6,593 matches
-
și intră într-o grădină, dar de cum face câțiva pași se repede asupra lui o matahală neagră și nu mai poate să treacă gardul înapoi, e prins cu o mână de lemnul albicios, dar uluca se sfarâmă, lăsându-l în ghearele namilei; așa că Zogru, speriat, încercase și el să intervină: îl ridică pe Gligore și-l ajută să se prindă bine, dar nătărăul cade iarăși și privește îngrozit în sus, însă deasupra lui nu e nici un monstru, e aplecat un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fum Pe drumul târziu. Bucium pletos, Întunecos semn al pământului în vânt, Măsoară clipele. E ceasul vecerniei... Fior Să fi fost real? Vis cumplit... Vreau să uit! Mă plimb pe coridoare. Vine noaptea. Vârtejul acela mă prinde din nou În ghearele sale. Mă tem. Deodată apare o funie și mă leagă. Vânt puternic. Mă prind de perete, dar mâinile mă trădează. Alunec, zbătându-mă, în gol... Și totuși, nu e loc de teamă. E bine aici. Visez și... visez cu ochii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lăfăia, Până-ntr-o zi, când un erete-nfometat Plană și o surprinse deodat'. De-atuncea nu se mai văzu Nici într-un zbor măcar stingher, Toată ființa era tristă, De la Pământ până la cer. Îmbujorata porumbiță, Plutind spre nori neîncetat, O gheară, ca o cange-a sfârtecat-o, Frângându-i zborul avântat. Povestea ei se-oprește aici, Că zborul ei de-acum se curmă. Acesta a fost bietei ființe, Jocul șăgalnic cel din urmă. Dezastrul Un dezastru neașteptat, În Japonia, s-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ajungă la el, își recăpătă controlul asupra corpului și se întoarse subit pentru a privi în spate. A fost șocat să vadă o creatură hidoasă c ochii roșii, fața arsă și buzele cusute îl privea atent. În locul degetelor, aceasta avea gheare lungi și ascuțite. A dat să fugă, dar fiara l-a izbit cu o lovitură puternică de picior. Într-unul dintre pereții vechi și cojiți ai casei. Imediat ce și-a revenit după impact, a privit spre intrarea în cabană. Fiara
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Dar în acea noapte de vară căldura era înăbușitoare în cortul roșu și nici una dintre surori nu mai asistase la o naștere. Era adevărat că Lea suferise mai ales din cauza fricii lor. Începuse ușor după-amiaza, cu dureri scurte, ca niște gheare în spate. Lea zâmbea după fiecare mică criză, bucuroasă că începuse, nerăbdătoare să se alăture frăției mamelor. Încrezătoare că trupul ei, așa de larg și de mare, își va duce sarcina la îndeplinire, ea cânta la început. Cântece pentru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a mai oprit. Ochii i s-au dat peste cap și capul i-a căzut pe spate. Parcă demonii ar fi pus stăpânire pe trupul ei. Chiar și Inna a suspinat atunci. Apoi gata. Corpul Rahelei s-a eliberat din ghearele morții, capul copilului a apărut, iar Rahela și-a adunat ultimele puteri și a împins. Era mic și cu un smoc mare de păr. Un copil ca toți copiii, zbârcit, obișnuit, perfect. Dar era, în sfârșit, al Rahelei. Cortul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mine să vadă ce vreau să spun și văzând doar aprobare, m-a luat de mână și m-a dus pe un coridor necunoscut înspre o cameră cu podeaua șlefuită și cu un pat care avea picioare în formă de gheare de șoim. Ne-am așezat pe pătura neagră de lână care mirosea dulce și ne-am găsit unul pe altul. N-am țipat când m-a pătruns pentru că, deși era foarte tânăr, iubitul meu nu se grăbea. După aceea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uitam fix la apă și-mi treceam mâna prin întunericul ei care se făcea, pe rând, când maro, când negru, când gri și o dată, când am trecut pe lângă o tăbăcărie, culoarea sângelui. În acea noapte, m-am trezit cu o gheară în gât, înecată în sânge, strigându-l pe Shalem, strigând după ajutor, după mama, într-un coșmar care avea să mă bântuie iar și iar. Mai întâi, simțeam greutatea lui Shalem în spatele