14,807 matches
-
pe o redutabilă poziție secundă. La lecțiile de ceremonie a ceaiului, unde fiecare gest și fiecare plasare a obiectelor în spațiu sunt calculate la milimetru, aflu de la profesoara mea, cu aceeași stupoare care nu vrea să intre în rutină, că genunchii practicantului așezat, bineînțeles, în poziția tradițională, în fața ceainicului trebuie rânduiți chiar la marginea liniei acoperite cu stofă ce separă dreptunghiurile de tatami, dar că eu, având în vedere lungimea picioarelor mele, pot să mă așez și mai în spate. O
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deșănțat chiar, în sentimentalismele lui "kitchoase", așa cum este el vândut de piața hollywoodiană a love romance-urilor lacrimogene. Vis nețărmurit despre bărbatul străin, curtenitor, galant, atent, despre suspine la lumina lunii pe pat de roze, despre declarații de dragoste în genunchi, cu buze tremurânde, inelul strecurat pe deget, până când moartea ne va despărți, despre nopți pierdute în pasiune, unul în brațele celuilalt... în opoziție cu asprimea, indiferența, bădărănia chiar a bărbatului japonez, care, chiar dacă a început, în ultimul timp, să mimeze
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
falnic dichisit cu un ac de păr ornamental. De altfel, chiar kanji-ul de bază pentru femeie 女 o prezintă nu prin atribute fizice sau sexuale, ci prin statutul său de ființă inferioară, supusă: desenul indică, stilizat, o femeie așezată în genunchi și cu brațele întinse, probabil pentru a implora mila. Ideea de bază asociată constant cu componenta "femeie", atunci când aceasta intervine în formarea unor kanji mai complicate, este aceea de "supunere", de "ascultare a unui ordin". Până într-acolo, încât chiar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
toate lecturile mele importante s-au desfășurat pe veceu. Henry Miller Tânăra poetă Diana Geacăr ne mărturisește, introducându-ne de-a dreptul în marele său athanor poetic: "mă duc să mă cac stau pe veceu cu pixul și caietul pe genunchi pe corpul meu crispat". Desigur, Diana Geacăr nu este unică în trăirea intensă a acelor "chinuri ale creației" despre care vorbea Flaubert: iată-l pe Mozart povestind (cel puțin Amadeus al lui Milos Forman) cum, așezat pe veceu voi păstra
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cap o tiară. Spiritul o pregătea de mireasă iar Magnolia a primit totul ca pe o joacă de copii motiv din cauza căruia era fericită. După ce Spiritul a crezut că totu-i pregătit pentru începerea nunții, lăcrimând s-a așezat în genunchi în fața Magnoliei și a spus: -Îmi ești dragă ca lumina ochilor și de veacuri aștept această clipă. Îți cer mâna și îngăduința de a fi robul tău iar tu zână a mea și a tuturor și alături să-mi fi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a întrebat-o: -Ce s-a întâmplat, zâna mea? De ce?... -Cu vorbele nu te juca, nunta nu va avea loc, i-a răspuns Magnolia. -Nu am înțeles nimic, a zis Spiritul în timp ce s-a ridicat în picioare, din poziția în genunchi în care se afla, în fața fetei în momentul în care aceasta i-a dat vestea cea rea și nu pe aceea pe care o aștepta el. -Eu fac parte din lumea mea aceea a pământenilor, pe când tu faci parte din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mormânt. Soarele încet a coborât pe după copaci, apoi în tihna lui s-a vărsat către asfințit, când viețuitoarele pădurii către culcușul lor s-au întors numaidecât. Spiritul pădurii, puternic emoționat, cu inima distrusă și sufletul zdrobit s-a așezat în genunchi și a închinat către cer o rugă: -Desfă, Doamne, soarele în fărâme, din care să-mi fac zdrențe, cu care să mă învelesc, în ele să ard, apoi să mă topesc... S-a ridicat în picioare și Magnoliei s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din plâns, și-a înlăturat lacrimile de pe obraz, apoi a zis mamei: -Bine, mamă așa voi face... A venit seara, și după ce a orânduit cele necesare în mica gospodărie, s-a îngrijit așa cum o făcea zilnic, s-a așezat în genunchi în fața icoanei și s-a rugat cum l-a sfătuit mama. A adormit fiind obosit și imediat a intrat în vis. Se făcea că este pe imașul satului unde lui îi plăcea foarte mult. În vis a văzut verdele crud
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
