10,331 matches
-
Pârneava din Arad. Și în paginile acesteia personajul - deja amintit în cealaltă lucrare - se bucură de o copioasă atenție. Elaborate cu vizibile strădanii, cele două cărți vorbesc despre credința cu care, în timp, truditorii din sfera Educației, oameni dăruiți cu har - dar și cu un (astăzi mai ales!) rarisim simț al responsabilității- s-au dedicat slujirii învățământului românesc, cu un accent deosebit pe latura lui educativă, cultivând valorile dimensiunii identitare, apartenența românilor din Ardeal la conștiința națională. Tot ceea ce este cuprins
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
literară care ni se propune? Poezia este un organism viu care se schimbă la chip și fire odată cu vremurile. Fluxul secret generat de mecanismul simțurilor este creator și convinge. Altfel, impulsul rămâne numai o simplă confesiune fără acele aripi ale harului capabile să atingă struna fermecată a lirei. Unele versuri pot avea tensiuni narative, fără virtuți emoționante, după cum unele fragmente de proză se desfată în redundante peisaje lirice care nu sprijină, defel, firul epic al prozei.Oricum, insurgența simțurilor este starea
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
scris, și năvălesc la tot felul de manifestări, în mână cu hârtii chinuite de penibile însăilări, ei nefiind prezenți, în niciun fel, până atunci, în viața culturală, aglomerând, inutil, spațiile cenaclurilor, care sunt, totuși, ateliere de creație, de expertiză estetică. Harul poetului se așează natural pe/în poezie ca o amprentă. Când citesc o poezie, eu simt că lira este a poetului acela, căci sună o anumită notă, inconfundabilă, precum, cristalul de Boemia, care, la atingere vibrează în nota sol. O
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
piept. Aripi îmi fac, Din mantaua de vis... Și mă desfat Într-un sacru surâs. Strâng în privire, Lumina de cer Calc pe mulțimea de vreri Doar o Voință mi-e Călăuză și far... Ea mă poartă pe brațe de har. Sădit-a în mine, Iubirea ca un destin... El Este Cel care Vine, Împăratul Sublim. Cluj Napoca, 19 noimebrie 215 Zâmbet de stele Zâmbet de stele Scris de iubire Pe buzele mele Ca și mistere Prind aripi de dor Și-n
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
Azi tandru luminează iar... S-aducă-n gând nemărginirea S-arate viața ca un dar. Surâs brăzdat de-o stea pe cer Sfeșnic luminând durerea Un glas suav de Dumnezeu Șoptește-n lacrimi mângâierea. Un colț de cer jos pe pâmânt Prin har s-a înălțat prin Duhul În inimă de om și-n gând Cuprinde-n brațe infinitul. Cluj Napoca 26 februarie 2016 Veniți români Veniți, români, de pretutuindeni, Să ne unim sub falnic steag! Să nu ne mai doboare nimeni... Și să
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
alții nu cred că în Eden Dumnezeu a dat menirea Instutind familia-n etern Creând bărbatul și femeia. La adăpost de lege fac Fără rușine fărădelegea În răul ce-l iubesc ei zac, Trăind ca în Sodoma. Au lepădat cerescul har Robiți de răzvrătire... Și azi numesc binele rău, Spun răului că-i bine. Și cum să înțelegem noi Cum s-a putut dar face O nedreptate și apoi Mai toată lumea tace. Așa e când hambaru-i plin Și banii-s la
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
decenii, altar, amvon și bolniță. În aceste cuvinte ale mele, nevrednicul, prea sărace să ilustreze bogăția vieții duhovnicești și a darurilor îmbelșugate ale Duhului Sfânt de care Părintele Ilie Cleopa s-a învrednicit, aș vrea să amintesc, totuși, starea de har pe care toți cei care erau în preajma Părintelui o simțeau, efectul vindecător al cuvântului său ce avea putere multă, înnoirea omului lăuntric pe care o încercau toți cei care veneau la Sihăstria cu dorul dobândirii vieții veșnice. Nu în cele
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
