită din comun. O inteligență de „geniu pustiu”, cum îl caracterizează Tofana. Ieftine, cele mai multe, „cugetările” nu îi sunt, totuși, banale, având măcar în expresie ceva scânteietor. Etern student, care „lucrează” de
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
surprins în ipostaze paradigmatice și din perspectiva reflexelor lui asupra celui românesc, rod al familiarizării cu epica franceză modernă, de la Eugène Sue și Victor Hugo (al cărui roman Mizerabilii este definit, cu un călinescian curaj al expresiei, drept o „caricatură genială”) la François Mauriac și Michel Butor. Centrul de greutate îl constituie interpretările referitoare la romanele lui Émile Zola și curentul naturalist, privite din unghiul receptării lor în Franța și în România, apoi cele despre Marcel Proust și destinul capodoperei sale
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
C. Marabelli și A. Tombolini, Jaca Book, Milano, 1987: fundamentală mai ales pentru acea „Retractatio” a autorului față de precedenta ediție din 1938; aici Marrou corectează unele teze precedente slab fundamentate și, aprofundînd și nuanțînd analiza sa asupra lui Augustin, prezintă geniale ipoteze privitoare la cultura antică tîrzie (cf. vol. 2, t.1, p. 19); J. Pepin, Ex Platonicorum persona. Études sur les lectures philosophiques de Saint Augustin, Hakkert, Amsterdam, 1977; U. Pizzani, G. Milanese, De Musica di Agostino di Ippona, Augustinus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
obiceiurile vor rămâne aceleași. Așa cum bucureștenii circulă azi agățați de autobuz, în secolul următor vor circula agățați de aerobuz. Și vor fi echipați, în acest scop, cu parașute și un fel de cătușe, care vor permite agățarea de ușile vehiculului: Genială invenție cătușa asta! Extrem de simplă, ca tot ce e genial: un manșon de cauciuc dur, care se mula pe încheietura mâinii, și un magnet permanent, mare cât o cutie de conserve, prins de el. Apariția ei pe piață uzase moral
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
autobuz, în secolul următor vor circula agățați de aerobuz. Și vor fi echipați, în acest scop, cu parașute și un fel de cătușe, care vor permite agățarea de ușile vehiculului: Genială invenție cătușa asta! Extrem de simplă, ca tot ce e genial: un manșon de cauciuc dur, care se mula pe încheietura mâinii, și un magnet permanent, mare cât o cutie de conserve, prins de el. Apariția ei pe piață uzase moral instantaneu vechile funii cu cârlig și ventuzele." În Mutu' prostu
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
și un magnet permanent, mare cât o cutie de conserve, prins de el. Apariția ei pe piață uzase moral instantaneu vechile funii cu cârlig și ventuzele." În Mutu' prostu', câinele nostru, ni se povestește ce se întâmplă cu un copil genial care se naște într-o familie "de cartier" din zilele noastre. Este considerat handicapat, i se născocește și o poreclă, iar când oamenii de știință îi recunosc valoarea (la 11 ani își dă doctoratul în matematică), "taică-său câștigă bani
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
pronunțarea, de către NC și de cei care-l imitau, cu un superb accent intensiv. Adj. sunt, toate, din ariile pozitive (ocazia festivă), de bucurie a sărbătorii folosite ca prilej de educație, de îndemnuri la luptă, sub stimulentul mărețului trecut, al genialului poet asimilat scopurilor dictaturii. Ceva mai mult, aproape toate sunt la gradul absolut ori sunt hiperbolice sau, în orice caz, includ acest sens: celei mai drepte, visului de aur, profund umanist; de fapt, totul generează hiperbole: continuă, înaltelor. În genere
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
tagma exploataților, aliat natural al "clasei muncitoare", care juca rolul "conducător". Iar "teoria revoluționară", mobilă și polimorfă, schimbătoare precum norul lui Polonius, nu excludea "individualismul exacerbat", ci-l introducea, fără teamă de contradicție, pe ușa din dos a cultului cîrmaciului "genial", id est prin cultul, personalității supreme a partidului și statului, preludat de cultul eroilor "progresiști" ori "patrioți" (de la Petru cel Mare la Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Avram Iancu etc.). Nu deveniseră oare Lenin, Stalin, Mao, Kim Ir Sen, Tito
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
