2,863 matches
-
tainele grăta rului nostru național, unde oficiez Încă, cu briceagul meu de o singură limbă, ascuțit pe buza farfuriei și care nici azi nu-mi lipsește din buzunar. Dar, după ce ajungeai la toate astea, mai rămâneau Încă unele specialități ale grătarului, puține la număr și de aceea puse mai deoparte pentru sufletul parlagiilor din abator sau al măcelarilor mai avizați, bineînțeles, decât boierii ignoranți și mofturoși, amatori de mușchiuri fragede, dar fară gust, ser vite cu unt și pătrunjel, uneori cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toamna, prin noroa iele de-o palmă, ca să mâncăm specialitățile de berbec ale locului: ciorba din gât de berbec, mușchiul, cotletul, „fuduliile de fete mari“, mădu vioarele, bumbarele, rotocoalele, păstră mu rile de oaie, ficatul negru de bivol, toate la grătar și udate cu vin nou năsprit, tot lucruri haiducești, anume pentru fălcile și stomacurile noastre Încă barbare; iar alte specialități nu le găseai la nici un birt, mare sau mic, de centru sau de margine, cum erau „scobiturile“, „preotesele“ sau „pitulicele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îi culegeam la frații Stănescu, măcelari numai de miei, de berbeci sau, mai gustoși ca orice, iedul și oaia stearpă, răfuindu-mă apoi cu aceste delicatese, eu și cu Măriuca mea frumoasă și cu stomacul bun, stând cât mai aproape de grătarul lui Traian de la Carul cu bere ca să mi-l aducă mintenaș la masă, fâlfâind pe taler În grăsi mea lor și stropiți cu o sticlă de vin vechi Gordan, cu dopul lung cât deștul și parcă ieșind din gâtul lung
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pentru saramura rumânului; mihalțul pentru ficații lui mari, prăjiți În tigaie; nisetrul, păstruga, chefalul și rânduni ca-de mare pentru gurile chiar cele mai sătule; iar când voiam să fug din București, mă aștep tau cegile grase de la Popina, fripte pe grătarul lui Mihai din Oltenița, sau racii uriași de la Rottenbächer, din Brașov, sau cei mărunți, pentru pilaf sau cu mujdei, din arhondăria de la Căldărușani. Nu am ales, și vă rog și pe dumneavoastră să nu alegeți, peștele după criteriul fals că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vreme, odată cu bunele tradiții de căpătuială și rostuială și chiar cu instituțiile corespunzătoare În această țară. Instituții despre care Îi avertizam, cu gravitatea necesară, În cârciuma pomenită a lui Sotir de pe Scaune, cu vin bun și vrăbioare fra gede la grătar, pe prietenii mei pictori, scriitori și esteți, cum și pe femeile frumoase care ne Însoțeau și care ne Încântă astăzi amintirea: — Luați seama, băieți! Gustați cât mai aveți de gustat din toate astea, căci uite! se prăbușesc instituțiile În jurul nostru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mânca numai piureurile searbede de cartofi și de mazăre, dar care fu pusă repede pe picioare de „tololoiul“ ei, și nu cu niscaiva medi camente, ci cu un regim adecvat, constând În ciorbă de burtă, tuslama și vrăbioare fragede la grătar, cu ardei verde tocat mărunt pe talerul de lemn, lucruri astăzi interzise unuia ca mine, dar pe care ea le mănâncă de paisprezece ani, ba Îmi mănâncă și urechile cu verva ei prea juvenilă și turbulentă și cu cicălelile ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unde-și trafica trupul ei princiar (vrai morceau de Roy) printre precupeții și băieții de prăvălie, la care Însă nu prea avea căutare. Am stat o dată cu ea la masă, eu, Petre Grant, talentatul desena tor, și cu bunul, priceputul la grătar (Dumnezeu să-l odihneas că!) stimatul patron al cârciumii noastre, Niculae Gherondache. Vă rog să credeți că a fost plină de tact și de cuviință, cum și de o amabilă și rezervată deferență Înaintea curiozității noastre ingrate. Era ca moartă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dar interesante din punct de vedere masculin, cârciumile unde le ducea le revedea aievea, cu ochii minții: Cireșica, Avântul, Codrii Cozminului, Dudești, Dealul Mare. Ce vremuri, ce vremuri! Micii costau un leu și 20 de bani, porția de ficat la grătar 6 lei, sticla de vin superior de regiune 12 lei. Cu 25 de lei, dacă fata era nemâncată de dimineață, cum erau mai toate cunoștințele sale din cartier, te alegeai cu niște amintiri de neuitat. Iată, bunăoară, bonul cu trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sine - sînt În căutarea spiritului peisajului, și nu numai a decorului. Acest „spirit“ este de găsit În apariția neașteptată a cerbului: „Mergeam Încet, ca să nu tulburăm pacea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam.