2,871 matches
-
că acest univers se întâlnește cu lumea consecințelor. Există decizii mici, neimportante, pentru că au consecințe minore, nedramatice. De pildă, poți decide să cumperi un anume fel de pizza și ce ai cumpărat nu este cum ai crezut. Pizza nu e grozavă, este sub așteptările tale. În acest caz consecințele, cum am spus, nu sunt dramatice. Ai făcut o alegere proastă. Dar există decizii cu consecințe dramatice, adesea ireparabile. Lanțul decizieconsecințeînvățarematurizare este ceva care trebuie săi preocupe pe adulți în relațiile lor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
streine, Deși voiau să râdă, plângeau un vechi păcat. Stam singuri, și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând uitarea sfântă în tragicul palat. Bătând din aripi grele, trecu grozava noapte, Plutind demoniacă în valuri lungi de șoapte, Iar jos, zăcând în umbră, stau roze la picioare. Păunii sub arcade, visând, plângeau în somn, Și rozele păliră ca albele fecioare Ce mor chemând zadarnic al visurilor domn. (Ștefan Petică, Moartea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
va arde gospodăria. Se crede că cel ce umblă pe lîngă albine să nu mănînce usturoi, c-apoi ele îl mușcă, fiindcă ele nu sufăr mirosul usturoiului. Cînd albinele dau năvală la urdiniș e semn că în scurt are să ploaie grozav. Ca să-și aducă bărbatul înapoi, femeia unge ușorii* și păreții casei cu miere descîntată. (Gh.F.C.) Albinărel Se crede că paserea numită albinărel de aceea șuieră, pentru că i s-a uscat limba și vrea ploaie, care apoi și urmează, și el
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lu' Marin Juvete"... (nu e ușor să transcrii, din memorie, asemenea enumerări... oltenești!), delicata Liliana Țicău, cu care autorul practica "arta conversației", histrionul Gicu Crîșmaru, mereu nemulțumit că nu prea joacă ("Gicule, am găsit într-o piesă nouă un rol grozav pentru tine, dar am să-l joc eu!" îi spunea mereu Radu Beligan), dramaturgul Baranga, care-i oferea Marcelei Rusu, la fiecare 100 de reprezentații cu o comedie de-a sa, un lanț de aur, actorul cvasi-necunoscut azi, G. Popa
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o zi turneelor de-o lună, pentru a cheltui mai puțin și-a sta cu familia. Nu și actorii noștri... Am cunoscut trei-patru care jubilau la gîndul că pleacă-n turneu lung, prin țară. De ce? PRIMEAU DIURNĂ! Diurna nu era grozavă, dar pentru arghirofili era mană cerească! Să vă explic: diurna era doar 18 lei. În mod normal, o zi de turneu te costa minimum 40 de lei. Ei se descurcau... cu 12; 6 lei îi puneau la CEC, zilnic! Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
venirii unuia care orbise "din senin, la un chef", zguduie umila lume a ororilor, cu așteptarea uneia mai mari. Începutul romanului tratează într-o sinecdocă glorioasă ("Spitalul se trezea în zori zguduit de vestea că peste noapte sosise 'un caz' grozav") tema apariției unui candidat în privința supremației, date aici de singura, paradoxală, "calitate" palpabilă, unica autoriate: boala. "Panteră era peste noapte detronat. Altul îi lua locul, cu o boală nouă și mult mai rară..." Literatura azilului descrie totdeauna un topos: spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Parcă văd... seara. Frig. Ninge; viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția de ani... O femeie săracă într o odaie fără foc se chinuiește, nemâncată, pe o saltea de paie... Vântul vâjâie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru de dureri grozave... Și toată noaptea o duce așa... De abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc... Ei bine, copilul ăla sunt eu!...“ (Cioculescu Șerban, Viața lui I.L. Caragiale, Editura Institutului Cultural Român, București, 2005, p.16) Se poate ca
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cont de factorul uman și nu are nimeni dreptul de a sacrifica generații întregi de dragul unui viitor ipotetic. Viitorul acesta, moloh insațiabil, a distrus atâta lume într-un secol răscolit de excese. Am plătit noi înșine, ca popor, un preț grozav. Ne-am regăsit însă și trebuie să facem astfel ca asemenea experimente să nu mai poată avea loc niciodată. Cerul ne surâde iarăși, acum când se încheie nu doar un ciclu calendaristic, ci o întreagă epocă de tristă memorie. Convorbiri
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
scrisoare a Marthei Bibescu de condoleanțe trimise cu acea ocazie familiei îndoliate. Scrisoarea rostea un "Dumnezeu să-l ierte", după rânduiala creștină, însă adăuga aceeași formulă (cât de potrivită!) și pentru neamul românesc. A urmat un teribil demisecol. Cele mai grozave experiențe, menite să ne schimbe sufletul însuși, după ideea preconcepută a "omului nou", adică a neomului, s-au produs în acel interstițiu pe seama noastră. Odată cu pădurea Strejnic au dispărut clase sociale, instituții, valori incomensurabile, cultura spirituală însăși, cea prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