seamă că orice tufiș este un bun ascunziș sau în orice om se poate ascunde un neom. Norocel a ascultat zâna cu luare aminte și când aceasta a terminat de explicat s-a apropiat de ea, s-a așezat în genunchi, i-a sărutat mâna și s-a trezit din somn, astfel că visul a luat sfârșit. Pentru că era dimineață, a început a se pregăti de drum. Și-a făurit un băț zdravăn din lemn uscat de salcâm noduros și-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
până la urmă? -Ce să se întâmple? Toți am luptat vitejește și la urmă regele nostru, Căiță i-a tăiat ambele capete și astfel Dardailă a fost omorât. Când a auzit Fata pustiului aceasta s-a așezat în fața lui Stup în genunchi a sărutat pământul apoi l-a luat în brațe pe Stup și-l săruta și-l strângea la pieptul ei plângând de bucurie. Stup a lăsat-o un timp după care i-a zis: -Zână a pustiului, viitoare stăpână a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
prietenii? Nu a avut timp să termine, că primul care a pus mâna pe vas a fost Căiță care, după ce a băut, și-a revenit în carne și oase. La vederea lui Căiță, Fata pustiului a căzut din nou în genunchi în fața acestuia și a încercat să-i sărute picioarele. Căiță a prins-o de subsuori și a ridicat-o. De bucurie, fata a început să plângă zbuciumat. Căiță a dat în continuare și celorlalți prieteni din licoare începând cu Buburuza
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Uran și privea, a văzut că la un moment dat ciudățenia din fața lui își împreunează ghearele și de tare ce le strângea se auzea un zgomot ca atunci când se îndepărtează ramura unui copac de trunchi. În aceeași poziție cade în genunchi într-un geamăt animalic, fumul albastru îi inundă trupul și, când dispare fumul se zărește stând în genunchi cu capul aplecat înspre pământ zeița Uriteea. În timp ce se ridica în picioare ca apoi să-și plimbe pașii prin adăpost, își trimite
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tare ce le strângea se auzea un zgomot ca atunci când se îndepărtează ramura unui copac de trunchi. În aceeași poziție cade în genunchi într-un geamăt animalic, fumul albastru îi inundă trupul și, când dispare fumul se zărește stând în genunchi cu capul aplecat înspre pământ zeița Uriteea. În timp ce se ridica în picioare ca apoi să-și plimbe pașii prin adăpost, își trimite privirea spre Uran adresându-se: -Despre ce lucruri ai a-mi împărtăși viteazule Uran ?. -Slavă ție, Zeiță! Primește
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
i-a dispărut zâmbetul, și fiind tăiat la umăr, a schimbat paloșul în mâna cealaltă. Când se pregătea cu o lovitură asupra Veronei, aceasta a repetat săritura peste barbar și i-a înfipt pumnalul în spate. Zedon a căzut în genunchi, apoi n-a mai mișcat și a rămas locului. Din locul unde era, Adela a strigat: -Verona, oprește-te, lasă-l în grija mea. Adela a dat și ea masca jos de pe față și a venit în fața prințului barbarilor, aducându
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
răspuns Uran. Când a văzut Uran că Zombo a obosit, din două mișcări i-a înfipt paloșul în pulpa unui picior și, repetând figura, pe neașteptate i-a înfipt paloșul și-n celălalt picior, astfel că Zombo a căzut în genunchi strigând: -Țărănoiule ai să mori odată cu mine! -Să vedem! a răspuns Uran și aplicându-i o lovitură la gât, capul lui Zombo s-a prăvălit în colbul de pe pământul învelit cu paie și botezat cu sângele barbarilor, la picioarele lui
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
firul apei pentru a se adăposti de urâta lume, care le nimicește zilnic. Umbra îmi spunea că era suficient să mă aburc pe prispa veche și bătrânească care mă suporta de ani de zile cu gândurile mele trimise aiurea, cu genunchii adunați grămadă la gură, doar s-ascult, dacă vreau sau nu spectacolele, de fiecare seară până în noapte târziu, când spiritele se ridică între aștri, concertate de către broaște și greieri fără de care lume cu inimă față de frumos n-ar exista. Să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sănătoasă ca pe o lipsă de umilință. Câtă mândrie se ascundea în numeroasele îndemnuri la umilință care mi-au fost adresate... Însă umilința nu are nimic de a face cu ipocrizia, servilismul sau lașitatea. Umilința nu înseamnă a cădea în genunchi imediat ce suntem contraziși de cineva de sus. Este abnegație, dar nu căință sau renunțare la propria identitate. Umilința presupune curaj, iar curajul înseamnă a nu avea teamă nici chiar de conflicte publice, de a fi răniți sau de a răni