“ CÎnd notează „Amîndoi așteptam duminica [și grătarul] cu un fel de devoțiune religioasă“, Che nu scrie cu sarcasmul pe care Îl dedică de obicei subiectelor religioase. Astfel, fără să fie credincioși, ei simțeau totuși prezența metaforică a unui „sanctuar“ În natură, acolo unde se aflau În apropierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Motocicleta e greu de controlat, fiindcă o greutate suplimentară așezată În spatele centrului de greutate are tendința de a ridica roata din față, așa că cea mai mică neatenție ne face să zburăm. Oprim la o măcelărie să luăm niște carne pentru grătar și lapte pentru cîine, care nici măcar nu se uită la el. Încep să-mi fac griji mai mult pentru sănătatea bietului animal decît pentru banii pe care i-am aruncat pe lapte. Carnea se dovedește a fi de cal. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de la o Înțelegere a lumii la o alta. La vremea amurgului, am pornit Înapoi și, Înainte să ajungem, s-a și Întunecat. Am fost plăcut surprinși să descoperim că Don Pedro Olate, paznicul de noapte, pregătise În cinstea noastră un grătar minunat. Noi am cumpărat vin, ca să-i Întoarcem gestul, și de data asta am mîncat ca niște lupi. Tocmai vorbeam despre cît de gustoasă fusese carnea și cîtă vreme va mai trece pînă să mai mîncăm atît de extravagant cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ca niște lupi. Tocmai vorbeam despre cît de gustoasă fusese carnea și cîtă vreme va mai trece pînă să mai mîncăm atît de extravagant cum făcuserăm În Argentina, cînd Don Pedro ne-a spus că fusese rugat să pregătească un grătar pentru șoferii unui raliu care avea să fie organizat duminică, pe pista din zonă. Avea nevoie de două ajutoare, așa că ne-a oferit nouă posturile. „Vedeți că nu vă pot plăti, dar puteți să vă faceți provizii de carne pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
două ajutoare, așa că ne-a oferit nouă posturile. „Vedeți că nu vă pot plăti, dar puteți să vă faceți provizii de carne pentru mai tîrziu.“ Ni s-a părut o idee bună și am primit posturile de asistenți ai „Tăticului Grătarului din Argentina de Sud“. Ambii asistenți așteptau ziua de duminică cu o fervoare aproape religioasă. În ziua respectivă, la șase dimineața, am Început primele munci - să Încărcăm lemne Într-un camion și să le ducem la locul de desfășurare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din Argentina de Sud“. Ambii asistenți așteptau ziua de duminică cu o fervoare aproape religioasă. În ziua respectivă, la șase dimineața, am Început primele munci - să Încărcăm lemne Într-un camion și să le ducem la locul de desfășurare a grătarului - și nu ne-am oprit din treabă decît la 11, cînd s-a dat semnalul specific și toți s-au aruncat cu lăcomie asupra coastelor gustoase. Era acolo o persoană foarte ciudată, care dădea ordine și căreia m-am adresat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu exagera cu Don Pendón, că se enervează“. „Cine e Don Pendón?“ am Întrebat, cu mutra unui țînc neștiutor. Răspunsul că Don Pendón este señora m-a lăsat rece, dar nu pentru prea mult timp. Cum se Întîmplă mereu la grătare, era mult prea multă carne pentru lumea adunată, așa că am primit mînă liberă să ne urmăm vocația de cămile. Așa că am pus În practică un plan bine calculat. Eu mă prefăceam că sînt din ce În ce mai beat și, cu fiecare stare aparentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și, În onoarea patului adevărat de care aveam parte, am dormit dus. Ziua următoare am petrecut-o meșterind la motocicletă În atelierul companiei unde lucrau prietenii noștri. În noaptea aceea am avut parte de o despărțire magnifică de Argentina: un grătar cu carne de vită și de miel, cu pîine și sos și o salată minunată. La finele cîtorva zile de petrecere am plecat, după multe Îmbrățișări, pornind pe drumul spre Carrué, un alt lac din regiune. Drumul era foarte prost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe drumul de Întoarcere, pe lîngă lacuri de o frumusețe palidă În comparație cu Carrué, și am ajuns În cele din urmă În San Martín, unde Don Pendón ne-a dat cîte 10 peso de fiecare pentru munca depusă În ziua cu grătarul. Apoi am pornit mai departe spre sud. QUERIDA VIEJA Dragă mamă Ianuarie 1952 În drum spre Bariloche Dragă mamă, Cum nu ți-am mai scris nimic despre mine, nici de la tine nu am mai primit vești, și Îmi fac griji
