31,702 matches
-
a cititorului în acest caz. Fără să fie acest cititor un împătimit al poeziei și fără o afinitate specială pentru imagismul șaptezecist, el se trezește la sfîrșitul lecturii un îndrăgostit. E atîta liniște și atîta frumusețe în aceste poeme, încît gestul firesc dincolo de lectură e de a-ți apropria cumva această carte, de a o avea ca obiect de preț pentru totdeauna în raftul cu delicatese. O undă de melancolie străbate selecția în sine a acestor poeme, la treizeci de ani
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
un sentimentalism aproape casnic, deși întotdeauna sunetul livresc se face auzit. Un text semnificativ pentru construcția tipică a poemelor lui Adrian Popescu e Ginestre. Motivul e livresc, din Leopardi, dar imaginea se concretizează treptat, pînă la a deveni senzuală, tangibilă. Gestul rămas la jumătate, secunda de neîmplinire, un vag regret, o lipsă de îndrăzneală feminină și nu filosofic blagiană alcătuiesc muzica de fond specifică: "Amețit de Leopardi le-am căutat/ pe însoritele/ pante pieptiș am luat-o spre tufișurile/ aspre din jurul
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
natura ("Pe asta unii o au de la fire, grăi Gligor. Trebuie să fie în înțelegere tainică cu pămîntul", își tălmăcește gîndul un personaj din La crucea din sat). Totul e fixat de la geneză, oamenii repetă, ca un ritual, mereu aceleași gesturi simple, în ocupații știute, moștenite din tată în fiu, fără surprize și posibile încălcări. "Bade Mitre! Ca în toate serile, și astăzi s-au hrănit porcii, apoi s-au închis, s-au muls vacile, apoi s-au adăpat, s-au
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
multe edituri de la noi și-au păstrat un prost obicei. Nu dau nici o informație despre autorul pe care-l publică. În cazul unei vedete poate n-ar fi nevoie, dar un debutant are neapărat nevoie de un CV, este un gest civilizat față de cititorul său. Veronica A. Cara debutează la Editura Gramar cu volumul de proză scurtă Viața pe acoperiș. Despre această autoare nu aflăm decît că este extraordinar de talentată din prefața lui Valeriu Rîpeanu. Apar și alte necunoscute. De ce
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
părăsească, însă, tribunele, plictisiți de sub-jocul desfășurat în teren. Singurul lucru cu adevărat plăcut privirii a fost uriașul tricolor pe care niște suporteri cu o conștiință net superioară mercenarilor din presa română au scris �Visit Romania!" Dar despre acest frumos gest de sportivitate condeierii cu mari probleme de gramatică românească, dar cu uriașe stocuri de naționalism la purtător, n-au scos o vorbă. Imaginați-vă, puse în paralel, manifestările din presa românească și ceea ce se întâmplă cu adevărat în Ungaria sportivă
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
de profund, însă. De fapt, a citi Vina tragică înseamnă și îngurgitarea hulpavă a cuvintelor, și popas, și fuga după legături surprinzătoare, și meditație, și introspecție și, în cele din urmă, o evaluare a propriei existențe din perspectiva asumării faptelor, gesturilor, gîndurilor cu consecințe dunătoare celorlalți și chinuitoare pentru eu și conștiința lui. Nici aporii, nici sofisme. Posibile rezolvări propuse de Ileana Mălăncioiu în această căutare spre noi înșine.
