2,610 matches
-
să subliniez la moment că luptătoru a fost inervat și să aglomerează ale mai beznite pronosticuri, apare naintașu fenomen și marchează un goal; pentru patrie - Monstru; pentru tagma noastră În adevărată descompunere - camionagiu. Patriotu ăla, pentru care jos pălăria, a gonit ca la patinaj și a oprit brusc lângă cel mai Înviorat din ceata care fugea. I-a aplicat subit masaje care a doua zi, din pricina la cucuie, toți mă confunda cu iapa bălțată a lu brutaru. Dă jos am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cântându-le În strună, favorurile dă la oficealii d-acolo. Cum iera d-așteptat, Locarno a pus mălaiu la raft, da pân persoana mea l-a avertisit pă Cufăraș că, dacă se Înființa la ogeacu ei, ghiuju ceasornicar o să-l gonească nemilos. VIII La nouă m-am Înființat la Derecția dă Cultură. Dă data aia, Fonseca a ajuns cu noaptea mai În cap ca mandea; Cufărașu dase d-acu la semnat anteproiectu la prima iediție dân Zilele lu Folcloru dă Provincie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stare de singurătate și fericire, care venea din sentimentul că evadarea mea se înfăptuiește și că e fără întoarcere. Am continuat apoi lunga călătorie. Stăteam la geam, roțile păcăneau, orașe și sate, și văi adânci sau brazi înalți îmi ieșeau gonind înainte izbindu-mi ochiul, repezindu-se uneori cu violență asupra ferestrei mele și făcîndu-mă să mă trag înapoi înspăimîntat. La Turda ne-am dat jos și ne-am urcat într-un tren mic care oprea foarte des și mergea foarte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înțelegeam eu însumi. A prins-o cu altul în grădină, sau la poartă, n-o mai ia, i-a rupt picioarele, sau i-a spart ăluia capul... A fugit cu alde cutare, (adică s-a măritat fără voia părinților)... a gonit-o de-acasă, s-a întors la mă-sa... a fătat... a murit întîmpinat. Evenimente fără importanță covârșitoare. Dar când tatăl meu stătea pe prispă și trecea unul pe drum și îi spunea: "Bună ziua mă, nea Tudore", și tata cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din cer, în căderea lor, și-au păstrat minunatele forme de stele mici, care i se topesc ca o părere pe mâini și pe față. E, poate, o atingere diafană de care n-a avut parte? Sau pe care a gonit-o înrăit ca un câine care a primit numai lovituri? "Iată paradisul! am gândit, care e locul tău în el?..." Am intrat în vila în care ni se servea masa. Am mâncat unt cu pâine și dulceață, cu cafea cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dar nu mă luă totuși în seamă să mă dea adică afară ca pe unul care nimerisem acolo întîmplător și tratat deci ca atare. Trecu peste asta. - Îi pedepsim, zise cu beție stăpânită în glas. Le luăm puterea și îi gonim. Le luăm averile și fabricile. Și aceia dintre ei care n-or să vrea să plece, avem noi ac de cojocul lor. - Unde să se ducă? - Nu ne interesează! În Palestina, în Rusia bolșevică, în Statele Unite,.. Un număr mare a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dacă. E a doua oară când aud că îți iese din gură acest cuvânt. Sigur că aș rămâne tot legionar chiar dacă aș fi aruncat în rândul jidanilor. - Și ei ce-ar zice? - Probabil că m-ar blestema și m-ar goni. Fiindcă n-aș trece de partea lor! Era vizibil că nu-i plăcuse deloc situația stranie în care gândul meu îl aruncase câteva clipe. - Și dacă legionarii v-ar omorî? - Ar face foarte bine! Și mă privi cu duritate, cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
O ură năprasnică am simțit că îmi îngheață inima împotriva acelui ins negru la față, care, înainte de a lovi, nu vrusese să asculte răspunsul meu, de ce se aflau caii acolo unde nu eu îi dusesem. A plecat înjurîndu-mă și a gonit singur caii, fiindcă eu nu mă mai puteam mișca de jos. Totuși pe el l-am uitat imediat, gândul meu era la alde tizu-meu... Ce se întîmplase? Seara, în timp ce îi lăsam caii să intre în curte, l-am întrebat: "Marine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
putem depinde de altul? Chiar atât de... Bănuiam că sufletul nostru nu e înconjurat de ziduri de netrecut, că alții, perfizi și puternici, ne puteau surprinde și sări peste el și să producă în noi ravagii, dar pe urmă îi gonești de-acolo și redevii stăpân. Asta când n-o dorești, în conflictele noastre cu alții, dar de bună voie să lași pe cineva să intre fără să știi cine e? Frati-meu nu-și ascundea firea vindicativă, lipsa de respect
