3,251 matches
-
la covor multă vreme, din toate unghiurile, dîndu-și cu părerea, arătîndu-și vreun detaliu iluzoriu și ridicând din umeri. În cele din urmă au recurs iar la telefonul vecinei și, după o vreme, s-a-nfățișat un alt meseriaș, de data aceasta în halat alb și ducând cu sine o ciudată valijoară sidefie. Când a deschis-o, am zărit în scobiturile satinului cu care era căptușită instrumente ciudate, metalice, lucind mat în lumina cernută pe fereastră. Necunoscutul a scos, cu oarecare greutate, din locașul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să se ducă după vreo zece ani. Din acel Herman, pe care-l reântâlnisem, altfel, în prima mea călătorie către etajele superioare și spre inaccesibila terasă, când, schimbat la față ca un arhanghel, desfășurase în fața noastră coada de păun a halatului său în a cărui oglindă moale se reflecta lumea, din acel Herman care, peste doi-trei ani, îmi salvase viața, oprindu-mi căderea năpraznică prin hornul uriaș de la scara unu și din acel Herman lângă care am stat ore-n șir
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apărîndu-se ca un diavol. Fusese și Mircea printre cei care-l copleșiseră atunci cu o ploaie de pietre. Văzuse și el cum băiețelul căzuse, își arcuise spinarea până aproape de frângere, cu globii ochilor dați peste cap, cum mama lui, în halatul ei purpuriu de mătase, se repezise-ntre ei, smulgîndu-l din mijlocul lor, și dispăruse în scara blocului... Niciodată micul grup n-avea să mai fie același. Mai ales că din primăvara următoare și aspectul locului lor de joacă din spatele blocului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căci, deși acum era pustiu, fiind ora de somn, de obicei se jucau acolo puzderie de copii, ieșiți din toate cele opt scări și separîndu-se, fetele cu fetele și băieții cu băieții, apoi după vârstă și prietenii. Doi-trei hamali în halate cenușii moțăiau ca de obicei pe fotolii, printre mobilele scoase pe asfalt. De zidul blocului erau sprijinite mari geamuri împachetate-n carton gofrat și întărit cu șipci grosolane. Vreo două mașini, un Wartburg străvechi și o Skodiță galbenă, erau parcate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vii, de la hala de-alături. Herman ura hala, în interiorul împuțit al căreia își amintea măcelăria cu pereți de faianță ca o morgă, unde cârligele de care o dată atârnaseră jumătăți de vită și de porc clincheteau acum goale, unde măcelarii-n halate albe, pătate de sânge, șomau acum la o țigară, unde buturuga pe care se tranșa carnea era acum uscată ca o piatră străveche. Foametea se așezase de ani întregi în aceste hale ce ar fi trebuit să fie ale belșugului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ambele ducturi auditive înfundate cu bumbac. Urechile roze și veștede - în lobul uneia un bumb de diamant scânteia nebunește-n penumbră - erau de altfel singurul lucru remarcabil în înfățișarea lui. Fără o vorbă, îi întoarse femeii spatele și, arătîndu-și prin halatul de mătase omoplații nemaipomenit de slabi, se așeză iarăși în fotoliul adânc de unde se ridicase. Pe măsuța din fața lui, cu picioare curbe și terminate cu labe de leu, acoperită cu cristal gros, se afla o planșetă pe care bătrânul se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fericire curgîndu-i pe obraji. Se trezi cu ochii-n lacrimi și așa, plânsă și mușcîndu-și buzele, cutremurată, începu numărătoarea. Deschise ochii după cei treizeci de pași și tresări. Chiar în fața ei, aproape piept în piept cu ea, stătea bătrânul în halat de mătase, privind-o cu toată fața deodată, cum o făcea întotdeauna, în spate, într-un con de lumină, era măsuța cu picioare curbe, pe luciul căreia strălucea o cutiuță de cristal goală și limpede. Blând dar ferm, bătrânul o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu urme de degete de la clienții din ultimele zile și chiloții neașteptat de cuminți, tetra, din cei pe care-i purtau toate fetele din fabrici în Bucureștiul anilor '50. Nu avu ochi pentru hidosul, inumanul sex șerpesc ieșit de sub poalele halatului stacojiu. Nu simți ura cu care îi fură smulși chiloții, iar dacă țipă când fu deodată pătrunsă ca de un ac de seringă, ca de un ac de viespe înfipt în carnea ei, crezu că, de fapt, țipă de groază
