8,202 matches
-
retragere, mai ales că cei căzuți pe sub bănci au reușit să se ridice și să treacă la “atac”, respingându-i pe “invadatori”. Poate că “lupta” ar fi continuat până la completa “exterminare” reciprocă a “eroilor” dacă nu-și făcea apariția pe hol părintele Băluță. Când l-a văzut pe drăguțul său fiu-învățător cum dirija “lupta” cu fluieracul în gură și cum se luptau “eroii”, și-a făcut cruce mare, murmurând, probabil, un “iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”. Bineînțeles că ostilitățile s-
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
care avusese de-a face? Mai ales că alte examene cu el n-am dat. De aceea nu mică mi-a fost mirarea, când, mult mai târziu, după apariția cărții mele de debut, întâlnindu-ne într-o împrejurare oarecare în holul Universității, profesorul Tohăneanu s-a oprit în dreptul meu și mi-a mărturisit, strângându-mi mâna: - Te-am citit! Mi-ai plăcut!... Își însoțise cuvintele cu un zâmbet scurt, mai mult dintr-un colț al gurii, dezvelindu-și dantura măruntă. Dumnezeule
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
câine în ploaie, spuse Maria , alergând spre ușă. Când deschise, o tânără brunetă intră furioasă pe ușă: - Sunt un pachet de nervi, tanti! Să mă sfătuiești ce să fac. Numai dumneata ai să mă înțelegi. Însă, nu observă că pe hol ieșise și Irina, care o întrebă: - Ce-i cu tine, Camelia, n-ai mai plecat la restaurant? Camelia se fâstâci. Nu și-a închipuit că o va întâlni aici. Răspunse tot cu o întrebare: Citește mai mult 11.O nevastă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
câine în ploaie, spuse Maria , alergând spre ușă.Când deschise, o tânără brunetă intră furioasă pe ușă:- Sunt un pachet de nervi, tanti! Să mă sfătuiești ce să fac. Numai dumneata ai să mă înțelegi. Însă, nu observă că pe hol ieșise și Irina, care o întrebă:- Ce-i cu tine, Camelia, n-ai mai plecat la restaurant? Camelia se fâstâci. Nu și-a închipuit că o va întâlni aici. Răspunse tot cu o întrebare:... III. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând: - Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă găsească în noaptea asta! Dar copilul țipa, speriat și el de țipetele mamei. Violeta și Irina alergară și ele pe hol, destul de speriate. Iar la televizor se ... Citește mai mult 8.Soția bețivuluiînsă, din dezlănțuirea asta extatică, le trezi țârâitul strident al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă.Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând:- Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă găsească în noaptea asta! Dar copilul țipa, speriat și el de țipetele mamei. Violeta și Irina alergară și ele pe hol, destul de speriate. Iar la televizor se ... VI. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 7, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017. 7. Disperările Irinei Sunetul strident al soneriei de la ușă o întrerupse. Speriată, Violeta șopti: - Parcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
că sunt mereu solicitat la o câte o urgență? Probabil pe acolo eram, dragă, spuse Criști fără să clipească măcar. Noaptea târziu, cănd somnul nu se lipea de el, se scula să fumeze o țigară. Se așeza pe canapeaua din hol, deschidea radioul și asculta pierdut în visare muzică ce ii liniștea cugetul. Criști, cu fiecare escapada, se apropia tot mai mult de diafana Carmen. Acum, pe jumătate amorțit de țigară, simțea cât îi este de dor de picioarele minunate ale
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
mai bine pune-mi și fularul! Și în timp ce bunica îi punea fularul peste guriță și năsuc, ea se foia nemulțumită, dar înduplecată de dorința de a ajunge cât mai repede, afară. Apoi, după ce bunicuța ei își luă de pe cuierul din hol o geacă groasă și o căciulă, când să iasă cu fetița pe ușă, Mălina, care ținea încă păpușa în brațe, îi spuse: - Dar pe Pușa n-am îmbrăcat-o. O să-i fie frig. - Păi și vrei să ne întoarcem, s-
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
