2,279 matches
-
și care figura în numărul curent al revistei Vogue, nu putea decât să facă să crească starea de bine din zonă. — Deci ăsta e micul tău apartament? m-a întrebat ea. —Al meu și al lui Brigit, am răspuns zâmbind grațioasă. — Locuiți amândouă aici? Părea uluită. Ceea ce nu mă deranja. Mă simțeam fantastic și nimic nu mă putea supăra. Ce e cu zvonul ăsta cum că ți-o tragi cu unul dintre heavy-metaliștii ăia solizi? m-a întrebat Helenka. —Eu? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-au adus aminte de familia mea. Cu toate că, sigur, pacienții nu erau la fel de răi. începuse să ningă. Lăsasem perdelele trase ca să putem vedea fulgii de nea plutind prin fața ferestrei. Barry-copilul dansa prin cameră cu niște mișcări Tai Chi lente și grațioase, la vederea cărora te linișteai imediat. Barry era într-adevăr foarte frumos. Arăta ca un heruvim cu părul întunecat. Era întotdeauna vesel și binedispus, părând să trăiască într-un soi de transă, într-o lume a lui. Mă întrebam câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o fac să vorbească. Apoi am încercat s-o păcălesc să înceapă să meargă cu bicicleta, dar mi-a spus să mă duc dracului. Luke s-a îmbujorat. —Scuzați-mi limbajul, Soră. Josephine i-a acceptat scuzele cu o înclinare grațioasă din cap. —Și după asta ce s-a întâmplat? —A luat o supradoză și a plecat din New York. Ți-a părut rău că relația voastră a luat sfârșit? — La momentul ăla, deja nu mai era o relație în adevăratul sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ochii Închiși pentru a simți cu adevărat muzica, pentru a o lăsa să mă domine. M-am ridicat pe vârfuri și am făcut o piruetă În loc, apoi mi-am ridicat ambele mâini și am Început să le mișc cât de grațios puteam, În timp ce tot corpul mi se unduia În direcții aleatorii, neștiind parcă pe ce cale să o ia. Mă Învârteam la nesfârșit, tot mai rapid. Alergam pe vârfuri, lăsând În urmă inițialul sentiment dezolant. Mintea Îmi era Încețoșată, Însă simțurile
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Începea cu o piruetă pe vârfuri, o răsucire pe diagonală, o serie complicată de pași În zigzag...restul dansului nu Îmi era foarte clar În minte. Știam doar că se Încheia cu o poziție de final superbă, cu mâinile ridicate grațios Într-un cerc deasupra capului. Într-un cerc... M-am uitat din nou la desen. Fata se afla exact În poziția aceea. Am Încremenit În scaun În timp ce creierul meu făcea conexiunea: 11 februarie 2011. Mi-am privit mâinile. Tremurau. Am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
veni să creadă că e moartă. Ceea ce se întâmplase nu putea fi decât un coșmar, un coșmar înfiorător. Iar când avea să răsucească în broască cheia și să deschidă ușa o s-o vadă cu siguranță aplecată deasupra mesei în atitudinea grațioasă a femeii din tabloul lui Chardin, Le Benedicité, care întotdeauna i se-păruse o capodoperă de mare finețe. Scoase repede cheia din buzunar, deschise și intră. Încăperea n-avea aerul unei locuințe părăsite. Pasiunea pentru ordine a soției fusese una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să spună măcar o vorbă neadevărată, insinua că relațiile ei cu soțul fuseseră întotdeauna perfecte. În cele din urmă dl Van Busche Taylor se ridică, dând să plece. Ținându-i multă vreme mâna gazdei, îi adresă un discurs de mulțumire grațioasă - deși cam prea lung - și ne părăsi. — Trag nădejde că nu te-a plictisit, îmi zise ea după ce închisese ușa în urma lui. Bineînțeles că uneori e o pacoste, dar simt că așa se cuvine, să le ofer oamenilor toate informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tot frământându-se. Chiar n-ar mai trebui să mă agit atât... Căci, dacă îmi aduc eu bine aminte, și marele Dante s-a îndrăgostit nebunește, la un moment dat, de splendida și de distinsa Beatrice, o fetișcană sclipitoare și grațioasă, în vârstă de numai nouă ani! Iar frumoasa Laura, de care se îndrăgostise iremediabil însuși Petrarca, dezvoltând repede o pasiune devenită legendară, era doar o adolescentă de șaptesprezece ani, care se zbenguia cu grație prin praf și prin polen, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nisip, aer), nimic mai mult, se creează, prin nu știu ce mister, o magie și o mitologie. Nu cunosc un peisaj care să fie atât de simplu și, în același timp, de un desfrâu luminos. Un pescăruș trece, deasupra, țipând. Plutește elegant, grațios, desenând o hieroglifă deasupra mării, apoi se întoarce. Gata, a dispărut