simțeam mângâierea aripilor iubirii sale, ceea ce o încuraja mult pe ea, făcându-ne să ne imaginăm cum îi cresc aripile. Poate că aceste aripi ne-au adus în suflete cumințenia și tot fâlfâirea lor a dăruit coanei preotese acel minunat har al predării noțiunilor extrem de simple din clasa întâi, dar tot atât de greu de înțeles și însușit de micuții învățăcei. S-a dovedit foarte eficientă, astfel că noile noțiuni, ce trebuiau predate în două ore, dumneaei le expunea copiilor în cinsprezece-douăzeci de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
orice nivel curricular s-ar afla el, ar putea fi o provocare pentru elevii seminariilor teologice sau pentru erudiții facultăților de profil și, de ce nu, ar putea aduce alinare muritorului de rând, care s-ar împărtăși mai ușor din puterea harului coborât de la Dumnezeu și rostit prin gura proorocilor săi, transformat în dulce cânt poetic prin versurile lui IOAN CIORCA. Mai mult decât atât, prin amploarea unei astfel de lucrări -1468 de pagini în format A4, ediție princeps, copertă din piele
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
spun iubit Isuse, decât că-s slab? Te rog să ierți! Mărește-ne la toți credința și rând pe rând să ne sfințești, Oricât de grea ne pare clipa și cerul mai îndepărtat, Să nu uităm de mântuirea, ce prin har sfânt am căpătat. Ce-i mai de preț, privind în zare, gândind la promisiunea-Ți dată, Când îmbrăcați în haine albe, ne-ai împăcat cu-al nostru Tată? Căci suferința de o clipă, ne-nvață ce-nseamnă răbdarea Și înțelepți
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
Doar una e și-aceasta este, îmbelșugata Carte-a Vieții! Întrece în învățătură chiar pe savanți, toți înțelepții, Căci nu e omenească Slova, ci insuflată de Duh Sfânt, Ca cel ce crede să primească nădejde vie pe pământ. Ce mare har, ce bucurie, să știu că Domnu-a pregătit, O cale spre eliberare, că sunt prin Isus mântuit! De-aceea-n clipa tremurândă, când suferinți mă copleșesc, Tresalt sub mila și-ndurarea ce de la Tatăl le primesc. Cu forțe noi, șterg fața plânsă și
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
corespondență cu Evanghelia, dogma și experiența Bisericii. Arhitectonica Catedralei ne introduce în experiența eclesială a credinței care converge în multiplele ei manifestări spre dimensiunea sacramentală, care, în Euharistie oferă omului unirea maximă cu Iisus Hristos și totodată pregustarea plină de har și de adevăr a Împărăției ca neînserată zi a opta. Configurația ansamblului arhitectural pune această dimensiune sacramental-liturgică în centru prin simbolistica POTIRULUI, după cum în interiorul acestui centru se ridică maiestuos Catedrala a cărei simbolistică gravitează în jurul Pantocratorului Iisus Hristos și a
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
în nopți strălucitoare și zile care curg precum izvoarele limpezi spre infinit. Vocea lăuntrica a poetului este un cântec de dor, zbucium și speranță prin care se descătușează și pornește în misiunea pe care Domnul i-a dat-o prin harul său deosebit. Haina sa din “sfere de lumină-albastră” îl îmbracă în aspirații netulburate, sculptându-i un veșmânt al strălucirii pe care îl poartă cu demnitate, trecând prin “cete de lumini” și tranformând noaptea în zi. Acolo unde “soarele străluce tandru
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
țara aceasta și de Biserică strămoșeasca!... Se cuvine așadar, să-i aducem, si acum - la împlinirea a patru ani de strămutarea să la veșnicele lăcașuri, un prinos de cinstire și de recunoștință, rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul și cu dragostea sa cea nemărginita acolo, în lăcașurile Sale cele cerești, în lumina cea neinserată a Slavei Sale!... Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Veșnică să-i fie pomenirea! Amin!... Cu aleasă prețuire și deosebită recunoștință, Dr.
ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2236 din 13 [Corola-blog/BlogPost/383268_a_384597]
-
așa lăsa să se înțeleagă; transmisă celor doi de către Creator, nu se pierduse; fiul Profetului știa graiul lui Dumnezeu!!! Poate chiar Cuvântul... Nu e de mirare că un alt urmaș - Castelanul - are stări serafice; se arată doar celor pătrunși de har. Pădurarului, un idiot care încă îl mai vede, noaptea, prin hățișuri, și Intendentului, umblat, mai mult ca sigur, prin Ventali... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Prin Romancier, i-ai atribuit Castelanului obsesii ce-ți aparțin. Când vrei să te retragi în tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
până la căderea lui. Să mă omoare! Ucis de un tiran: un sfârșit pe măsura mea! Un final bine ales face cât o viață. Sau cât o posteritate, am dreptul ăsta. Nu sunt un muritor de rând, am fost dăruit cu har: nu oricine zidește lumi, propunându-le Lumii. Orânduiesc. FILOZOFUL. Cel care a intrat la Magistrat - îndepărtând gărzile doar c-un gest! așa spun martorii oculari - a fost, în mod sigur, Castelanul. Buba coaptă din capul tiranului; trebuie întreținută! Romancierul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spirit umanist, purificator, ar face din Stațiune un paradis. Exclus! Un Romancier nu poate fi descalificat și vârât în rahaturi administrative. Politice. Avocățești. El scrie. Nu are nimeni dreptul să-l deturneze de la menirea lui. I s-a dat un har. Vacs; zeci de scriitori s-au vârât în politică! În afaceri! Unii se descurcă. Treaba lor! Nu vrei. Ai un romancier și va continua să facă tot ceea ce îți dă prin minte. Ești surprins; îl doreai mai uman, a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Oare unelteau ceva pe ascuns? De ce nu fusese convocat la conclav? Totuși, el urma să fie cel care va decide cine va fi succesorul lui Bonifaciu. Ba chiar, tocmai lui urma să Îi fie oferită cârja de episcop, iluminat de Har... — Intrați! strigă el către ușa care vibra, În timp ce o urzeală de lumini scăpărătoare se strecura prin crăpături. Printre plăcile din lemn căpătau, treptat, formă acele litere de foc, literele morții, „IIICOE“. Lumina picura prin toate crăpăturile ușii. Apoi explodă asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că există, precum vezi. Poporul gras al Florenței locuiește În palatele și În turnurile lui. Dar pe străzi există o altă curte care trăiește În umbra sa. Noi, care ne ducem zilele cerând de pomană, avem nevoie să simțim lumina harului divin. Dante mai privi o dată În jur. De multă vreme Florența fusese invadată de roiuri Întregi de calici, care se coborâseră peste cetate ca muștele pe hoitul unui cal. Pelerini prefăcuți, șchiopi prefăcuți, diformi prefăcuți, orbi prefăcuți, luptători Întorși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-l răni. Se spunea că prin aceste sfâșieri ale conștiinței demonul s-ar insinua În mintea omenească. Se spălă pe față, În timp ce simțurile Îi reveneau Încetul cu Încetul la starea de veghe. Logica sa, Întărită de dreapta judecată și de harul lui Dumnezeu, nu putea fi Înșelată de o putere diabolică. Trebuia să fi existat o altă explicație. Se gândi iar la ceea ce aflase din cartea lui Artemidor, grecul care studiase secretul viselor. Imagini ale zilei, falsificate și corupte de sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
indiciu cât de cât consistent despre locul unde mă aflam. M-am străduit cât am putut să-mi ascund emoția sub masca indiferenței. Nu mi-a ieșit: am rămas stupefiat. Toate presupunerile mele - și, de-a lungul timpului, nu făcusem, har Domnului, puține - erau infirmate violent, aproape cinic. - Mi se pare mie sau ești nițeluș contrariat? s-a amuzat Eva să-mi comenteze uluirea. Vezi de ce Îți tot repetam s-o lași mai moale cu anticipările, deducțiile și presimțirile tale? Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
iată-l și pe Gherase, fantele din Obor, ochi alunecoși, păr pomădat, totdeauna la costum gri cu cravată, campionul anecdotelor, aducătorul de ploaie În marile pustietăți diurne, el șeful sectorului suflete, șeful BOB-ului, milostivul Mecena al celor lipsiți de har pe care Îi lansa pe piață În schimbul unor ofrande convenabile și Înger exterminator cînd dania nu corespundea convenției - privirea lui Încurcată cînd i-am spus că am impresia că Îl cunosc mai de mult, de prin anii cincizeci, și frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cumva Înainte sau vă simțiți superior? Întotdeauna am avut sentimentul că viața are un ascendent asupra morții, deși, cum spuneam, gîndesc În această chestiune nematerialist; dar senzorialitatea mă face să văd În viață o calitate a materiei, un fel de har. De aceea m-am simțit totdeauna mîndră de sănătatea mea, și de ce nu, superioară mortului. Ați vrea să știți cum moare omul? E greu să răspund. Îmi este frică de suferința fizică. Altfel, parcă aș fi curioasă să știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mina părăsită? Se vedea că bătrânul nu era dispus să renunțe la ideea lui. Se hotărâse la o metodă de învățare și nu voia să renunțe la ea. Am văzut că prinzi repede și, mai ales, nu ești lipsit de har, continuă el să vorbească, fără a ține seama de dorința lui Cristian, probabil că nu degeaba te-au ales zeii. Știau ei ce fac, te-au blagoslovit cu de toate, ca să zic așa. Sincer să-ți spun, nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - cînd se mai pomenise ca soarele să strălucească zi și noapte, ori să nu mai existe durere și moarte? - va fi Înfățișată cu atîta Însuflețire și har de tinerii cu ochi albaștri și blajini, Încît lumea ajunsese să-i creadă. CÎnd un neadevăr este rostit cu neostoire, lumea Începe să creadă. Căci oamenii au nevoie de credință. Așa că mulți tineri și-au pus În grabă crepidele și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]