2,509 matches
-
picioare, fiecare cu mâneca ridicată și, cu cerneală, scriseseră un număr pe braț. Așa am plâns... Știți, era ceva din partea unor copii mici, prin care au vrut să demonstreze că simt și sunt alături de mine. Au Înțeles că era ceva groaznic. Niște copii. În lagăr, când nu munceați, și se făceau doar apelurile, ce făceați de fapt? De fapt nu făceam nimic, pentru că, atunci când aveam dreptul să ieșim până la o oră În Cracovia, ieșeam și acolo ne așezam și femeile mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
celelalte fete - groaznic. Și acum, când a venit moda asta, fetele să-și taie părul, am zis că-s nebune. Nu acuma, cu vreo câțiva ani În urmă. Întotdeauna trebuia să ne ducem Înaintea lor În pielea goală - era ceva groaznic. Ei așa spuneau, că nu suntem oameni. Nu vorbeau cu noi, numai urlau. Ni se spuneau cuvinte groaznice, numai cuvinte urâte. Mare lucru - atâția oameni, șase milioane de oameni au pierit, nici nu știu cum am rămas În viață. De multe ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-s nebune. Nu acuma, cu vreo câțiva ani În urmă. Întotdeauna trebuia să ne ducem Înaintea lor În pielea goală - era ceva groaznic. Ei așa spuneau, că nu suntem oameni. Nu vorbeau cu noi, numai urlau. Ni se spuneau cuvinte groaznice, numai cuvinte urâte. Mare lucru - atâția oameni, șase milioane de oameni au pierit, nici nu știu cum am rămas În viață. De multe ori Îmi pun Întrebarea asta: cum de am rămas tocmai eu În viață? O fetiță, la 17 ani am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
scoteau afară, stăteam În rând, veneau nemții și Începeau să ne numere. Dar nu știu cum numărau, poate că era dinadins, căci niciodată nu era corect: „Nu-i bine, trebuie să fie alt număr”. Și ne țineau acolo ore Întregi. Era ceva groaznic. Se numea apel pentru numărare. După aceea ne dădea un lichid, nici n-aș putea spune ce fel de lichid era acela, și o felie de pâine, pe care cei mai mulți o Înghițeau toată; alții Începeau s-o divizeze, nu știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Într-un detașament de muncă și l-au eliberat În ultima zi de la muncă și a fost adus În lagăr ca să fie deportat - nici n-a venit acasă... Maică-sa era cu noi. Dar, În timp ce noi stăteam În lagărul ăsta groaznic, ea era mai descurcăreață, se interesa ce și cum... Alături era alt bloc, deja femeile erau Îmbrăcate În uniforme, cu niște dungi alb-negru sau alb-albastru, și au spus că-s gata de plecare la muncă... Și le-au Îmbrăcat aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am reușit să o Întâlnesc pe soră-mea, m-au pus Înapoi În tura de zi. Și pe 18 nu s-a mai dus nimeni să lucreze, fiindcă atunci s-a evacuat lagărul. Înainte s-a Întâmplat Însă un lucru groaznic. Unele fete, erau din Polonia, au fost spânzurate, fiindcă au sustras pulbere și au dat-o bărbaților, care au incendiat, au aruncat În aer crematoriul din Auschwitz. Acolo, viața bărbaților, a ălora care lucrau la crematoriu... După un timp Îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
iar cea de noapte, care venea dimineața, să vadă cum celelalte două fete erau spânzurate. Nu puteai să nu te uiți, că erau o mulțime care te obliga să te uiți ce pățește cineva care sabotează Germania. A fost ceva groaznic. Ajungem Înapoi la ziua când am fost puși pe drumuri. Au evacuat lagărul cu câteva ore Înainte. Ici și colo se auzeau zvonuri: să plecăm, ori să stăm În lagăr, să ne ascundem, că dacă vin rușii ne eliberează mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
rând: la Începutul rândului s-a dat Într-un blid ceva mâncare și noi, cele cinci, am numărat din blidul acela unu, doi, trei, patru, cinci, am Înfulecat vreo cinci linguri, am dat mai departe la următoarea... deci era ceva groaznic. N-am ieșit deloc, tsăteam Închise acolo și, Într-o noapte, după cinci zile... Totul se Întâmpla noaptea, noaptea! Nu știam Încă ce și cum, habar n-aveam ce se Întâmplă În jurul nostru, și atunci noaptea au venit SS-iștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
