2,407 matches
-
de ruși că de altfel și tezaurul în 1918. Și asta nu e așa, trăim în democrație, suntem nostalgici și se găsesc săritori care să falsifice și să continue să ne facă să credem că a fost bine, de tot hazul sigur pentru cine venea de la Tizic dar pentru alții a însemnat exterminarea, declasarea pentru că era declarat burghezo-moșier, chiabur, dușman al poporului, de clasă. Nu îmi rămâne decât să îl citez pe Andrei Pleșu: E PLINĂ ADMINISTRAȚIA DE GIGEI. Sectorul Agitație
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
o fetiță și se alesese doar cu "obraznicul ăsta" (zicea așa pentru că Marcel era sub masă și-o auzea). Pe la șapte seara ne-am adunat din nou toate, și peste vreun sfert de oră a sosit și Garoafa, care spre hazul nostru se ținuse de cuvînt: împrumutase vesta portocalie a vărului ei (ăsta era unul dintre acei inși cu genunchieră de cauciuc care scot căpăcelele de fier de pe străzi și miros acolo, apoi le pun la loc și le trag o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cel mai voinic elev din clasă. Acest armean era iubit de toți pentru capacitatea lui uimitoare de a devia batjocura dinspre sine spre nota proastă pe care o primea. Spre deosebire de alți colegi, el nu purta pică profesorilor, ba chiar făcea haz mai mult decât noi toți de propria lui situație. Ca și Stein, avea și el expresia lui preferată pe care a descoperit-o întâmplător. Într-o zi, pe când împărțea caietele corectate, profesorul de literatură, un om deștept și bun, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sărbătorilor și pentru "seniori" și pentru "juniori". La juniori, Petre și Camelia observaseră deja "ocheade discrete" între cei doi cavaleri și cele trei domnișoare, Ana neînscriindu-se deocamdată în joc, stând mereu cu caietul de schițe și creionând caricaturi celorlalți, spre hazul tuturor. Petre și Camelia, în sfârșit împreună și cu "copii" alături, făceau planuri de viitor. Alice și Radu deja își aleseseră drumul, mai rămânea Ana, dar la ea nu credeau că-i așteaptă surprize. Din totdeauna fusese un copil cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
prispă și discutau ce-ar mai fi de făcut până la plecarea ei la București. Ea lucra, desena, schița. De ziua lui îi făcuse cadou un album cu desenele și schițele ei de la Ateneu, Bușteni și Bucura, frumoase, unele de tot hazul, cu membrii familiei surprinși în poziții curioase. Deodată sună telefonul: Să ne trăiți, domnule Vlaicu, și la mai mare! Mulțumesc. Recunoscuse vocea, dar întrebă Cu cine am onoarea? O cunoștință veche, de la Irbis, Argatu! De unde ați aflat numărul meu? Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ați accepta să dormiți într-una din jaimele noastre. — Știu, răspunse interlocutorul său, făcând un efort să zâmbească din nou. Cunosc foarte bine ospitalitatea tuaregilor... Sunteți tuaregi, nu-i așa? — Desigur! Ce altceva să fim? — Eschimoși nu, bineînțeles... Bun! Facem haz de necaz. Ce să facem... Pierduți, dar mulțumiți... Și după toate astea, nici nu ne-am prezentat încă: mă numesc Marcel Charrière, iar colegul meu este Alain Guitay. — Aceasta este mama mea și aceștia, frații mei. Tot ce avem vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și din armată, că râd de mă cocoșez, dar și situații tragice de la Primărie și Cooperație, când era obligat să le ia din animalele aflate-n bătătura concetățenilor, pentru jertfa umilitoarelor cote. Prin poveștile sale captivante, pline de originalitate și haz, unchiul Vasile mi-a îmbogățit și înveselit tema narativă a unei perioade frământate, care a pus la grele încercări universul istoric și spiritual al acestei așezări de munte. Prietenia lui Sile cu Rică, vărul meu drept mai mare ca mine
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
când stăteam în spatele porții dinspre intrare și căscam gura la jucătorii ieșiți pentru încălzire, care șutau la poartă de la linia de 16 metri cu mai multe mingi, m-a lovit una în ceafă pe neveste, doborându-mă la pământ în hazul tuturor, dar am strâns din dinți și nu am plâns mai deloc. Atunci mi-am propus, cuprins de supărare și neputință, să ajung și eu cândva în situația de a fi privit și admirat de toți spectatorii gălăgioși din tribune
