2,125 matches
-
și Operatorul Laplace, care este un operator diferențial de ordinul al doilea în spațiul euclidian "n"-dimensional, definit ca divergența gradientului. În aceeași lucrare din 1784 („"Theorie du mouvement et de la figure elliptique des planetes"”), Laplace rezolvă complet problema atracției gravitaționale exercitate de un corp sferoid asupra unui punct material exterior. Aici a introdus pentru prima dată metoda analizei cu ajutorul funcțiilor armonice sferice (sau „"coeficienții Laplace"”). Dacă coordonatele sferice ale centrelor celor două corpuri sunt (r,μ,ω) et (r',μ
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
numerică în funcție de raportul r/r', coeficienții dezvoltării fiind „"coeficienții Laplace"”. Utilitatea lor derivă din faptul că fiecare funcție a unui punct oarecare de pe suprafața sferei poate fi dezvoltată în serie în acest mod. Tot aici, este dezvoltat conceptul de potențial gravitațional, introdus de către Joseph-Louis Lagrange în lucrările lui din 1773, 1777 et 1780 (noțiunea de „"potențial"” fusese utilizată pentru prima dată de către Daniel Bernoulli în "Hydrodynamica" sa, publicată în 1738). Laplace a demonstrat că potențialul satisface întotdeauna ecuația cu derivate parțiale
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
XIX-lea (sub numele de "teoria cosmogonică Kant-Laplace") și rămâne și astăzi una dintre ipotezele cosmogonice cele mai credibile. Laplace a fost primul om de știință care a postulat existența "găurilor negre" în univers și a introdus noțiunea de "colaps gravitațional". Este extrem de interesantă, din perspectiva capacității de previziune, sugestia lui Laplace conform căreia „forța de atracție a unui corp ceresc poate fi atât de mare încât lumina să nu mai poată părăsi interiorul acestuia”. Deși nu era singurul adept al
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
apropiați ai lui Saharov în această perioadă au fost Igor Tamm, Yakov Borisovici Zeldovici, Iuliu Borisovici Hariton. În anul 1965 a publicat prima lucrare serioasă în domeniul cosmologiei, în care a explicat formarea stelelor, galaxiilor prin fluctuațiile cuantice ale câmpului gravitațional. În anul 1967 Saharov emite o idee foarte intersantă despre elasticitatea Universului, care a condus la gravitația indusă. În același an Saharov a emis idea explicării asimetriei materie-antimaterie în Univers, sau, vorbind mai simplu, dacă ecuațiile câmpului cuantic Klein-Gordon și
Andrei Saharov () [Corola-website/Science/298338_a_299667]
-
având contribuții remarcabile în domeniile aflate în dezvoltare în Europa. Aceste contribuții au fost pe deplin recunoscute în anul 1950, când laureatul Premiului Nobel M. Louis de Broglie a prezentat la Academia din Paris lucrarea lui Augustin Maior intitulată „Câmpurile gravitaționale și magnetismul”. Acesta a fost unul dintre ultimele evenimente fericite din viața zbuciumată a lui Augustin Maior de după 1947.
Augustin Maior () [Corola-website/Science/298408_a_299737]
-
cantitate este întâlnită la sistemele Lyman-alpha. În condiții normale, hidrogenul există pe Pământ sub formă de moleculă diatomică, H, însă nu este foarte răspândit în atmosfera terestră (în concentrație medie de 1 ppm de volum) din cauza masei mici, astfel forța gravitațională a planetei are un efect foarte slab asupra sa. Totuși, hidrogenul (prin compușii săi) este cel mai răspândit element de la suprafața Terrei. Cei mai întâlniți compuși chimici ai săi sunt hidrocarburile și apa. Hidrogenul gazos este produs de anumite specii
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
sens și viteză calculabilă. Dacă se ține cont de interacțiunile dintre electroni, aceștia având o anumitâ masâ, curbeazâ spațiul în jurul lor, modificând traiectoriile date de ciocnirile cu structura cristalină a conductoarelor, o parte din energie transformându-se într-un element gravitațional, generând o oglindă deformatoare a timpului în raport cu masa. Conductivitatea electrică a unui material se definește ca raportul dintre densitatea curentului electric J produs prin plasarea materialului în cîmpul electric E: Există materiale la care conductivitatea electrică este anizotropă --- mărimea și
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
adaugă numai 3% din masa totală. Apoi numărul asteroizilor crește rapid, cu cât masa lor scade. Diverse varietăți de asteroizi au fost descoperite în afara centurii de asteroizi. Asteroizii din apropierea Pământului au orbitele în vecinatatea orbitei Pământului. Asteroizii troieni sunt blocați gravitațional prin sincronizarea cu o planetă, luându-i urma orbitei. Majoritatea Troienilor se asociază cu Jupiter, dar au fost descoperiți câțiva, care orbitează cu Marte sau Neptun. Deși amplasarea lor în centura de asteroizi le exclude de la statutul de planeta, cele
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