24 ianuarie vor ieși legi pentru viitorime. Entuziasmul produs la 1859 de găsirea unei formule ce promitea rezolvări în toate domeniile și o bună inserție în lume trimite gândul la ceea ce ni se întâmplă nouă acum, după eliberarea de o grozavă tiranie. Entuziasm popular, speranțe de îndreptare, căutări febrile în diverse domenii și mai ales în acela al reorganizării statului, totul invită la analogia cu epoca Unirii, al cărei dramatism același Kogălniceanu a știut să-l evoce cu precizie: În această
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fost puși în situația de a se rosti asupra unor personaje care nu și-au încheiat opera. Interesul e totuși legitim și e nutrit fără îndoială de sugestiile antropologice ale istoriografiei. Frederick Cartwright punea declinul puterii grecești pe seama unei epidemii grozave care a răvășit Attica. Epidemii repetate în Imperiul roman au ușurat considerabil, în etapa finală, sarcina invaziilor. Istoria e plină de asemenea fenomene, al căror studiu e departe de a se încheia. F. Braudel a pretins chiar că evenimentul cel
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cei care strigă. Recunosc că ideile mele în această privință nu sunt destul de mature. Evenimentele mișcă astfel valurile unei mări dezlănțuite și există oameni care cred că revoluția s-a terminat! O, nu! Vom vedea încă destule lucruri etonante. Efervescența grozavă care a pus stăpânire pe spirite le prevestește. Trag perdeaua." (p. 86) Avea 23 de ani, se simțea liber, ca un "cetățean fără griji al universului", ar fi vrut să vadă, ca atâtea spirite curajoase din epocă, "lumea nouă" ce
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în somn, iau parte la evenimente, dispar o bucată de vreme, apoi apar iarăși; și prin vis, îți aduci aminte că le cunoști din alt vis... Așa, apare în visele mele un personagiu providențial. El mă salvează din cele mai grozave primejdii, îmi întinde mâna când alunec într-o prăpastie, se aruncă înot să mă scoată de la înec... E un domn cu haine cenușii, un bătrân cu mustățile cărunte, tunse scurt, cu o figură foarte tristă și obosită, cu o cravată
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
alinări să zacă în șirul unor ,,alungiți" neurastenizați și sumbri, pe coridorul unui sanatoriu pierdut undeva în dunele de nisip de pe marginea oceanului, într-o solitudine și o izolare ce constituiau pentru dânsa nu numai o tortură, ci și o grozavă confuzie de teme din partea realității", spune povestitorul despre una din pacientele sanatoriului de la Berck), lui Anton Holban îi pare ca grotească. Deoarece el pune eșecul nu atât pe seama hazardului care ,,a regizat" eronat spectacolul printr-o distribuție prost aleasă (,,De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la nesfârșit. Purtându-și echipa de exploratori de-a lungul fluviului stihinic de piatră Sambatyon, până la vărsare, Eco nu-și poate reprima desfătări semantice și cromatice oferite de profuziunea mineralogică deslănțuită. Abundă inventarele faunistice, petrografice, caricaturile umanoide, dar și detaliile grozave despre boli, torturi, morți atroce, cu un picior în istoria trecută și viitoare, cu celălalt în oceanul invenției. Fapt e că cei 12 crai își irosesc ceva ani în anticamera împărăției Preotului Ioan, Baudolino întreținându-se cu tânărul Diacon, pregătit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vin și iubire de arginți, atunci avem în sinteză imaginea burlescă a unei comunități monastice aproape de modelul rabelaisian. În acord cu legile spirituale ale vechilului Răsărit, pofta pântecului constituie o slăbiciune care, dacă este ațâțată, prilejuiește apariția altor vicii mai grozave, zădărnicind cu totul efortul urcușului duhovnicesc. Iată cum evaluează situația Pitirim, autorul celebrei jalbe (Jalba cuviosului Pitirim), care se plânge exarhului de relele pe care le produce cârciuma din interiorul mănăstirii: Că dacă bărbații când se îmbată pricinuiesc scârbă, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nu numai că ne împărtășim de folosurile sus-arătate; nu numai că scăpăm de frica apei ce ne este din fire dată; nu numai că ne folosim de orice scăldătoare răce; nu numai că putem să ne luptăm cu elementul cel grozav al strămoșilor, ci întărim totodată și trupul și-l facem sprinten și ușor. Pe lângă aceste, la întâmplări primejdioase, putem scăpa atât viața noastră, cât și viața altora. Sălbaticii, națiile barbare și acele civilizate a<le> tuturor veacurilor au cunoscut însemnatul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