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și le resping cu maximă vigoare. Fetele se prinseră pe dată de ghidușia lui Vasile Elisav (umorul căruia era, în rest, cam îndoielnic), nerămânându-le, în caz contrar, decât să rămână (pardon de repetiție!), ele, mască... Prinzându-se, făcură, însă, haz: — Ha, ha, hohoti Nora; iar Carmen avu o filosofică mirare, care constă într-un: — Aha! Vasile continuă imperturbabil: — Pentru a fi un palindrom perfect, bref: pentru a fi un palindrom, iar nu numai o jumătate, cum vă spuneam mai sus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
stă țara, lumea și politica, și despre iubitul meu Rosetache Alias Berlicoco să-mi scrieți dacă tot mai e mare și tare în satul lui Cremine și alte chițibușuri asemene. Apoi să-mi mai trimiteți " Timpul", ca să fac și eu haz, iar dacă nu-mi veți scrie să știți că avem aici în sat un popă și de necaz își f... baba în c... Măi oameni buni, ce mai face căsuța mea? Mai merge careva din voi pe la dânsa, nu de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Partea a IV-a. Finalul ( allegro molto ) este dominat de neastâmpăr. Mișcarea începe cu un motiv care năvălește furtunos. El este de o autentică factură beethoveniană. Începutul temei pare o întrebare nervoasă, căreia i se dă un răspuns plin de haz, în piano. După un episod melodic calm, în care sonoritățile se amplifică, apare și tema II. Aceasta contrastează puternic cu prima, prin nota ei potolită. Tema II este îngânată de clarinet, fagot și oboi, în timp ce viorile prime, desprinzându-se din
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
nici nu știu prea multe despre literatură. Mă interesează, în primul rând, dacă reușesc să transmit o atmosferă, emoțiile. Îmi place să fiu de față când cineva îmi citește manuscrisul, să văd dacă zâmbește acolo unde este o scenă cu haz sau dacă se emoționează acolo unde este o scenă sensibilă. Aceasta mi se pare esențial la un scriitor: să te poată face să râzi și să plângi, restul se învață. Pe lângă aceasta, au fost câțiva ani în care am stat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
a bătut pe profesorii și pe toți cei care încercau să-l prindă. Milițenii l-au legat fedeleș ca să-l ducă la școala de corecție. Au venit părinții la Miliție. "Faceți ce vreți cu el că ne-am săturat de hazul lui!. Tata nu mă bătea, dar mama mă ciufulea rău. Îmi dădea bătaie plăcută: cu cleștele de la sobă, cu..., nu cu palma. Nu-mi plăcea cu palma. Simțeam eu o plăcere când o luam tare, cu lucruri mai dure." A
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
istoria naivității profesorului de istorie, pe care-l descria cu destul umor, înșelat de un grup de școlari isteți, care, știindu-i ticurile, făcuseră de acasă atâtea teze câte subiecte li se puteau da cu probabilitate. Aglae râdea cu mult haz și privea matern G. Călinescu pe Titi. Felix chema adesea la plimbare în oraș pe Titi, și întîia oară acesta urmă cu docilitate itinerariul tovarășului. A doua oară însă refuză cu încăpățînare să treacă prin anumite locuri, preferând, de pildă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe scurt istoricul cunoștinței lui cu Titi, povesti întîmplări de la școală. Titi îndrăzni și el și adăugă altele, Sohațchi trecu în pantomimă, își puse pe cap șapca pe care o avusese la liceu, imită șchiopenia unui profesor și fu un haz general. Fata râdea cu chicote exagerate, de o veselie ridicolă, ținîndu-și pieptul cu mâinile. Titi fu predat curând grupului de lângă sobă, care-l primi cu prăjituri, vin și întrebări. Fata cu râsul convulsiv avea nări largi, o ușoară mustață, pulpe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a cununat abia pe urmă. - Mama n-are să-mi dea voie, confirmă ingenuu Titi, ca și când astfel ar fi scăpat. - Bată-te să te bată, râse căpitanul, dacă nu-ți dă voiemadam Tulea, soră-mea o să rămână așa? Știi că ai haz? Ești major, ești liber, n-ai de dat socoteală nimănui. Câți ani ai? - Douăzeci și trei, răspunse Titi, intimidat. - Păi, vezi? - Mă băieți, propuse colonelul, las' că domnul Titi e băiatul meu. Îl iau eu sub protecția mea. Știți ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ai putut să te lași tu, mamă, să-și bată jocescroaca de tine? Las' că merg eu la poliție, mă duc, la nevoie, până la prefect. Aglae privea lucrurile simplu, ca o escrocherie pe care o respingi