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
ale căreia Rousseau Vameșul își dă mîna cu al nostru Leonid Dimov (în genere observăm intervenția în poezie a pictorului, care-și depune cu voluptate culorile în straturi groase): "Panterele nu știu ce-i graba/ Ele te-nvîrt cînd dormi cu laba./ Cu gesturi moi de curtezane/ Prind papagalii pe tavane/ Și-i toarnă-n roșii geamantane/ Apoi se duc la tanti Kate/ Și-i cer bilete asiate/ Pe termene necugetate/ Iar tanti Kate le servește/ Tartine moi în sos de pește/ Și raci
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
la acei notari care își fac meseria de rîs, pretîndu-se la ticăloșii. Dacă e vorba însă de o reacție de corp prin care asociația vrea să-și apere și oile rătăcite - ceea ce am înțeles că nu e cazul - atunci acest gest de deferență față de notarii care își fac onest meseria și despre care cred că sînt majoritari în breasla lor s-ar putea să nu însemne nimic. Dar cum sînt convins că și notarii, ca și medicii sau profesorii, au tot
Cum a ajuns Sabin Gherman ceea ce nu e by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15895_a_17220]
-
Dracula; Ida Schottec, Metale și pietre prețioase; Henry Troyat, Teribilele țarine; Mihail Constantinescu, Doctor la oameni de seamă; Rath Vegh Istvan, Istoria culturală a prostiei omenești; Jean Oakes, Cartea parfumurilor. Cu alte cuvinte, documentația, backgroundul. Ce să fie asta? Un gest de mare scriitor, probabil. Dar de ce nu ne-a indicat și paginile? Pentru că nu era greu: Jean Oakes la paginile 204 și 210, Ida Schottec la paginile 229, 231 și 234, Henry Troyat la pagina 228 etc. De fapt, gestul
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
gest de mare scriitor, probabil. Dar de ce nu ne-a indicat și paginile? Pentru că nu era greu: Jean Oakes la paginile 204 și 210, Ida Schottec la paginile 229, 231 și 234, Henry Troyat la pagina 228 etc. De fapt, gestul lui Fănuș Neagu ar trebui probabil înțeles așa: aceste pagini și încă vreo 10-20 sînt produsul culturii și documentației, bibliografia. Dar restul, restul e Fănuș Neagu sută la sută, talent genuin, nepervertit, made in Brăila, adică în "lumea atemporală a
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
de pesimiste, sperîndu-se, totuși, că viitorul, chiar îndepărtat, va îngădui și supraviețuirea culturilor popoarelor mari și mai mici. Dar nu uit că filosoful Rădulescu-Motru era, în 1948, cufundat în pesimism. El, filoantonescian, judeca, și în 1948, după prăbușirea hitlerismului, negativ gestul celor care au condus înlăturarea dictaturii militare antonesciene, trecînd de partea foștilor inamici. Și asta numai pentru că puterile apusene au cedat România Rusiei sovietice. Dar a existat, în august 1944, altă cale de ales pentru România și n-am fi
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
din persoane din aceeași castă, un bărbat rostește un lucru extrem de important pentru toți, una din femeile prezente, cea care este mai aproape, trebuie neapărat să se ridice, să se încline în fața vorbitorului și să-i sărute mâna, cu un gest de supușenie absolută. Obicei complicat. Foarte complicat. După atâtea secole... Totuși, Hualing nu se ridicase de la locul ei, mimând doar obiceiul. A trebuit să treacă un timp până să mă deprind cu ideea și s-o privesc drept în față
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
sînt obligați, moral și profesional, să fie călăuzele unor itinerarii pe care le descoperim, din păcate, abia la începutul secolului XXI. Mulți dintre ei dau semne că au ceva dificultăți în a înțelege ceea ce este evident și atît de transparent. Gesturi, decizii, prea multe gafe, prea multe persoane cu o mentalitate datată, angrenată și uzată în alt sistem de gîndire, dețin frîiele puterii culturale în acest timp dinamic, grabnic mișcătoriu, suplu și modern (dacă nu chiar postmodern). Mulți dintre ei uită
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
acum pe unul din securiști privind fotografiile de familie de pe unul din pereți. După mișcarea capului, îmi dădeam seama că, mirat de numărul lor, căuta să le "citească". Altul răsfoia o carte de pe noptiera bunicului. După ce s-a îmbrăcat, cu gesturi care-i trădau spaima, mama a cerut voie să meargă la toaletă. Era forma familiei de a trăi emoțiile. Toaleta din casă aparținînd chiriașilor din aripa respectivă, noi o foloseam pe cea din curte, una veche, țărănească, și care, într-
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
barcă fărîmată și mă uit la casă. O casă banală, cocoțată pe o stîncă și cît se poate de firească în acel doecor. Rechem în minte figura îndrăgită a lui Niezsche, îi văd ochii de culoarea florilor de tei, văd gesturile lui de tăietor de lemne și, fiindcă-i plăcea vocea mea, îi vorbesc încetișor umbrei lui. Henri Bergson Cannes, 7 ianuarie 1941. Ieri a murit Henri Bergson.6) Dar flacăra inteligenței sale ne luminează încă și va lumina și generațiile
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
este o mare Sărbătoare. Fiecare persoană este mișcată/afectată într-un sens anume. În cazul meu, îmi amintește de tatăl meu Constantin, care a decedat cu câteva zile înainte de Paști. Eu simt nevoia să-i păstrez memoria vie prin câteva gesturi simple: să aprind câteva lumânări la biserică, să merg la Înviere, să întâlnesc câteva persoane care se lupta cu anumite probleme de sănătate sau de altă natură. Prietena mea, soeur Dolorez, călugăriță a ordinului Grey Nuns s-a luptat cu
Viață de doctor. In: Editura Destine Literare by Julia Deaconu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_229]
-
Nici măcar astăzi, cînd au apărut nenumărate materiale noi și instrumentarul tehnic s-a diversificat și s-a rafinat pînă aproape de limitele ficțiunii, lemnul, piatra și lutul, împreună cu tehnicile lor, uneori fixate în memoria stereotipă a unor ritualuri și deplasate dinspre gestul utilitar către gratuitatea ceremonială, nu numai că n-au dispărut, dar s-au și adaptat, căpătînd înțelesuri, conținuturi și funcții noi. Dar dacă materialele și tehnicile s-au păstrat de-a lungul timpului, ele nu au rămas, cu necesitate, și
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
explicite, este și vîrsta cioplirii, a eliminării. Artistul se comportă cu materialul, în cea mai mare parte monoxil, ca și cînd forma ar fi o fatalitate a acestuia, o latență a substanței și o impregnare subtilă a chiar fibrei sale, gestului creator nerevenindu-i o altă misiune decît aceea de a o elibera, de a o scoate din captivitatea materiei. Cioplind, artistul se apropie de acest zăcămînt rar, așa cum sacerdotul se apropie de Dumnezeu prin actul euharistic. Și chiar dacă intervin în
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
în fața unor presiuni socio-estetice, mai mult sau mai puțin conștientizate, de valorificarea postmodernă a unuia dintre materialele cele mai ,,tradiționale" și mai străvechi. Ilustrînd o nouă filozofie și un alt tip de înțelegere a formei artistice, ei exprimă, prin chiar gestul lor creator, un nou tip de disoluție și sancționează o altă dimensiune a existenței: derizoriul și precaritatea.