un animal rece cînd a trecut în forță la doi pași de mine criticul costi în căutarea lînii de aur și-n urma lui gînduri cu cuțitele-n spate Porțiuni neobservate ale trecutului Cînd am aflat că Dumnezeu duce lupte grozave în altă parte din univers în timp ce noi îl tot așteptăm cu mucii la gură mi s-a făcut brusc silă de mine. M-am ridicat din pat m-am dus în bucătărie am luat cuțitul de pîine a încercat viclean
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
Mă zbat acum în realitate, țip, implor să fiu trezit în altă viață, în viața mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde mă aflu și că trăiesc, dar lipsește ceva în toate acestea, așa ca în grozavul meu coșmar". Această je-ne-sais-quoi este o carență ontologică elementară, care antrenează, ineluctabil, katabasis: "În jurul meu realitatea exactă mă trage tot mai jos, încercând să mă scufunde". Întrebării retorice "[c]ine mă va trezi" îi urmează un singur enunț, implacabil prin
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Surei, unghiul de acțiune se limpezește și se canalizează în direcția dorită de narator: femeia "deschise oleacă fereastra; atunci auzi gemete înfundate la poartă. Înfiorată, coborî iute pe scăricică. Gangul era luminat. Ieșind pe gang, femeia fu izbită de o grozavă priveliște". Abia acum i se dezvăluie lectorului, și aceasta grație conștiinței reflectorii a unui personaj secundar, dimensiunile atrocității: "Zibal ține ochii ațintiți asupra unui lucru spânzurat, negru și inform, sub care [...] arde o făclie mare". Într-un pasaj cu note
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
contactul fizic, nici încleștarea cu decedatul nu-l mișcă pe erou, dar îl mișcă, desigur, pe lectorul din ce în ce mai suprins de încatenarea evenimentelor: "Se opinti încă o dată cu supremă energie, ridică de la pământ pe nenorocit; dar acesta fu apucat de un cutremur grozav, se zbătu din toate încheieturile și, biruind cu greutatea-i de mortăciune cea din urmă împotrivire a lui Stavrache, îl îngenunchie, îl trânti jos și-i puse, ca un luptător teafăr, biruitor, genunchiul pe piept". Sintagma "greutatea de mortăciune" este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
În mod neașteptat, debutul prozei aduce în prim-plan un tablou din registrul sublimului apocaliptic: un soare însângerat de amurg. Sugestiile crude, viscerale sunt augmentate de omniprezența rubiniului vâscos: Ea privește soarele cum se îneacă în propriul lui sânge; ceva grozav și sfâșietor parcă se petrece la hotarul amurgului. Tot zidul trebuie să fie împroșcat cu sânge, și chiar pe fața ei trebuie să lucească reflexul roșu". Atingerea sigiliului aprins dobândește valențe premonitorii. Fiindcă un soare muribund lasă, inevitabil, loc suflului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
producă un anume efect, nimic secundar, nimic umplutură. Vezi de departe tabloul de cele mai multe ori acțiunea se petrece într-un peisaj -, nu distingi nimic, dar după împărțirea maselor de culori, după colorit numai, simți cam ce trebuie să fie. E grozav și neînchipuit. E unul dintre cei mai mari maeștri actuali ai lumii"64. Expresia unui sentiment, caracterul uneori difuz al împărțirii maselor de culori din pictura sa recomandă sensibilitatea simbolistă. Influența mediteraneeană asupra lui Böcklin este consecința contactului îndelungat cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
martor, împreună cu alți „oameni buni și bătrâni”, la întocmirea unui zapis în satul Mircești, la 6 aprilie 1624. Mai târziu, în anul 1664, la 1 martie, același Frimul din Dăncești, împreună cu soția sa, Maghina, și fiii lor, Dumitrașco, Mirăuță, Toader, Grozava, Acsiniia și Vasilca, vindeau hatmanului Nicolae Racoviță partea lor de moșie din satul vecin Șurinești, astăzi Emil Racoviță, comuna Dănești. Fiul său, Toader Frimul din Dăncești, avea să îndeplinească și el calitatea de martor hotarnic încă de la 4 aprilie 1688
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
au făcut încartiruirile trupelor și ale surplusului de populație”. Scriind despre pandemiile de tifos exantematic și febră recurentă, pana lui Constantin Kirițescu a alunecat spre un tragism fără seamăn, mai ales că autorul a trăit în mijlocul acelor evenimente. „...ca și cum iarna grozavă, foametea, lipsa de combustibil, de îmbrăcăminte și de mijloace de transport, n-ar fi fost de ajuns (...) un nou flagel (...) se abătu asupra Moldovei: epidemia tifosului exantematic. Spitalele nu mai puteau primi pe nimeni. Gările erau pline de răniți și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]