în spatele meu. Cerul e, acum, de un albastru spălăcit. Dacă se poate înțelege mai bine ca oriunde, aici, teoria lui Empedocle despre cele patru elemente fundamentale, apa, focul, aerul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe terasa de la "Amfiteatru" am observat, pentru prima oară, mese goale. Brusc, pescărușii invadează plaja. Pe nisip, au ceva ciudat. Ciocul ascuțit și ghearele contrastează violent cu impresia de eleganță pe care o lasă când îi vezi, în zbor, executând grațioase arabescuri. Încerc apa cu degetele să văd dacă mai e destul de caldă. Azi am obosit înotînd, dar, când e liniștită, "ne-înflorită" și fără curenți reci, marea mă atrage ca un magnet. Poate, din pricină că am stat prea mult pe nisip
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că ți se va cere neapărat să execuți o muncă de slujnic, dar dacă ți se va face onoarea de a-i oferi Excelenței Sale un serviciu personal, îl vei îndeplini imediat. Tonul de comandă dispăru. Se strâmbă penibil, apoi surâse grațios. Era un act de condescendență seniorială amestecat cu o ușoară neliniște, ca și cum toate câte se întâmplau erau neașteptate. Se simțea, chiar, că gardianul criptei regreta anumite măsuri disciplinare pe care le luase cândva în privința lui Ashargin. Spuse: - Dacă înțeleg bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
zgomot. Din imaginea tuturor trei se întregea o singură ființă nouă. Decât să aleg în parte, preferam jucăria întreagă. Cu vremea am auzit cum le cheamă. Maia era mai blajină, mai umilă. Dudu surâdea fără întrerupere cunoscuților și necunoscuților, strecurîndu-se grațios prin mulțimea care se grăbea întotdeauna să-i facă loc. Irina era mai greu de definit. Odată s-a așezat, singură, în apropierea mea. Gătită într-o rochie de mătase scurtă, îi ieșeau picioarele subțiri, interminabile, pe care și le
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca un cinci. Se vorbea: "Mon Dieu!" - "C'est epatant!" "Noi, femeile!" - "Vai, cum zici!"... "Ți-aduci aminte!"... "Asta nu se cade!" M-a privit fiecare în felul ei: madame Aspasie se subția, madame Cleo se îngroșa, madame Lise zâmbea grațios. Apoi apăru și Michel, tatăl Irinei, căpitan pensionar. Era gros, cu cărarea în mijloc, cu gușa proeminentă prin gulerul tare răsfrânt. Râdea și făcea pe glumețul, și cucoanele întrerupeau ciripind: "Vai, cum spui, Michel! Uiți că suntem și noi de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
săptămână, i s-au cerut fotografiile, a mărturisit cu râsul lui subțirel că "totul n-a fost decât o glumă". Pe la serbările orășelului, care se făceau la grădină, era bătut de toți cu confeti, pe jumătate ironic, el răspundea tuturor grațios merci, și își lăsa confetile pe haine, pe pălărie și în urechi. Când cineva îi atrăgea atenția să se scuture, schița un gest de supremă plictiseală, se peria vag cu mâna de câteva ori și adăuga: - Închipuiește-ți, mon cher, nu știu ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
plictiseală, se peria vag cu mâna de câteva ori și adăuga: - Închipuiește-ți, mon cher, nu știu ce să mă mai fac! Și apoi, la prima ocazie, iarăși merci! Acest "fleac" purta în el o tragedie autentică. Inima lui mică, probabil și ea grațioasă și parfumată, bătea capricios, mai tare și mai încet, amenințând la fiecare moment să se oprească de tot. Părea imposibil ca fluturatecul de Bonbonel să aibă ascuns în el un secret așa de grav. Orice mișcare de a lui te
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se supăra nimeni și-l acceptau cum accepți neputincios o forță de a naturii. Ospețele de la conac erau celebre în țară. Avea Pandele o imensă satisfacție de a primi bine. Aștepta pe musafiri în capul scării, încercînd chiar să surâdă grațios. În antreul enorm era aranjată o armată de lăutari. Apoi începeau jocul. Pandele privea din jelț, indulgent și disprețuitor, cum ai privi o jucărie pe care, de învîrtești de manivelă, dansează câteva păpuși într-o melodie de câteva sunete. Mosafirii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Apoi ma-rea. Ce-o fi făcând Ela? Câțiva turci, câțiva măgari, o goarnă încercînd sunete în mijlocul zilei, căsuțe albe, unele după altele, coborând spre mare ca o turmă de oițe: Balcicul. Balcicul: impresia unei fetițe blonde, care, cu gesturi grațioase din cap, din buze și din mâini, ți-ar spune: Poftim la masă!" Mi-e somn, sunt obosit, bună seara, Ela de departe... Marți. O slugă mică, Hamiri, îmi deretică prin cameră. Ies și, singur, o pornesc. Pe drum, un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