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Inima omului e largă, de ce unii și-o poartă strâmtă și plină de ură? De ce unii vor să-i omoare pe alții? Cine face timpurile? Oamenii sau altcineva străin de ei? Și acel cineva străin, dacă există, nu poate fi gonit?... De ce a fugit frati-meu Ilie de Florica?... Dar Megherel? De ce și-a lăsat el caii lui cu care alerga liber pe câmpie și a venit aici sa ducă pe alții cu mașina, fără să-l întrebe dacă... Nu mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tragic sentimentul culpabilității noastre. Îmi apăram poziția elastic, reflectând apoi în singurătate la dizertațiile indianului dacă într-adevăr el cunoștea extazul de care vorbea... Un extaz perpetuu era oare posibil? mă întrebam. Însuși Cristos s-a înfuriat odată și a gonit negustorii din templu cu frânghia și îndoiala i-a vizitat sufletul pe cruce. Desele referiri; ale evangheliștilor că "fiul omului" știuse de totdeauna că va fi răstignit erau în acest strigăt al lui infirmate. Nu știuse, nu avea de unde, trădarea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
trecând de la o vilă la alta... Heam, heam, heam... Radu Boureanu era foarte grijuliu cu ea, îi dădea oase, o mângâia... Aruncam în ei cu pietroaie... Mirosind miloșii în jurul vilei-cantină, veniseră cu duiumul, flocoși și poltroni, nu fugeau când îi goneam, știau că alții îi protejează. Se uitau urât la mine, ce-ai domnule cu ei?... Că nu iubesc animalele... îmi aminteam animalele... Bisisica... câinii la noi în curte nu-i râzgâia nimeni, nu-i îndopa să hămăie la fereastră fără
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
noapte pe la ora unu, i-am văzut eu prin geam, de la demisol, și m-a luat frica... M-a apucat și pe mine o clipă când am auzit-o, te pomenești, mi-am spus, că ăia pe care i-am gonit eu cu alpenștocul erau lupi... clănțănitul lor... cozile stufoase... Ducă-se dracului, bine că au mâncat cățeaua, am scăpat de ea... Am povestit la masă, rânjind de satisfacție, întîmplarea din timpul nopții. Bineînțeles că nu m-a crezut nimeni, dar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
magazinul cu tot ce era în el... - Și? - Și l-au dat afară. Dacă nu iscălea, îl împușcau... Nu stau ei mult, mai adăugă el cu o mohorâtă convingere, nu neatinsă de îndoieli: și dacă totuși stăteau? Cine să-i gonească? Lumea își vedea de treabă, umbla pe străzi, prin magazine, prin tramvaie... Sau stăteau prin berării ca noi și beau bere. Ce-o să se întîmple? Cum o să trăim? Ce-or să facă legionarii? Nilă reluă după o lungă tăcere. - Să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Ia, mă, și mănîncă! Parcă ar fi zis: ți-am spus eu, acuma vezi... mănâncă și taci! Mă uitai la el: adică cum?! - Legionarii! murmură. - Ce e cu ei?! - S-a terminat cu ei. A venit armata și i-a gonit. - Care armată, Nilă? Cum care armată?! Armata! Nu știam ce e o armată?... Mă așezai la masă și începui să mănânc. Nu înțelegeam bine. I-a gonit de unde? - Hî, făcu Nilă. Credeau ei că o să-l dea jos pe general
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu ei?! - S-a terminat cu ei. A venit armata și i-a gonit. - Care armată, Nilă? Cum care armată?! Armata! Nu știam ce e o armată?... Mă așezai la masă și începui să mănânc. Nu înțelegeam bine. I-a gonit de unde? - Hî, făcu Nilă. Credeau ei că o să-l dea jos pe general... - Au vrut să-l dea jos pe general? - Au vrut... -Și? - Și generalul a scos armata și i-a belit pe toți... - Când Nilă? -Azi... - Și nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
era vinovat sau nu de ciopârțirea țării, dacă dăduse sau nu dăduse ordin să cedăm fără luptă. Meseria de rege nu e lipsită de riscuri. Gândeam, desigur, ca și Gheorghe și Megherel, că bine i-au făcut că l-au gonit, dar și bine era dacă îl judecau ca pe Louis Capet și îi tăiau capul... Nu ești rege să jefuiești țara, porți răspunderea și ești dator, când vezi că nu mai ești în stare s-o conduci și s-o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