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să te adîncești În spiritul locului; pentru asta, trebuie să stai pe loc cîteva zile bune. Am ajuns, pînă la urmă, pe țărmul de nord al lacului Nahuel Huapí și am dormit pe malul lui, sătui și mulțumiți după strașnicul grătar pe care Îl Îngurgitaserăm. Dar, cînd ne-am așternut iarăși drumului, am observat că era lăsat cauciucul din spate, iar de atunci a Început o luptă obositoare cu camera de aer. De fiecare dată cînd lipeam o parte, se Înțepa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fost de mare efect: iată-ne Înscriși pentru meciul din duminica următoare, iar Între timp aveam casă, masă și transport spre Iquique. După două zile, a venit și duminica, marcată de o victorie splendidă a echipei noastre și de un grătar cu carne de capră pregătit de Alberto, care a uluit adunarea cu arta culinară argentiniană. Am dedicat aceste două zile vizitelor În cîteva dintre numeroasele uzine de purificare a nitraților din acea zonă a statului Chile. Nu e prea greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
grozav: gătește, spală vasele, face curățenie. A pregătit paturile cu perne, rufărie, plăpumi de vată. Azi am luat masa acasă: cartofi fierți cu unt și caș și salată de fasole verde. La desert - piersici și griș dulce. Seara vom mânca grătar la Brașov. S-ar părea că astea sunt toate noutățile... Pierre și Vally, din Satulung, lui Ion Omescu la București 6 august 1954 Dragii mei Ion și Mircic, nici nu mai știu cu ce să încep, atâtea minunății și atâtea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cuib erau omorâți jos de cei care aveau lopeți și stingeau jarul căzut de sus. Totul era ars, ars, ars! Era un crematoriu în aer liber care te înfiora de groază. Toată păduricea mirosea a carne rumenită, de parcă mii de grătare invizibile pregăteau fripturi pentru un ospăț de proporții sardanapalice. Plutea prin aer mirosul irespirabil de pene arse și de carne făcută scrum. Jos, puii care printr-un miracol nu muriseră încă erau lichidați fără milă într-o nepăsare de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
semințelor de floarea-soarelui. Ne-am apropiat de terasă, care avea o aplecătoare întinsă, mare, largă, unde sacii pentru măciniș, așezați frumos în stive unul peste altul, așteptau cuminți să le vină rândul la marea confruntare când, aruncați în coșul cu grătar, aveau să se transforme în făină. Trebuie să vă spun că moara de la Jianu era vestită în împrejurimi; aici se măcina și grâu și porumb și mai ales avea chiar presă de ulei. Am intrat sub aplecătoare. Mulțime de oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acesta cred că este cuvântul potrivit. Pe de altă parte, nu-mi pot împiedica un val de melancolie amestecată cu sentimentalism ieftin: anii '80 când eram elev și făceam cozi lungi pentru o bucată de pâine, parcă plămădită cu pământ. Grătarul de lemn pe care era tăiată pâinea cu gesturi brutale și aspre. Mirosul extraordinar de frumos, de grâu și de cuptor, al magazinului de pâine. 21 mai 2003 S-a scris și s-a rescris despre incredibila capacitate a mediului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
imaginea salcâmului. Pasaj adăugat ulterior: după mai mulți ani de Elveția, mi-am dat seama că unul dintre lucrurile fundamentale care-mi lipsea de "acasă" era posibilitatea de a face o friptură atunci când aveam chef sau invitați la masă. Aici, grătarul nu este un lucru ușor. Există locuri special amenajate în acest scop, plasate stategic fie în plin câmp, ca să nu ia foc pădurea, fie într-un fel de țarcuri betonate și ultra-curate, ca niște macdonalds-uri câmpenești. În primele te bate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
soarele în cap sau te mătură vântul, din cele din urmă nu știi cum să pleci mai repede. Am început acțiunea noastră de grillade sauvage (cum o numea Anna, pe jumătate speriată, pe jumătate admirativă) prin a cumpăra un magnific grătar de inox second hand de la Emmaus. A urmat achiziționarea cârnaților joi, cu un sfert de oră înaintea închiderii supermarketului. În Elveția, carnea este îngrozitor de scumpă, aproape produs de lux, iar joi seara se lichidează stocurile pentru week-end, adică sunt reduceri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]