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
de ani se îmbulzesc, aglomerînd scena shakespeariană. - "O ticăloșie... un omor ascuns... un prolog ori stihuri gravate într-un inel?" (Hamlet). Ce-a fost și ce-a rămas valabil pe traiectoria a patru sute de ani, din multitudinea de măști și gesturi hărăzite pînă-n ziua de astăzi, developării întregului adevăr (cerință veche!). Ce s-a păstrat? Ce s-a păstrat din sloganul care a promovat lozinca de sorginte stalinistă: Omul e cel mai prețios capital" - care a năucit mințile unor generații întregi
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
de "președinte bolșevic". Puține lucruri îl enervează mai mult decât această formulă (și aceea de "stalinist"!), pe care-a ajuns să le aplice el însuși adversarilor politici! Or, pentru a scăpa definitiv de etichetare, dl. Iliescu trebuie să facă un gest istoric, unul atât de năucitor încât să treacă în uitare toate vechile ipostaze. E clar, dl. Iliescu nu ne poate conduce în Uniunea Europeană - calendarul e gata stabilit (mă refer la cel optimist, care ne vede "integrați" cam în jur de
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
să invite câțiva critici muzicali de la mari ziare europene, liederi de opinie în domeniu, care să scrie cu competență despre ceea ce văd aici, despre muzica lui Enescu, pe care nu au prilejul să o audă des. Altfel tot acest imens gest de imagine nu va avea ecoul dorit și nu va ajunge la cei capabili să înțeleagă valoarea culturii muzicale românești. S-a vorbit la un moment dat despre o întâlnire patronată de UNESCO și de Federația Festivalurilor, la care ar
Festivalul Internațional "George Enescu" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15925_a_17250]
-
criteriile ordonatoare sau lipsesc cu desăvîrșire. Bănuitele reacții nu i-au împiedicat pe critici să-și publice în volum cronicile, fenomen înregistrat mai cu seamă după '90, cînd panica indusă de apariția fantomei crizei receptării a condus la astfel de gesturi, ce s-au dovedit de multe ori necugetate. Cea mai convingătoare pledoarie pentru utilitatea colecției de cronici sau cronichete o face Al. Cistelecan în Top-ten (recenzii rapide), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, invocînd din capul locului "bovarismul sintezei" din oricare "culegere
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
statului să revină asupra opiniilor din Teze. O astfel de solicitare era cu totul neobișnuită. Nimeni, cu atît mai puțin un grup masiv de scriitori, nu cutezase vreodată înainte să ceară socoteală lui Ceaușescu. în epoca Dej, un astfel de gest era încă și mai greu de conceput. Printre cei care i-au spus ce gîndeau lui Ceaușescu s-au aflat liderii Uniunii Scriitorilor, în cap cu Zaharia Stancu, E. Jebeleanu, A.E. Baconsky și alții. Cu acel prilej s-a
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
alți oameni; în urma unor creatori rămâne opera lor mai mult sau mai puțin semnificativă, în urma dascălilor rămân discipolii, dar aceștia prea rar își amintesc de cei care au făcut ca talentul lor să înflorească. Cu atât mai meritoriu este un gest de gratitudine. Sub această impresie am ascultat un concert cameral organizat în Sala mică a Filarmonicii în onoarea profesoarei Josette Hârsu, la împlinirea a 80 de ani - pe care nu-i ghicești privindu-i mica făptură neschimbată de-a lungul
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]