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prostesc al unui asin, după cum se înțelege din prima reprezentare a crucifixului: un desen sculptat în secolul III lângă Palatino, cartierul imperial al Romei. Figura ce suferă pe cruce are un cap de asin: la picioarele sale, o persoană în genunchi și cuvintele: "Alexamos se roagă la Dumnezeul său". În concluzie, o satiră a Crucifixului. Mărturisesc faptul că în biroul meu am pe perete o frumoasă icoană greacă reprezentându-l pe Cristos, dar nu am un crucifix. De ce? Deoarece împărtășesc reținerea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și putere magică, din care a rezultat tot progresul și civilizația omenirii de astăzi, focul, dintru început, a fost considerat ca ceva divin, ba încă adese ori confundat însăși cu divinitatea. I s-au ridicat, în onoare, temple și altare; genunchii omenirii s-au plecat întru adorație; nicio ființă, din câte sunt pe pământ, n-a hulit și nu hulește "focul", căci numai el făurește poezia acestei vieți și numai datorită lui există viață în univers și imbold spre înalta cugetare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ivit un sfânt proroc. Auzind împăratul de aceasta, s-a hotărât să facă o procesiune la peștera sfântă, împreună cu curtenii și întreg poporul, afară de femei, care nu au voie să se roage împreună cu bărbații. Ajungând în peșteră, împăratul își plecă genunchii înaintea proorocului, îi cere binecuvântarea pentru el, pentru dinastie, Țară și popor și apoi roagă pe sfânt să-i dea voie să smulgă trei peri din capul lui spre a-i păstra ca pe niște moaște aducătoare de fericire și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pierde negreșit, deși prin greșeala sa. CEREMONII LA MOARTE. Mahomedanii pun lângă morții lor tămâie aprinsă pentru a goni diavolul, care dă ocol cadavrelor. Înfășură pe mort într-un lințoliu necusut, ca să poată zic ei a sta mai lesne în genunchi, la ziua judecății de apoi. Convoiul este compus din imami (preoți), care merg pe drum, rugându-se. După ei vin rudele și prietenii mortului, iar pe urmă femeile, bocindu-se. Când ajung cu coșciugul la locul de înmormântare, îl coboară
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
deschidea puțin și supura; deși În ziua aceea, când proprietarul ei ieși din hârdău, nu arăta prea rău. L-am ajutat În timp ce Își Îmbrăca Încet, cu neglijență, pieptarul gri-Închis și pantalonii așijderea, care erau din cei numiți valoni, strânși peste genunchi și peste cizmele lungi și răsfrânte ascunzând cârpăceala ciorapilor. Își potrivi apoi centura de piele pe care eu i-o unsesem cu grijă În timpul absenței și băgă În ea spada cu montura mare, pe ale cărei lamă și gardă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o supă cu miez de pâine, stropită cu o juma de vin, și câte două ochiuri la tigaie; apoi, după ce se spălase pe față și pe mâini Într-un lighean În timp ce eu Îi peticeam niște pantaloni vechi, din aceia până la genunchi, la lumina unei lumânări de seu, Diego Alatriste se pregătise de plecare, luându-și toate precauțiile necesare În asemenea cazuri. Nu că s-ar fi temut neapărat de vreo ticăloșie din partea lui Martín Saldaña; Însă până și locotenenții de alguazili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din spate clinchetul spadelor italianului și celuilalt englez, gâfâitul și imprecațiile lor. Cu coada ochiului le putea vedea mișcarea umbrelor pe zid. Deodată, prin zăngănitul de fiare se auzi un geamăt și căpitanul Întrezări umbra englezului mai tânăr căzând În genunchi. Părea rănit, apărându-se de jos tot mai greu contra atacurilor italianului. Aceasta păru să-l descurajeze pe adversarul lui Alatriste; brusc, Îl părăsiră atât instinctul de conservare, cât și dibăcia cu care până atunci Încercase, de bine de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rănit, dar se amuza chinuindu-l cu false atacuri și fente, de parcă găsea o plăcere În amânarea loviturii definitive și mortale. Părea un motan negru și jigărit jucându-se cu șoricelul Înainte de a-l Înfuleca. La picioarele lui, cu un genunchi pe pământ și cu umărul lipit de perete, cu o mână acoperindu-și rana care sângera prin haină, englezul mai tânăr se bătea fără convingere, parând cu mare greutate asalturile adversarului. Nu cerea Îndurare, iar pe chipul său aproape livid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]