masa Pământului. Saturn are un miez fierbinte, estimat a avea temperatura de 11,700 °C si radiază energie de 2,5 ori mai multă decât primește de la Soare. Cea mai mare parte a energiei este generată prin mecanismul Kelvin-Helmholtz (compresie gravitațională lentă), însa producerea căldurii planetei nu este explicabilă doar prin acest mecanism. Un procedeu adițional propus prin care Saturn își creează căldura este „ploaia” de heliu din interiorul planetei, picăturile de heliu eliberând căldura prin frecare pe măsura ce cad
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
2006) nu s-au descoperit decât circa 200 de alte planete. Există și sisteme stelare mai complexe, compuse din 2 sau chiar mai multe stele apropiate, care în general se învârtesc unele în jurul altora, având orbite stabile, datorate interdependenței lor gravitaționale. În cazul când stelele sistemului stelar sunt foarte apropiate, forțele de gravitație dintre ele pot fi hotărâtoare cu privire la evoluția lor. Astronomii se folosesc de energia pe care o emit stelele pentru a le studia proprietățile chimice și fizice. Singura parte
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
Iar stelele de tip "A" și "F" (piticele albe) care se află în partea de jos a diagonalei trebuie să aibă aceeași dimensiune. Unele pitice albe pot avea dimensiunea planetei noastre. Pentru a înțelege comportamentul stelelor, mărimea, luminozitatea și forța gravitațională, trebuie studiate masa și compoziția chimică a lor. Forța gravitațională a unei stele depinde de masa acesteia și de distribuția materiei pe care o conține. Astronomii pot calcula masa stelelor binare măsurând distanța dintre ele precum și durata revoluției lor; orbitele
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
se află în partea de jos a diagonalei trebuie să aibă aceeași dimensiune. Unele pitice albe pot avea dimensiunea planetei noastre. Pentru a înțelege comportamentul stelelor, mărimea, luminozitatea și forța gravitațională, trebuie studiate masa și compoziția chimică a lor. Forța gravitațională a unei stele depinde de masa acesteia și de distribuția materiei pe care o conține. Astronomii pot calcula masa stelelor binare măsurând distanța dintre ele precum și durata revoluției lor; orbitele stelelor binare depind de atracția gravitațională a acestora, iar atracția
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
chimică a lor. Forța gravitațională a unei stele depinde de masa acesteia și de distribuția materiei pe care o conține. Astronomii pot calcula masa stelelor binare măsurând distanța dintre ele precum și durata revoluției lor; orbitele stelelor binare depind de atracția gravitațională a acestora, iar atracția depinde de masa lor și de distanță. Relația masă-luminozitate ne arată cât de masivă este steaua. De aici, astronomii calculează mărimea miezului stelei și cantitatea de material expulzat ca urmare a reacțiilor de fuziune. Cu cât
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
metri cubi. Pentru rachetă Haas au creat un vehicul demonstrator mult mai mic numit Helen care a fost intenționat pentru a testa tehnologia și modul de operare. Rachetă Helen nu era stabilizata aerodinamic, folosind în schimb un sistem de stabilizare gravitațională prin tractarea sarcinii utile printr-un sistem de cabluri și pârghii. Bancă BRD - Groupe Société Générale a acordat ARCA o sponsorizare în valoare de 300.000 pentru activitate. Cosmonautul român Dumitru Prunariu a laudat realizările ARCA și a remarcat capacitatea
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
un șantier al marinei. Echipamentele electronice au continuat să transmită și la 8 ore după ce zborul a fost încheiat. Helen a fost o rachetă demonstrator pentru rachetă orbitala Haas, lansată din balon. A fost intenționată să testeze metodă de stabilizare gravitațională în zbor, propusă pentru rachetă Haas. Helen a fost inteționată să atingă o altitudine de 80 km. Două variante au fost create, o versiune cu trei trepte cu rezervoare cilindrice care folosea apă oxigenata că combustibil monopropelant și o versiune
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
80 km. Două variante au fost create, o versiune cu trei trepte cu rezervoare cilindrice care folosea apă oxigenata că combustibil monopropelant și o versiune în două trepte care avea rezervoare cilindrice și folosea aceeași metodă de propulsie. Rachetă stabilizata gravitațional în loc să folosească suprafețe aerodinamice. Evita efectul pendul prin folosirea unui sistem semi rigid bazat pe cabluri și tractând sarcina utilă și celelalte trepte în direcția jetului motorului. Misiunea 3 a avut loc în data de 14 noiembrie 2009 pe Marea Neagră
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
mai mic cu heliu. Zborul, numit Misiunea 4B, a fost unul de succes, Helen 2 a pornit motorul la altitudinea de 14.000 m și a ajuns la altitudinea de 38.700 m. Zborul a dovedit corectitudinea metodei de stabilizare gravitațională. După dificultățile întâlnite cu baloane stratosferice ARCA a decis să renunțe la rachetă Haas și să proiecteze o nouă familie de rachete orbitale și suborbitale lansate de la sol. Misiunea 5 a fost desfășurată în parteneriat cu Aeroclubul României și cu