grecești, au în vedere scrieri de mare circulație în epocă: Întâmplările lui Telemah de Fénelon, Teatron politicon, adecă priveliște politicească, după manualul de educație a principilor al lui Ambrosius Marlianus, și, sub titlul Zăbava fantasiei, zece capitole din Gli scherzi geniali a italianului Gian Francesco Loredano. Traduceri: Alcătuire înaurită a lui Ravvi Samuil jidovului, mustrând rătăcirea jidovilor, Iași, 1771; Învățătură a însuși stăpânitoarei măriri Ecaterinii II, Iași, 1773. Repere bibliografice: Iorga, Ist. bis., II, 170; Cartojan, Cărțile pop., II, 273; Iosif
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
iubire intelectuală ce nu exclude sesizarea unor contradicții, inconsecvențe, imprecizii și, nu în ultimul rând, rezerva față de terminologia excesiv poetizantă. De altfel, exegeta opinează că Blaga nu a construit un sistem filosofic, integrându-se mai curând categoriei gânditorilor „cu intuiții geniale și cu darul creației verbale cuceritoare”, cum au fost Pascal, Nietzsche, Kierkegaard ș.a. Două cărți publicate de Ș. după 1989 aparțin genului memorialistic. În O viață-n bucăți (1992), rememorare autobiografică, dar și evocare a unor ambianțe, peisaje, climate de
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
perfectă fiind araba sa? Se exprima cu aceeași facilitate În turca osmanli și mai ales În persană. La Lahore Începe să Învețe panjabi, fiind printre primii europeni inițiați În limba sikhșilor. Acestora trebuie să li se adauge calitățile sale de genial iscoditor, care l-au făcut apt pentru orice Împrejurare. Nu numai că știe secretele botanicii și farmaciei, dar practică medicina - și chiar chirurgia - cu Îndemânarea unui adevărat profesionist. Iată-l deja În fruntea Arsenalului, unde cunoștințele sale de chimie fac
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
împotriva decadentismului burghez și a manifestărilor „formaliste”, militează pentru o „cultură a maselor” și pentru instaurarea „criticii științifice”, unele articole purtând titluri ilustrative: Să luptăm pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spirit de partid, I. V. Stalin, teoretician genial și înfăptuitor al revoluției culturale. În volum intră și cronici laudative la adresa „noii literaturi”, elogiul vizând Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu, Minerii de Mihail Davidoglu sau Negura de Eusebiu Camilar. Paginile din Reportaj din China nouă (1952) notează vizita făcută
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
manifestă, în viziunea esteticianului, triadic; în opera de artă Mihail Dragomirescu vede un microcosmos, având drept componente un fond, o formă și un factor unificator: armonia. Frumosul artistic ar fi o sinteză a sufletului cu natura, înfăptuindu-se în opera genială, care e o categorie specială în ansamblul fenomenelor din univers, împărțite în trei categorii: fizice, psihice și psihofizice ideale. În sfera artisticului acestora le corespund, în funcție de gradul realizării, trei tipuri de opere: de virtuozitate, de talent și capodopere. Numai capodoperele
TUDORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
sărbătoririi a șaizeci de ani de viață și a patruzeci de activitate „pe terenul cultural național”. Istoricul este recunoscut nu doar ca savant și profesor, ci și drept „cel mai mare apostol al neamului românesc, cea mai cuprinzătoare minte românească [...], genialul îndrumător și animator al nației sale în toate domeniile ei sufletești” (At. Necula-Vrânceanu, Eroul Nicolae Iorga). În numărul 4/1930 se anunță înființarea la Chișinău a Ligii pentru Apărarea Românismului în Basarabia, în fruntea ei aflându-se Ștefan Ciobanu, Nichifor
UNIREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290351_a_291680]
-
noianul de „mărturii” și de „indicii”, fără să rămână strict dependent de sursele de care dispune. Sub condeiul său analitic se încheagă treptat un portret convingător al celor evocați. „Eroul” căruia teatrologul i se devotează este artistul (actorul, în speță) genial, nedreptățit de societatea în care i-a fost dat să trăiască. Din păcate, expunerea suferă de pe urma unei viziuni și a unui limbaj care se supun canonului constrângător și deformat al vremii. Un canon ideologic dominat de maniheism, contrapunând artei burgheze
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
observații de bun-simț, sunt mai curând o dovadă a precarității spiritului critic. Astfel, X. îl apropie pe N. Gane, ca poet, de Mihai Eminescu, Matilda Culger-Poni este considerată unul dintre cei mai mari poeți români, iar Riria ar fi chiar genială. În ceea ce privește istoria literară, se dovedește mult mai obiectiv. Urmărește evoluția literaturii în strânsă legătură cu evoluția istorică a poporului român, cu realitatea socială și culturală a fiecărei epoci, o atenție deosebită dând genurilor și speciilor. În cadrul unei perioade sunt căutate