polițienește. Titi nu făcea haz de această interpretare și, cu toate că n-avea mijloace de expresie, se vedea că se simțea jignit de aprecierile la adresa Anei, că într-un cuvânt avea amor propriu de soț. - Nu e escroacă, mamă, trebuie să stau acolo. Dacă vreiși dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vânzând bunătate de acareturi, cine-i ia? - Îi ia Otilica! declară Stănică, imperturbabil și cu diminutiv intenționat. - Ba te rog să lași gluma, e în joc viitorul, viitorul copiilor șial Olimpiei dumitale. Dacă ai fi mai conștient, n-ai face haz. - Eu nu sunt conștient? observă cu umor Stănică. Îmi parerău! Eu păzesc zi și noapte, dar nu pot să fac imposibilul în definitiv, am și eu puțină jenă, sunt uman, ce vrei, nu pot să mă duc să-i vorbesc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
biserică, la lume, de bătrânețe și dureri prin încheieturi și spovedea copiii, care-i râdeau sub patrafir, întrebîndu-i dacă au mâncat fasole și varză acră. Cânta mormăind, sughițând, trecând repede de la cele mai grave registre la un schelălăit înfricoșat spre hazul credincioșilor tineri. Babele îl mustrau de la obraz, dar îl venerau, și de altfel și el le certa, împroșcîndu-le cu numiri nemaiauzite de sfinți. Părintele titular îl ocrotea dintr-o omenie pe care o declara tuturor plin de emfază și de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
va fi el, să fie în stare să accepte și surpriza negativă: că schimbarea va fi cumplită și că, în loc să anunțe o nouă lume, anunță un sfârșit dureros. O vorbă rabinică, care are aparența unei glume, a unei replici cu haz, exprimă oarecum prevederea unui asemenea sfârșit: „Să vină Mesia, sigur, dar n-aș vrea să fiu atunci de față!“ În fond, ceea ce îndreptățește atitudinea mesianică nu este atât scopul, venirea lui Mesia, ci faptul că suntem orientați spre viitor și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
arată dinții ! Ca să vezi de ce a trebuit să stea atât : din cochetărie - să-și potrivească dinții ! Acum o jumătate de oră, când a dat de ea în curte, era știrbă și-abia se înțelegea ce vorbea. Ei, să vezi ce haz are să facă Niki când are să-i povestească... Nu mă mir de ce ți s-a întâmplat, are să-i spună. Dar întâmplarea, vreau să-ți spun de pe-acum, nu-ți va servi la nimic ! Vei rămâne tot așa cum ești... Nu-ți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-o vreme, începuse s-o ia razna. Și p-ormă, nu mai știa cum să se facă mai mic și pe un’ să s-ascunză... Nu, nu are habar prin ce a trecut această țară, și este de tot hazul ce enormități spune... Dar, ca să fiu dreaptă, există atâția oameni cultivați care nu sunt prea departe de ea ! Contează și firea moștenită, dar și educația pe care ai primit o... Cât privește interesul meu pentru politică, sigur că i-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cînd i se oferă mîna, o sărută cu drag, dar mai ales cu imens respect, cum n-a mai făcut-o de mult. * Evident, concediul nu i-a tihnit. La un moment dat, discutînd cu Ana, au început să facă haz de necaz, ajungînd la concluzia că subiect de schiță satirică de-ar fi constituit necazurile lor, ar fi fost totuși cam mult. Mai întîi, cînd să urce în acceleratul de noapte Suceava-Mangalia, compartimentul era ocupat de trei familii cu cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mereu. De fiecare dată se uitau unul la altul și rîdeau. Trei zile la rînd, o blondă frumoasă a venit cu cîte o sacoșă de medicamente. În special, multe benzi cu pastile mici, albe. La început, a fost mai cu haz, că se căznea să explice unor tineri pentru ce sînt bune. A apărut o româncă, s-a uitat la ele și a strigat unei prietene: "Uite, are Biscutin(8". În febra cumpărării, nimeni nu mai cerea indicații de folosire. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
masculul după", i-a șoptit înainte de-a adormi cu tîmpla pe pieptul lui. Dom' Vlădeanu, țineți-vă bine! îl întîmpină regizorul în telefon cu o voce care tremură de un rîs ce pare a veni din teritoriul unde începe hazul de necaz. Spuneți, că stau pe scaun, încearcă Mihai să fie bine dispus. Pariez că vor s-o căsătorim și să-i facem cîțiva copii! Nu! Planul este aprobat din vară. O parte din filme au intrat deja în producție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]