La Constanța. Băieții toți la un loc. Seara la culcare zarvă mare, spirite cazone, râsete suave, foc pe călcâie, cremă de ghete, pe nasuri, curiozități indiscrete pe sub plăpumi. Se joacă printre paturi. Roll își lasă să i se vadă formele grațioase prin cămășuța trandafirie. Niki zâmbește mereu, Nelu râde cu sughițuri, ecouri și rezonanțe. Dascălul aleargă iepurește într-un curcubeu de culori. Îmi place Dascălul... Are picioare de două ori mai lungi ca pantalonii și mâinile de două ori mai lungi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cine ai mai scump, îți mărturisești satisfacția: "slujba a fost impozantă!" Și apoi o bucată de vreme pornești spre cimitir cu buchețelul de flori... S-a deschis ușa și a apărut, pe neașteptate, după obiceiul lui, amicul Coco. Sprinten, zvelt, grațios. Coco este un tânăr agreabil, superficial, ușor paradoxal, serviabil când nu i se cer servicii prea complicate, compătimitor pentru durerile vizibile, spiritual și amuzant întotdeauna. Poartă costume ultima modă, nu lipsește de la plajă vara, și la cazino este un punct
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un pictor cu paleta. De ce în jurul meu nu se strânge lume? Care din ei ar fi în stare, din joacă, să mă privească și să facă reflexia: uite unul care scrie uitîndu-se la noi... Pe deasupra, mesteacănii își întind brațele, săltîndu-le grațioși și alții ca niște baletiste. 12 octombrie. Urmăresc firul durerii mele, și cu toate că mă simt amărât, totuși mă întreb dacă puțin nu am mințit plângând o iubită pierdută timp de atâtea pagini. Intensitatea durerii scade, oricare ar fi omul, așa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lui decât posibilitatea de a face plajă sau de a mânca pește mai des și mai ieftin. O dată cu menajul Axente au apărut și celelalte două nepoate ale lor, Viky și Roza. Pe Viky, sora Ioanei, o cunoșteam mai de mult: grațioasă, descurcîndu-se ușor printre oameni, plăcând imediat băieților, întrebuințînd cu ușurință câteva cunoștințe despre muzică sau literatură căpătate din conversațiile mele cu Ioana și impresionând chiar și pe oamenii mai avertizați. De altfel bună, ușor influențabilă, fără încăpățînări, prietenă cu toată lumea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fizicul ei și gândul că nu a avut ocazia să învețe mai multă carte. Ioana caracterizase imediat: "Viky e dulce și insuportabilă, Roza e singura profundă din toate fetele pe care le cunosc". Viky a primit recomandația cu un surâs grațios, iar Roza cu un început de mânie. Ioana adăugă mai târziu numai pentru mine: "Să fii drăguț cu Roza și să nu te impresioneze aparențele. Merită, săraca!" După dejun, într-o trăsură, cu Ioana și Viky, cu un pisoi mititel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dar nu pot citi decât câteva rânduri fără importanță. Curând, cartea, creionul și caietul se pierd pe jos, se acoperă cu nisip. Viky nu stă niciodată în tovărășia noastră. E o înotătoare pasionată și curând intră în apă. E foarte grațioasă, are corpul împlinit, grație la râs și la mers, pricepere cum să puie pe ea cea mai neînsemnată haină. În costumul ei de baie, bleumarin, cu câteva desene roșii, cu o mică pelerină pe care o lasă lângă noi, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
uscată, mâinile crispate. Viky, cu mersul egal, identic, orice piatră neașteptată sau ridicătură i-ar fi ieșit în cale, pornită parcă să facă înconjurul lumii, pe un drum simplu care nici nu merita să fie băgat în seamă, rămânând mereu grațioasă, zîmbi-toare, discutând cu același farmec și ușurință, doar cu câteva broboane de transpirație pe frunte și pe brațe. Ajunși sus, se desfășura înaintea noastră o magnifică panoramă asupra mării. Spațiul, cam strâns în port din pricina golfului se deschidea acum fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
burgheză și logica măruntă a celor mediocri. În orice om se găsește o veleitate de a porni în lume și a descoperi un continent.) În cazul acesta planurile Ioanei luaseră o înfățișare amuzantă, căci era comic să-ți imaginezi pe grațioasa Viky, cu surâsul înflorit, cu hainele nostime de veritabilă pariziancă, cu silueta delicioasă, vindecând o vacă sau un cal. Noroc că Ioana nu-și susține planurile ei multă vreme, și, de altfel, dacă ești într-adevăr, înțelept și ți-e
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]