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
suprafeței duce la mărirea ariei, va rezulta și o energie mai mare. În consecință, suprafața va împinge înapoi înspre orice curbură în același fel în care o minge împinsă la deal va împinge înapoi pentru a-și mimiza energia potențială gravitațională. Efectele tensiunii superficiale pot fi văzute în cazul apei: Tensiunea superficială apare și în alte fenomene comune, mai ales când se folosesc unele substanțe care o reduc: Dintre toate corpurile geometrice, forma sferică posedă, la un volum determinat, cea mai
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
MARSIS, care are rezoluție mai joasă, dar pătrunde mult mai adânc. Atât SHARAD cât și MARSIS au fost construite de Agenția Spațială Italiană. Pe langă echipamentul de realizare a imaginilor, "MRO" poartă mai multe instrumente inginerești. Pachetul pentru Investigarea Câmpului Gravitațional măsoară variații ale câmpului gravitațional marțian prin variațiile de viteză ale navei. Modificările vitezei sunt detectate prin măsurarea deplasării Doppler a semnalelor radio recepționate de pe Pământ. Pachetul include și accelerometre sensibile utilizate pentru a deduce "în situ" densitatea atmosferei de pe
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
joasă, dar pătrunde mult mai adânc. Atât SHARAD cât și MARSIS au fost construite de Agenția Spațială Italiană. Pe langă echipamentul de realizare a imaginilor, "MRO" poartă mai multe instrumente inginerești. Pachetul pentru Investigarea Câmpului Gravitațional măsoară variații ale câmpului gravitațional marțian prin variațiile de viteză ale navei. Modificările vitezei sunt detectate prin măsurarea deplasării Doppler a semnalelor radio recepționate de pe Pământ. Pachetul include și accelerometre sensibile utilizate pentru a deduce "în situ" densitatea atmosferei de pe Marte în timpul frânarii. Electra este
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
Schrödinger neliniară, sunt date de: astfel că, "( x, t )" este sistemul de coordonate transformat care se mișcă cu viteza de grup "Ω'( k )" a undei călătoare. Curbura dispersiei, "Ω"( k )", este întotdeauna negativă pentru unda de vânt sub acțiunea forței gravitaționale. Pentru undele de la suprafața apei adânci, coeficienții importanți ai ecuației neliniare Schrödinger sunt: în care "g" este accelerația gravitațională. NLSE (1) este măsura echivalentă a ecuației Landau-Lifshitz izotropice (LLE) sau a ecuației feromagnetului Heisenberg: De notat că aceste ecuații admit
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
de grup "Ω'( k )" a undei călătoare. Curbura dispersiei, "Ω"( k )", este întotdeauna negativă pentru unda de vânt sub acțiunea forței gravitaționale. Pentru undele de la suprafața apei adânci, coeficienții importanți ai ecuației neliniare Schrödinger sunt: în care "g" este accelerația gravitațională. NLSE (1) este măsura echivalentă a ecuației Landau-Lifshitz izotropice (LLE) sau a ecuației feromagnetului Heisenberg: De notat că aceste ecuații admit câteva generalizări integrabile și neintegrabile în dimensiunea 2+1, precum ecuația Ishimori.
Ecuația Schrödinger neliniară () [Corola-website/Science/317730_a_319059]
-
în timp ce Luna este la zile distanță, iar Marte la luni întregi. În orbită, energia solară este continuă, în timp ce alte planete pierd lumina solară cel puțin jumătate din timp. Lipsa greutății face construcția coloniilor mult mai ușoară decât într-un mediu gravitațional; astronauții au demonstrat că pot muta sateliți de tone întregi numai cu mâna. Dezavantajul principal al coloniilor orbitale este lipsa materiilor prime. Acestea ar putea fi aduse de pe Pământ, dar la costuri ridicate și din surse extraterestre (Luna, asteroizi și
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
a anunțat că s-au efectuat două simulări pe termen lung de mișcări planetare, una la Observatorul din Paris și alta la Universitatea din California, Santa Cruz. Acestea indică 1% șanse ca orbita lui Mercur să devină instabilă datorită atracției gravitaționale a lui Jupiter cândva în timpul duratei de viață normală a Soarelui. Dacă se va întâmpla acest lucru, simulările sugerează că un impact cu Pământul ar putea fi unul din cele patru rezultate posibile (celelalte fiind coliziunea planetei Mercur cu Soarele
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
un rol-cheie în biosferă, cu o populație mare care domină multe dintre ecosistemele Pământului. Acest lucru a dus la o extincție pe scară largă, încă în curs de desfășurare, a altor specii, fenomen cunoscut sub numele de extincția holocenică. Perturbațiile gravitaționale ale altor planete din Sistemul Solar se combină între ele și influențează/modifică orbita Pământului și orientarea axei sale de spin. Aceste modificări pot influența clima planetară. Teoria plăcilor tectonice demonstrează că toate continentele de pe Pământ se deplasează de-a
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]