puțin romanțat, dar descrie foarte bine istoria lagărului. Deci erau acolo deținuți vechi care știau ce se Întâmplă. Seara vedeam niște focuri, dar la Început nu știam ce e, iar din camerele de gazare ieșea fum și simțeam un miros groaznic de carne arsă. Eu am sperat că mama mea, fiind tânără... mi-au spus că merge la muncă ușoară. Eu până am ajuns acasă am sperat că am s-o Întâlnesc. Dar nu era așa. Că mătușa-mea, care avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-au purtat omenește. Când erați În lagăr ajungeau vești despre cursul războiului? Da, se mai auzea. Pe ce cale? De exemplu, În ultimul lagăr erau muncitoare cehe care deja Împrieteniseră cu noi. Cehii erau cumsecade, slovacii nu, ucrainencele erau groaznice -aveau aceeași soartă ca și noi, dar nu vorbeau cu noi, erau tare rele cu noi. Așa că de la muncitorii cehi am aflat unele zvonuri. Mai erau unii soldați SS care erau mai de treabă. De exemplu, Într-un lagăr era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nimeni... Un unchi de-al meu, un om de 30 de ani, mai Înalt decât dumneavoastră, un om sportiv, drăguț, simpatic, a fost Într-un lagăr de muncă În Iugoslavia, Într-o mină de cupru. Era un lagăr de muncă groaznic, pentru bărbați. Și a fost Împușcat, că era mai Înalt decât ceilalți. Era ceva groaznic. Au trecut anii, viața a mers Înainte... Am găsit un soț extraordinar, am doi băieți foarte reușiți, har Domnului, am familie... Bine, soțul meu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dumneavoastră, un om sportiv, drăguț, simpatic, a fost Într-un lagăr de muncă În Iugoslavia, Într-o mină de cupru. Era un lagăr de muncă groaznic, pentru bărbați. Și a fost Împușcat, că era mai Înalt decât ceilalți. Era ceva groaznic. Au trecut anii, viața a mers Înainte... Am găsit un soț extraordinar, am doi băieți foarte reușiți, har Domnului, am familie... Bine, soțul meu a murit de 17 ani... Dar coșmarul acela, visurile acelea care revin periodic... Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
copil și totuși primul său gest, când i-a murit fiul... N-am să uit niciodată acest lucru. Când murea cineva lângă noi: „A murit - a murit”. Încă făceam și glume proaste. La Melk am stat până În primăvară, În condiții groaznice. Dar să vedeți cum am scăpat eu. Într-o zi, venind de la muncă, n-am mai venit pe picioare. Noi trebuia să mergem În rând câte cinci, de braț - deci ne duceam de braț. Și m-au târât În lagăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care se purtau foarte urât; ocupau o poziție bună, căci au prins bucătăria și nu ne dădeau toată mâncarea, iar când Împărțeau mâncarea te Împingeau și scăpau și mâncarea, și-ți dădea și pâinea, ți-o lua... Era o foame groaznică. Închipuiți-vă, să te eliberezi cu 32 de kilograme! Care era atmosfera, starea oamenilor de acolo? Ar fi foarte interesant să ne spuneți cum vă Încurajați unul pe altul, despre ce vorbeați ca să rezistați... Vorbeam de mâncare, de ce mâncam acasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
făceam și bancuri proaste. Era unu’, Schlesinger, care era pus să strângă dinții de aur din gura morților. Când ne supăram unul pe altul ziceam: „Schlesinger să se uite la dinții tăi”. Deci Închipuiți-vă unde am ajuns! Munca era groaznică... Eu În perioada când am stat la Târgu-Mureș am fost la lucru - copil fiind, și munceam, și Învățam. Lucrul mergea. Am Învățat eu ceva Într-un atelier mecanic și acum, când am primit hârtia din Elveția, nemții au scris totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
rost de mâncare să-i duc a dispărut. A rămas În viață - știu că trăia la München. Lucruri pozitive sigur că erau, Însă nu prea-mi amintesc. Întipărite În memorie mi-au rămas mai mult lucrurile negative, care erau destul de groaznice. Aveți amintiri care vă urmăresc? Pierderea fraților, a surorii mai ales... Dar asta ați aflat după ce v-ați Întors... Da. Cu ce v-ați Întors? N-a fost ușor, pentru că, atâta timp cât repatrierea deținuților originari din țările occidentale a fost organizată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