Săndel, poate că pleacă, dacă mai stăm s-o îmbrac, și privindu-și păpușa, dar să știi Pușa dragă, că mâine te îmbrac și te iau afară cu mine. Dar azi rămâi acasă, da? Și după ce o lăsă jos în hol, bunica o luă pe fetiță de mânuță și plecară afară. De la primii pași de când ieșiră afară din scara blocului, Mălina o zbughi de lângă bunica ei și începu să strige în gura mare: - Mioaraaa! Săndeleee! Hai c-am venit și euuu
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
depozitate în sala de ședințe. Biroul părea acum pustiu și neprimitor pentru ochiul meu obișnuit cu tabloul și cărțile voluminoase, cu coperțile roșii care ocupau toate rafturile micii biblioteci. - Ce facem cu ea?, am auzit vocea șoptită a secretarului pe holul primăriei. Despre mine era vorba. Nu i‑a răspuns nimeni. Pe hol se auzeau pași. Priveam pe geam din spatele perdelei. Coborau tăcuți scările. S‑au oprit câteva minute în drum și au purtat o discuție scurtă în prezența lui nenea
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
ochiul meu obișnuit cu tabloul și cărțile voluminoase, cu coperțile roșii care ocupau toate rafturile micii biblioteci. - Ce facem cu ea?, am auzit vocea șoptită a secretarului pe holul primăriei. Despre mine era vorba. Nu i‑a răspuns nimeni. Pe hol se auzeau pași. Priveam pe geam din spatele perdelei. Coborau tăcuți scările. S‑au oprit câteva minute în drum și au purtat o discuție scurtă în prezența lui nenea Turuianu, guardul primăriei, după care s‑au urcat în mașină și au
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
bistrou din apropiere. După dactilo, arzi indigoul. De câte ori pleci de acasă, lași în urmă semne insesizabile pentr-un intrus. Pe o pagină falsă a romanului, vârful peniței orientat spre o anumită literă, un ac precis poziționat pe desenul mozaicului din hol; un strat fin de talc. Memorezi cum cad, la plecare, faldurile perdelei, dispunerea aparentă a ciornelor... Toată casa e o capcană. MAGISTRATUL. Voi guverna iarăși gloata asta infamă! Purtătoare de rabie! Simbol al rebeliunii necontenite! Dezordinea fără scop sigur; idioțenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În fața intrării, tipul a bombănit ceva, n-am Înțeles ce, iar ușa s-a dat În lături, dar n-aș băga mâna-n foc că faptul s-a produs datorită vreunui gest al taciturnului. La fel de misterios, după ce am pășit Înăuntru, holul s-a luminat brusc. Ne-am oprit În fața liftului. Eram contrariat: văzută din afară, chiar așa, pe Întuneric, casa nu părea să aibă mai mult de un nivel, maximum două; la ce putea servi un ascensor? Iar pentru ca mirarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nelimitat c-așa mă Învață și pă mine cumnatu lu Mirela poștărița că-i grefier și ăștia cunoaște espresiile care trebuie și la sfîrșit puneți cu stimă și trăiască lupta pentru pace. țnu s-a luminat Încă de ziuă În holul blocului e Întuneric ușa de la garsoniera de jos de lîngă intrare e dată de perete dinăuntru vine o lumină slabă cîteva lumînări pîlpîie mărunt cineva plînge acolo Încet Înfundat celelalte uși de la parter sînt toate Închise oamenii dorm Încă Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un ban să ne facem și noi scara mai civilizată că ai văzut ce frumos făcură ăia de la opt, de ți-e mai mare dragu, cu perdea la intrare și și-a pus și tablouri cu pisici și flori În hol, de, altfel de oameni, nu ca prăpădiții ăștia. Da ce s-a mai Întîmplat? — Păi, am vorbit și cu comitetul de bloc, că uite acuș vine 1 Mai, da io, să-ți spui drept, mă gîndii mai mult la Sfintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aproape Războiul, viața, patria ne cheamă, Zadarnic să lăsăm De-afară să ne cheme, să visăm Noi, partenerul, șahul, Sub umbra tolerantă să visăm A lui indiferență“ Același culoar lung care Își soarbe lumina zilei doar prin deschizătura intrării din holul mare, singurul spațiu unde există ferestre și scări ce duc spre exterior. De cum pătrunzi În coridor ai senzația că ești absorbit de o pîlnie Într-o sticlă verde, opacă. Cel ce intră distinge chipurile oamenilor care Îi ies În cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