meu, o greutate binecuvântată care mă liniștea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se repezise pe terasă, și pe care Jeanne Îl atîrnase la uscat În fața ferestrei, sub suflul brizei, era făcut ghem pe parchet. Probabil că alunecase și ajunsese pe jos. Dintr-odată, o neliniște surdă Îi strînse pîntecele ca În niște gheare. Instinctul Îi spunea să fie atentă, să plece departe, fără să Întoarcă deloc capul. Nu-i dădu ascultare, apucă vălul de muselină Într-o mînă și Încremeni, cuprinsă de spaimă. O pată de sînge se lățea pe suprafața vălului. Uitînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
golf din Morgat. Nicolas a scăpat, adăugă ea ca să-și liniștească fratele. Cu coada ochiului, Îl văzu pe Christian că zîmbește scurt. Ușurat. - Scăpat? Loïc Întoarse spre ea ochii injectați de sînge și ricană. - PÎnă ce copoii au să pună gheara pe el, vrei să zici! - Esențial este că el e bine, pledă Marie, știind perfect că spunînd așa ceva Își tăia singură punțile. În ce privește restul, o să vedem la momentul potrivit. - Marie are dreptate, declară imediat Christian. Avocatul care te-a eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tu ești implicat În istoria asta! GÎndește-te la consecințe, te implor! - Tocmai, au fost prea mulți morți. - Alo! Alo!... Închisese. Gwen era lividă. O mînă se lăsă grea pe umărul ei. MÎna Yvonnei, tăbăcită, deformată de reumatism articular, ca o gheară puternică de pasăre răpitoare care arată că știe să apuce. - Hotărît lucru, bărbații din viața ta nu sînt decît niște molîi... - Se teme... - Păi asta spun și eu. - I-am spus să-și țină gura, să se gîndească la urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urlă el. Mai degrabă te omor! Jandarmii schimbară priviri speriate și se năpustiră afară din mașină. Din fericire pentru Gwen, soțul ei fusese mai iute. Coborînd În goană din casă, urmat de Ronan și de Juliette, Își smulse soția din ghearele lui PM. Cu respirația tăiată, cu pielea gîtului dungată de dîre roșii, fiica naturală a lui Arthus și a Yvonnei refuză să facă reclamație. - Lui Pierre-Marie i s-a urcat pur și simplu sîngele la cap, explică ea, generoasă. Emoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de o secundă, văzu chipul palid, părul lung și brun plutind În vînt, gîtul căscat și Însîngerat! Apoi imaginea dispăru. Gura bătrînului se deschise, căscîndu-se Într-un țipăt tăcut. Se sufoca. Cu respirația tăiată, cu pieptul parcă strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera de la căpătîiul patului, scotoci febril prin sertar, scăpă pe jos cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate, apucă cu greu carafa pentru noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sau linguatula, trăiește În fosele nazale, În sinusurile frontale sau maxilare ale câinelui, uneori și În ale omului. Embrionul este oval, cu o coadă la spate; gura posedă un aparat perforant. Două perechi de apendice (sau cioturi) sunt Înzestrate cu gheare lungi. Adultul este alb, lanceolat, cu o lungime Între 18 și 85 de milimetri. Corpul este aplatizat, inelat, transparent, acoperit cu spiculi chitinoși. În decembrie 1968, bunica s-a mutat În Seine-et-Marne, mai aproape de fiicele ei. Într-o primă perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tinerețea lui Rahan, despre Împrejurările care făcuseră din el un erou solitar al timpurilor preistorice. Pe când era copil, clanul său fusese decimat de o erupție vulcanică. Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn de ceea ce simboliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Rahan, despre Împrejurările care făcuseră din el un erou solitar al timpurilor preistorice. Pe când era copil, clanul său fusese decimat de o erupție vulcanică. Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn de ceea ce simboliza el. Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era copil, clanul său fusese decimat de o erupție vulcanică. Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn de ceea ce simboliza el. Casa din Crécy avea o grădină lungă, cu un cireș, ceva mai mic decât cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