băiat, câte doi, câte trei și-și făceau petrecerea. Când veneau Înapoi erau plini de sânge. Copiii respectivi care veneau Înapoi, iar la fete vedeam, tot În pielea goală, numai așa Îi alegeau. Acolo ne-au preluat niște SS-iști groaznici. La Mauthausen am fost obligați să lucrăm În cariera de piatră, să coborâm 260 de scări zilnic de trei ori, fiecare cu o piatră. Pauză nu se făcea. Erau niște repausuri În care SS-istul Își alegea victima. Îi punea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trei schimburi. Deci veneam cu pietrele, le descărcam, veneau alții... Eram cam 6-7.000 pe zi. Din ăștia cam 2-3-400 erau aduși Înapoi pentru crematoriu. Nu erau morți, erau muribunzi, alții care cădeau, se sufocau când urcau. Erau niște chinuri groaznice. Nimeni nu le poate descrie, sincer vă spun. La Auschwitz se executa, la Mauthausen se maltrata. De ce? Ca să cobori 235 de trepte - poate că erau mai multe - și să urci 235 de trepte... Și nu erau trepte betonate, erau din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
când ne-au debarcat, unii au fost Împușcați, plus câinii care pe câțiva i-au spintecat, i-au mușcat de față, de corp... Am văzut copii spintecați de câini - cu labele i-au spintecat, În fața noastră. Deci intimidarea a fost groaznică. Am mai avut ocazia să văd... Noi eram În lagărul F și au venit două transporturi cu polonezi. Când s-au dat jos toți au fost loviți În cap, Împușcați... niște crime Îngrozitoare. Erau șapte vagoane. Am mai văzut un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
saltea cu paie trebuia un bon. Poate că mai am Încă păstrat un astfel de bon... - Chiar administrația lagărului? - Administrația lagărului. Adică era destul de organizat. Nu mai vorbesc că În fiecare zi, dimineața și seara, era apelul, care era ceva groaznic. Ploua - nu ploua, trebuia să stai la apel. Și atunci te strigau. - Te strigau nominal? - Te strigau nominal, că la noi Încă nu erau numere. - Interesant.... - Nemții până și În organizarea Holocaustului erau foarte organizați. - Dar cum s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
astea”, i-a zis primarului respectiv - și a venit cu nevasta, era un om mai răsărit, și a dus aceste lucruri, la o altă familie a dus dormitorul nostru și am căpătat tot ce am lăsat. Noaptea ridicării a fost groaznică... Nu am să pot spune: am dat un interviu acum trei-patru ani, dar eram mai puternică, mai stăpână pe lacrimile mele... În noaptea ridicării... ne-am culcat seara, ca de obicei, și au venit jandarmii unguri, pe la 11-12 să fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
seara, ca de obicei, și au venit jandarmii unguri, pe la 11-12 să fi fost - erau cu pană din aia, că așa purtau ei, cu coif - și: „Făceți-vă bagajul În câteva minute, urcați În căruțe și Înainte”. A fost ceva groaznic. Nici nu am cuvinte... - Unde au zis că vă vor duce? DAVIDOVICI: Unul dintre jandarmi, care era localnic, de fapt, ne-a spus că ne vor duce În lagărul din Gherla. Ne-a șoptit numai. Dar ăla care a venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o odihnă, permițând proceselor intuitive, proprii poetului să lucreze. Nu este o ideie mistică, ci o realitate în care poesia contemporană se scaldă nereușind să găsească nici exprimare, nici soluții. Poesia respiră în toate câte sunt și vor fi: în groaznica noapte, în tainică zi. Poesia rspiră în toate: în ochi și-n topaze, în râsul de Narcis al curcubeului, în furtuna de raze, Toată poesia e-o dramă, ca roua pe scutul de-aramă. Dar mai mult decât toate poesia-i
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
6 ian. am putut pleca la spital pentru tratamentul ocular, apoi la întoarcerea acasă, am transferat biblioteca cu rafturile de pe un perete în casa fiului meu Horia ce-mi moștenește și specialitatea, limba și literatura română. Apoi a apărut gerul groaznic și am fost silit să stau în pat sub plapumă, căci caloriferul de la bloc, dacă puneam mâna pe el îmi zicea: „Ce mână caldă ai!?”. De aceea abia acum m-am putut hotărî să vă scriu, că vremea s-a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
n-au fost prinși în vârtejul morții că moartea de erou, pe câmpul de luptă, este cea mai frumoasă. S-o spunem drept: nu a fost și nu este moarte frumoasă. Să mori sfârtecat, strivit, dezmembrat, să mori în chinuri groaznice, să simți că te părăsește viața pe care nai apucat s-o trăiești, dar pentru care erai făcut, să nu ai parte de bucate ta de soare, desigur, nu este nimic frumos. Putem spune că este necesar; în război se
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]