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
romancierul T.E. Lawrence, Petru Manoliu la „Ishill umanistul” și la Nietzsche, Ion Călugăru la „orfanul Charlot”, Hitler și Machiavelli, Pericle Martinescu la Amiel și Troțki, Vasile Lovinescu scrie despre Dante, Constantin Brâncoveanu și despre regina Elisabeta, M. Blecher despre „vizionarul genial și chinuit” William Blake, Mihai Moșandrei îl înfățișează pe Góngora, Ion Anestin pe Gauguin, Menilek „omul de la Adua”, Nicolas Fouquet, pe „cetățeana” Tallien ori pe țarina Caterina „cel Mare”, Eugen Ionescu îl are în vedere pe „un oarecare van Gogh
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
sale Penelope, iar când el moare, Penelopa școlită la Sorbona descoperă în răutăciosul Ulise un spirit independent superior și un caracter minunat. Alexandru Paleologu, care a cunoscut-o din copilărie pe autoarea jurnalului, spune că asemenea iubire „se poate numi genială”. În orice caz, este surprinzătoare într-o lume care se conduce după principiul „morții cu morții și viii cu viii” sau „ochii care nu se văd se uită”. În afara acestei unice iubiri spirituale și a tragediei individuale pe care o
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
Cetatea de marmură (1939), Vagabondul (1941) și Trecere (1942), invocate de poet, dar și de Al. Piru, nu este certă. „Prinț” zdrențăros al boemei lirice bucureștene, S. a scris cea mai autentică poezie românească a condiției de paria. De paria „genial”, trebuie specificat numaidecât. Atribuind, integral, eului liric propria biografie, poetul îi conferă implicit și calitatea de „stelar”: „Vântură vântul șiroaie,/ Stelaru merge în ploaie./ I-e foame!”. „Stelarul” cară geamantane, cufere, saci de ciment, așa cum Iisus își ducea crucea („Vom
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
sale, a absolutului liric, Hristosul valah redus la condiția de câine se complace în compania unei Margot, „frumoasă ca o rușine”, cu care împarte un pat „plin de păduchi și de sânge” și „soarbe moartea ca pe o otravă”. Precum genialul damnat medieval, cunoaște și supliciile închisorii, destăinuite într-un lamento: „Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas./ De chinul lanțurilor ne izbăviți/ Și aruncați-ne pâinea care v-a rămas”. Instrumentul izbăvirii sale, ca și a patronului serafimilor osândiți
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
totul pe ea. Este „cartea educației” - un atu cunoscut de milenii, dar niciodată valorificat integral. Vechii greci întrezăriseră această șansă avansând câte un mythos sau câte o theoria despre paideia, physiopoiesis și chiar despre enkyklios paideia. În prezent, aceste reprezentări geniale se află într-o spectaculoasă resurecție, fiind reluate în termenii noi, științifici, ai curriculumului integrat. O viziune mitică fabuloasă care promitea eudemia și athanasia prin paideia - adică prin lifelong education - începe să devină realitate. Teoria curriculumului n-a îndrăznit încă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fi decât un scrib excepțional cultivat, plecat dintr-o „Casă a Vieții”, poate chiar cea din Heliopolis 11. Nu cunoaștem exact dacă acest fabulos „curriculum al carierei” - care era în același timp un longlife educational curriculum - a beneficiat de un genial curriculum design ce a impus reforme educaționale, din ce în ce mai benigne, de integrare a școlii cu celelalte structuri sociale, politice și economice ale egiptenilor. Coerența, articularea pe orizontală și corelarea pe verticală a componentelor curriculare par fără cusur. Să fi fost egiptenii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Consonanțele (symphoniai), pe care pitagoreicii le considerau căi de explorare a tuturor realităților pornind de la numere, par a fi trepte de extrapolare de la percepții umane sensibile la speculații suprasensibile. Stagiritul recunoaște că această metodă de cercetare ar fi putut fi genială dacă nu s-ar baza pe un temei epistemic total greșit, esențialmente fantezist. Totuși, metodologia de cunoaștere symphonică nu a fost niciodată cunoscută în detaliu, secretul ei fiind păzit cu strășnicie de pitagoreici. Să fi fost ea atât de naivă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]