clanul său fusese decimat de o erupție vulcanică. Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn de ceea ce simboliza el. Casa din Crécy avea o grădină lungă, cu un cireș, ceva mai mic decât cel din Yonne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn de ceea ce simboliza el. Casa din Crécy avea o grădină lungă, cu un cireș, ceva mai mic decât cel din Yonne. Michel continua să citească Tout l’Univers și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e-mail-urile lui. Nu am primit nici un e-mail de la el. Am fost atât de șocată, că mi-am lăsat Blackberry-ul pe birou. Nu am la mine decât mobilul. Vibrează din nou și mă uit la el câteva clipe. Apoi, cu o gheară în stomac, îl ridic la ureche și apăs pe Răspunde. — Bună. Am vocea spartă. Eu... sunt. — Samantha ? Glasul lui incredul îmi răsună în ureche, spărgându-mi timpanul. Tu ești ? Unde ești ? — Nu știu. A trebuit să scap de acolo. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am un aparat să facem o poză. Jack nu răspunde. O măsoară pe Kerry din priviri, lung și atent. SÎntem incredibil de apropiate ! Surîsul ei e și mai mieros. Mă strînge atît de tare, că unghiile ei lungi ca niște gheare Îmi intră efectiv În carne. Nu-i așa, Ems ? — Ăă, da, zic Într-un final. Așa e. Jack continuă să mestece puiul. Înghite, apoi ridică privirea. — Înseamnă că a fost o hotărîre foarte dificilă pentru tine să o refuzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tău. Unde sunt oamenii voștri? Femeia privi În sus, mirată, dar Își veni repede În fire și, Înțelegând ce doream, Își Încleștă dinții. - I-ai văzut pe toți... oamenii noștri. Ei, sau mai bine zis, ele, v-au salvat din ghearele Umbrei. Cât despre Vindecătorul neamului meu, ei bine, se află chiar acum În fața ta. Tu cine ești de știi așa de bine limba asta a minții? - Sunt Krog, toiagul Tatălui, frate de sânge cu Moru, care Moru e fiul Psarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
superi dacă te întreb ce reprezintă? întrebă el. N-o purtam niciodată în prezența lui. I-am dat explicațiile necesare, i-am arătat și emblema de pe prăselele pumnalului. Emblema, argint pe lemn de nuc, reprezenta un vultur american, care în ghearele labei drepte strângea o svastică și devora un șarpe din ghearele labei stângi. Șarpele voia să reprezinte comunismul evreiesc internațional. În jurul capului, vulturul avea treisprezece stele, reprezentând primele treisprezece colonii americane. Eu desenasem inițial schița emblemei și deoarece nu desenez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
niciodată în prezența lui. I-am dat explicațiile necesare, i-am arătat și emblema de pe prăselele pumnalului. Emblema, argint pe lemn de nuc, reprezenta un vultur american, care în ghearele labei drepte strângea o svastică și devora un șarpe din ghearele labei stângi. Șarpele voia să reprezinte comunismul evreiesc internațional. În jurul capului, vulturul avea treisprezece stele, reprezentând primele treisprezece colonii americane. Eu desenasem inițial schița emblemei și deoarece nu desenez prea bine, în loc de stelele în cinci colțuri ale Statelor Unite am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sincer credeam că o să se îndeplinească! Trebuia să scăpăm toți, zise ea desfăcându-și brațele. Mâine..., adăugă cu glas stins, mâine..., șopti ea din nou. Și după aceea s-a dus la Kraft de parcă ar fi vrut să-și înfigă ghearele în el. Dar nu avea nici o putere în mâini. Felul cum l-a apucat pe Kraft a fost anemic. — Urma să ne naștem cu toții din nou, i-a spus ea cu glas întretăiat. Și dumneata... și dumneata la fel. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]