buzele mi se crispează Într-un rictus de repulsie; repet fără să vreau gestul celui care s-ar apropia de o gură murdară. Mizeriile trupului și ale spiritului nesecatele noastre rezervoare de bucurie și greață. Lumina candelabrelor de cristal din holul hotelului Athénée Palace inundă oglinzile Încastrate În tapetul opalin; spațiul se dilată prin repetare, devine un fel de cascadă, percepția vizuală se Încarcă de o vibrație aproape sonoră. Pe canapelele și fotoliile cu spătare aurite, Îmbrăcate În mătase vernil, așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
l-am ridicat am văzut că e o agrafă de păr. Nu știam nici o fată din școală să folosească așa ceva, poate doar cele mai mari din clasa domnului Farney. Prin ușă auzeam vocea doamnei Watkins din clasa ei de la capătul holului și pe aceea amuzant de înaltă a domnului Farney. Clasele domnișoarei Moore erau plecate într-o excursie pe dealuri ca să aducă lut pentru modelaj. Ușa avea încuietoare, așa că am închis-o și mi-am dat hainele jos. Mi-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
floare mare, strălucitoare și cu miros dulce. Poate una roșie, cu miros puternic, ca acela de caprifoi, dar nu atât de inocent. După un timp cineva a sunat clopoțelul și elevii s-au întors în clase. Le-am auzit pe hol pașii aglomerați și cadențați, un zgomot pe care îl fac clasele tot timpul. Când s-a lăsat liniștea, au început iarăși vocile profesorilor: cea nazală a doamnei Watkins, cea dulce a domnișoarei Moore, a cărei clasă se întorsese, și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mama să sape acolo. Eu terminasem deja clasa a patra și eram în clasa domnișoarei Moore de aproape un an și jumătate. Doamna Watkins s-a întors să predea la clasele unu-trei după vreo șase luni. Ne întâlneam pe hol în fiecare zi, dar ne feream privirile. O recunoșteam după zgomotul ciudat pe care îl făcea când șchiopăta. Când s-a întors, unul din picioare i-a stat în ghips o lună. Era cel care arăta atât de rigid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
tot timpul. Nu țin minte să-l fi schimbat cineva vreodată. Și apoi am realizat că eram singur cu mama, exact ca acel bec care atârna de un cablu de care nu putea să se rupă. Când am intrat în hol, vântul a împins ușa din față și a trântit-o de perete. Am simțit vântul rece trecând pe lângă mine, până să ajungă înapoi în bucătărie. Montasem un zăvor la ușă ca să o închid noaptea, pentru că acum mai erau niște oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe ultima treaptă, așa că mi-am băgat mâna în lichidul acela și l-am frecat între degete dar nu mi-am dat seama ce e. Arăta maroniu în lumina aceea scăzută. Am ajuns sus și am început să merg pe hol, dar m-am împiedicat de ceva greu. M-am oprit și am încercat să văd ce e, dar nu am putut să disting nimic în întuneric, așa că am început să pipăi cu piciorul drumul până la becul pe care-l aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
m-am împiedicat de ceva greu. M-am oprit și am încercat să văd ce e, dar nu am putut să disting nimic în întuneric, așa că am început să pipăi cu piciorul drumul până la becul pe care-l aveam pe hol. Când am aprins becul și m-am uitat în jur, am văzut ceva ce nu-mi venea să cred că e real. Mama era întinsă pe jos, iar din gură îi curgea sânge. Cursese pe trepte, fiindcă așa era podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
era uscată, aspră și întunecată. Respira greu și uneori se auzea ca și când ar fi suspinat, un fel de suspin înecat. Patul arăta prea mare pentru ea, așa mică și uscată cum se vedea prin lumina care intra pe ușă de pe hol, lumină de un galben pal care o făcea să arate și mai rău. Am început să plâng și chiar nu voiam să fac asta. Trebuia să mă gândesc ce-o să fac eu cu ea aici și cu tanti Mae plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
chiar dacă nu mai folosisem în viața mea așa ceva. După pași îmi puteam da seama că e un bărbat. Apoi a tușit și a spart liniștea și frigul din casă. Am pus pușca de lângă ușa de la bucătărie și am ieșit în hol. — Salut, Robert. Era predicatorul. — Mă cheamă David. Mă întrebam ce caută la noi în casă. — David. Scuză-mă. Doar că a trecut atâta timp de când nu ți-am mai văzut familia pe la biserică. Nu am spus nimic, și când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]