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în locașurile lor, instrumente reci și nemiloase. Înlănțuit de fotoliul de tortură se afla acum un corp mutilat, cenușiu, din care stropul scânteietor fusese deja stors, picurase-n cupă și cupa fusese dusă la buze și sorbită până la fund. Bătrînu-n halat stacojiu pironea acum pe perete ultimul fluture-nsîngerat. Între zecile de oase iliace multicolore, era singurul menit să rămână așa cum era, dezgolit, neatins de culorile mincinoase. Din el picura sânge, pătând satinul cel încrețit, și-avea să picure sânge mereu. Dac-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ajuns. Mai era nevoie să înșele și privirile întotdeauna bănuitoare ale soldaților. Oksana se ridică din cadă și trecu apoi printr-un cadru cu raze ultraviolete. Fără să se șteargă sau să aștepte să se usuce, își aruncă doar un halat pe ea și merse până în camera de comandă. Soldații de acolo erau însă obișnuiți cu felul ei non-conformist de a se purta, așa încît îi făcură loc în tăcere la panoul general de control al activităților din psiac. Privind la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pentru iarnă). Purtarea acestei uniforme a devenit obligatorie în timpul serviciului, împreună cu ecusonul, insigna pentru identificare. Se spune că aceste uniforme ar fi moderne. Cartatorii, numărătorii de baniăla casierie), mânuitorii de valori, oficianții și diriginții, au primit echipament individual de lucru, halate din doc, cămăși și cravată, cu 50% reducere din prețul de cost. Localuri proprii pentru oficii După naționalizarea principalelor mijloace de producție(1948), s-a format, treptat, o puternică industrie de construcții alcătuită din numeroase intreprinderi de construcții montaj și
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
iscusinței mamei, care a introdus modelul manșetelor brodate, ulterior dantelate asemenea unor „arabescuri” migăloase și extrem de rafinate. La noi totul era „accesat” de mână, fața de bancă avea monograma noastră și o broderie centrală ce reliefa un buchet de lăcrămioare. Halatul de laborator avea marginea lucrată într-o dantelă vaporoasă, traista de la atelier era atent personalizată, până și pănglicuța de pe cap avea ceva din rafinamentul și dibăcia mamei. Oricât de mult s-ar fi străduit mama să realizeze acele „punți de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
iscusinței mamei, care a introdus modelul manșetelor brodate, ulterior dantelate asemenea unor „arabescuri” migăloase și extrem de rafinate. La noi totul era „accesat” de mână, fața de bancă avea monograma noastră și o broderie centrală ce reliefa un buchet de lăcrămioare. Halatul de laborator avea marginea lucrată într-o dantelă vaporoasă, traista de la atelier era atent personalizată, până și pănglicuța de pe cap avea ceva din rafinamentul și dibăcia mamei. Oricât de mult s-ar fi străduit mama să realizeze acele „punți de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
am deschis ochii și m-am întrebat ce era cu mine acolo. Aveam o groază de lucruri lipite de corp: perfuziile, tubul, cardiograful. Tocmai am văzut că venea soția mea. Pentru că eram în sala de terapie intensivă, trebuia să poarte halat alb, mască și bonetă de plastic. Eu eram întins pe pat. «De ce am ajuns aici?» Nu cunoșteam motivul. Eram convins că avionul cu care mă întorceam din Guam s-a prăbușit, soția mea a fost salvată, iar eu eram grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
produse pe care le bănuiam a fi suedeze. Și dacă era și o saună în locuința asta? Nu, asta e la finlandezi. Acum că eram fericitul soț al unei scandinave, nu mai aveam voie să comit erori de începător. Un halat flaușat mă aștepta. Ezitai să mă preumblu în această ținută, apoi mă gândii că asta îmi va furniza un subiect de conversație și un test de familiaritate. Găsindu-mi gazda în bucătărie, am întrebat-o dacă îmi permite această ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fi plăcut să-mi aducă micul dejun la pat, dar ar fi fost prea mult să cer așa ceva unei neveste întâlnite abia în ajun. Atunci când nu poți avea micul dejun la pat, duci patul la micul dejun: mă înfășurai în halatul la fel de confortabil ca o saltea matlasată de puf și coborâi. -Bună ziua, Olaf! zise ea cu un zâmbet delicios. -Bună ziua, răspunsei, înghițindu-l pe Sigrid, pe care-l aveam pe vârful limbii. -Vrei cafea? -Da, mulțumesc. Poate că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