gânduri și senzații. Purtătoare (ultrafeminină) a tuturor contradicțiilor, Zeliha - personajul principal - răzbună în gând și în faptă cutumele care constrâng: ce poate fi mai răscolitor decât o atee îmbrăcată în culori țipătoare, cu părul lăsat liber și purtând accesorii strălucitoare, gonind prin Istanbul, pe sub privirile bărbaților și blestemând cu voce tare ploaia? Însuși acest drum spre a face un avort (Zeliha are 19 ani, e nemăritată și nu se simte vinovată din cauza asta) are toate simbolurile pentru a te pune pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
a teritoriului lor. Preferase să adopte o atitudine de stoicism jovial, care îl ajutase să treacă peste orice până acum, însă nu și peste asta. Perspectiva sumbră a ceea ce ar fi putut avea pândea la hotarul conștiinței sale, dar o goni. — La naiba, își jură regăsind o urmă din vechea lui hotărâre, orice-ar fi, n-am să mă dau bătut. — E primul semn de nebunie, să știi, spuse o voce la câțiva pași de el. Ralph se întoarse. O prăjină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vorbi pădurarul cătră câni. Puneți botul... Hai și tu, Frișcă!... Ce? nu simți putoarea caprei?... Copoii, eliberați, dintrodată porniră în lungul costișei și dispărură în tufe. Vasile zise: —De-acuma să ieșim în luminiș și să așteptăm... trebuie să le gonească... Capauca asta a mea, așa cum o vezi, le știe sama... Îți aduce, cucoane Grigoriță, capra la buza puștii... Boierul tânăr era cam neliniștit. Răsuflă adânc de două ori și se luă după Vasile, cu pușca pregătită. În curgerea lină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
perdeluită de sălcii: era o deschidere, din canalul pe care pluteam, înspre un cot de gârlă. Dintrodată am auzit acolo zgomot de plescăiri în apă și am văzut roind curcubee de stropi. Erau cormoranii la vânat. O parte din familie gonea cu bătăi puternice de aripi albitura (cum spun pescarii peștelui mărunt) în cotlon, și alții înfulicau cu pliscurile. După operația asta, știam că se adună la mal; cei care au cules își deșartă gușele și se face împărțeala. Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dracu de vânători mai sânt și astea? să vânezi cerbi în mlaștină?", ambiție, "acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de rîs", teamă, "dacă o să vomit?" Odată, cu Emilia, împrumutasem o mașină și, amândoi beți, am gonit, cu farurile aprinse, pe șosea până ce am călcat un iepure care alergase orbit, înnebunit, ca să scape. După ce l-am călcat și am oprit, ne-am dat jos, am văzut bucata de carne însîngerată de pe șosea, apoi m-am dus în spatele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alarmate, țipete. Cineva striga: "Dați-vă la o parte, nu vedeți că se întinde focul?" Am aruncat pătura de pe mine și am ieșit în pijama pe coridor. Ardeau bălăriile uscate din spatele azilului și întrucît vântul începuse să bată înspre azil, gonind flăcările ca pe o turmă roșie, înnebunită, situația amenința să devină critică. Focul se întinsese până la magazia veche de scânduri de lângă morgă. Bătrânii se călcau în picioare pe coridoarele pline de fum, încurcîndu-i, prin panica lor, și pe cei care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cerut trei cafele una după alta, apoi s-a dus la văduva unde își ținea pușca de vânătoare și a băut toată noaptea. Dimineața, abia se mai ținea pe picioare. S-a îndreptat, clătinîndu-se, spre pădurea de sălcii și a gonit de-acolo, el care nu suporta vânătorile de acest fel, doi cerbi în mlaștină. Ca de obicei, pescarii se strânseseră la marginea cătunului și se uitau. Au văzut cum a fost împușcat primul cerb. Apoi al doilea. Dar Dinu își
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se uitau. Au văzut cum a fost împușcat primul cerb. Apoi al doilea. Dar Dinu își pierduse parcă mințile. Din pricina beției? A fricii? Era disperat? Nu știu. A mai hăituit doi cerbi. Noroiul se umpluse de sânge. Când Dinu a gonit alți doi cerbi din pădure, Profetul s-a desprins dintre pescarii care urmăreau nemișcați, tăcuți, masacrul, a înaintat cu pași grei, l-a luat în brațe ca pe un bolovan și l-a aruncat în mlaștină. Dinu a început să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]