note stupide se ițea pe deasupra formațiilor Beatles, Depeche Mode, Stones, Smashing Pumpkins și Muse ca buruienile fonice. În compensație, efortul m-a anesteziat de oboseală și am adormit. Mă trezii la șapte dimineața. Am sărit din pat, mi-am pus halatul alb flaușat și am coborât. Am strigat-o pe Sigrid, am căutat-o. Nu mai era acolo. „Duminica, rămân aici. Este singura zi din săptămână în care va trebui să-mi suportați prezența”, îmi spusese. Era luni. Descurajat, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
gust de săpun. Când începu să mi se îmbibe și creierul, ieșii din baie. Era mai bine să-mi păstrez centrala în stare de funcționare și să evit scurtcircuitele. În oglindă, aveam culoarea unui homar fiert. Îmi pusei din nou halatul și coborâi în salon. Era acolo o combină stereo cum Baptiste Bordave nici măcar n-a îndrăznit să viseze c-ar putea poseda. Suedezii și înalta fidelitate, e un lucru cunoscut. M-am gândit că eram aici de o zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
că n-o să fiu surprins în camera lui Olaf inspectându-i repertoarul. Când sună, eram la litera I ca inconștient. Îmi pusese frână litera G: Olaf cunoștea anormal de mulți oameni al căror patronim începea cu litera G. Tot în halat, mă scufundai în canapeaua din salon. Treaba mă epuizase. Am apreciat momentul: eram soțul care, după o zi obositoare de trudă, așteaptă reîntoarcerea soției. Mă bucuram s-o revăd. Ce făcuse de când a plecat? N-aș avea dreptul s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
descopeream somnul drepților. Nu exista totuși nici un motiv pentru a crede că eram unul dintre ei. Rămăsei în pat ca să savurez voluptatea de necrezut a unui trup odihnit în profunzime. Dușul elimină miasmele unei astfel de nopți. Strecurându-mă în halat, începui să bănuiesc că aceasta va fi uniforma mea pentru multă vreme. În bucătărie mă aștepta o pungă de brioșe cu stafide. Am izbucnit în râs ca un puștan căruia i se satisface cel mai mic capriciu. Bucuria mea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
doua zi. M-am trezit târziu, după ce am dormit scandalos de mult. M-am marinat nițel în pat întrebându-mă, pentru plăcerea de a mă neliniști, dacă Sigrid se ținuse de cuvânt. Am făcut un duș, m-am înfășurat în halat și am coborât. În bucătărie, Sigrid îmi întinse o cană de cafea. -Ești aici, spusei cu o plăcere așa de evidentă încât ea păru fericită. -Am pregătit frapiera cu șampanie în salon. -Numai eu dorm așa de mult? -Nu. Dormitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
lume vor deveni stocul nostru de șampanie. Am ajutat-o să-și facă valiza, alegând rochiile care-mi plăceau cel mai mult. Am admirat dezinvoltura cu care și-a abandonat restul de viață. Eram pe punctul să mă vâr în halat. M-a rugat să mă schimb. M-am despărțit cu regret de această a doua piele. Înainte de a coborî în pivniță, am întrebat-o dacă-l luăm pe Biscuit cu noi. -Nu, zise ea. El numai aici se simte fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
jos prin zăpada fleșcăită și neagră de funingine, de-a lungul uzinei, pe toată latura ei, și anume chiar pe mijloc, fără să se sinchisească de construcții și de oameni. Îi va saluta dând scurt din cap pe muncitorii în halatele lor de lucru murdare, care loveau cu ciocanele, în fața halei mașinilor, în câte-o piesă la care meștereau și pe tânărul ăla care suda o fisură fără ochelari de protecție. Nu avea de gând să se oprească și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu era nimeni care ar fi vrut s-o mănânce. În camera noastră se afla fratele meu. Spunea că tata se simțea rău. Zăcea în pat. Mama era la el. Mai târziu masa a fost strânsă. W. a apărut în halatul lui vechi de casă, pe care îl purtase în clinica de ochi, cu papucii trași pe picioarele goale, străbătând coridorul cu pași nesiguri, ochii îi zvâcneau, nu ne priveau pe noi cum stăteam în ușa camerei noastre; în spatele lui mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că la toamnă va fi construită o așezare nouă, care s-ar numi „Frohdörfchen“1. Și în acel privit afară se ascundea și dorința nemărturisită de a scăpa din atmosfera apăsătoare a camerei de zi, departe de silueta aia în halat de casă care fixa pe întuneric Biblia, oricum inaccesibilă nouă, noi necunoscându-i semnificația, ceea ce trebuia să fie și o suferință atât de puternică încât nici unul din cuvintele noastre nu ajungea până la el, cuvinte prin care ne căzneam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]