3,902 matches
-
de la Ralph fusese să țină ușa larg deschisă și să asigure că își petrece tot atâta timp în afara biroului, cu echipa, pe cât își petrecea în birou, ca redactor-șef. — Mulțumesc că mi-ai spus. O să deschid discuția la ședință. Intră hotărâtă și se opri drept în mijlocul redacției de știri. — Bun, toată lumea e aici?. A venit ora pentru ședință. În fiecare săptămână avea loc o ședință în care se hotăra ce subiecte vor fi abordate în numărul din acea săptămână și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebuie să fie la televizor ceva nerecomandat minorilor la care să te uiți. Sophie o șterse, trăgând-o după ea pe Lottie îmbrăcată în juponul de dantelă. — Distracție plăcută, mătușică Fran. — Da, aprobă Lottie, care era o ființă și mai hotărâtă decât sora ei mai mare, și dacă ai nevoie de sfaturi despre sex, întreab-o pe Soph. Miercuri nu era numai ziua cinei cu Laurence, ci și aceea în care ziarul intra la tipar, dar spre marea ușurare a lui Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se păru mare și rece. Se gândi la Laurence și la vulnerabilitatea lui neașteptată și-și dădu seama că dorea să umple orice gol din ființa lui și să-l facă să se simtă iubit. De data asta, își spuse hotărâtă, nimic n-avea s-o facă s-o dea în bară. În săptămânile care urmară, Fran încercă să afle de la Laurence cât putu de multu despre mama lui înainte de a o întâlni, dar el părea ciudat de reținut când venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
capăt al camerei la celălalt, reporterii care înjurau filtrul de cafea ce fierbea în gol, pentru că le era de fapt prea lene să-l umple din nou, deciziile care îi erau solicitate întruna nu lăsau loc pentru nefericire. O atitudine hotărâtă, îi spusese tatăl ei odată, era cheia succesului pentru un redactor-șef. Nu spune niciodată: „asta e o întrebare încuietoare“. Nu conta nici măcar dacă luai decizia greșită, cu condiția să iei una. Fran descoperi că, dacă se concentra pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ei odată, era cheia succesului pentru un redactor-șef. Nu spune niciodată: „asta e o întrebare încuietoare“. Nu conta nici măcar dacă luai decizia greșită, cu condiția să iei una. Fran descoperi că, dacă se concentra pe a avea o atitudine hotărâtă, putea să țină la distanță valul cenușiu de amărăciune care o copleșea văzând că o altă relație - una despre care credea că era cea potrivită - eșuase. Joi numărul pe săptămâna în curs apăruse fără probleme - unul chiar bunicel de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stea în calea întâlnirii ei cu Stevie, dar pe la jumătatea drumului își dădu seama că o durea capul și că uitase complet motivul întâlnirii. Ignorând orice gânduri despre ce avea, să-și închipuie Stevie dacă nu apărea, porni spre casă, hotărâtă să se bage în pat. Abia în fața ușii de la intrare își aminti motivul pentru care ajunsese de fapt la Jack. Își uitase cheile. Se sprijini de ușa de la intrare, gata să-și dea palme. Nu putea să facă nimic ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că a ieșit ceva, din ce trebuia să iasă. Fac și pe A5 și pe A0, dar pe A0 e destul de mare și complicat. Dar totuși le fac. Completez cu creionul, cu pixul înseamnă că trebuie să fii un om hotărât. Fiind vorba de rebusuri, nu poți fi așa hotărât, trebuie să știi foarte multe și omul și greșește, mai sunt și cuvinte care se scriu diferit, se mai și greșesc. Când nu mai știu să continui pe unul, mă apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
unei evoluțiuni curente, fără nevoia specificului românesc, țara românească a oferit Europei, pentru metropola lumei, pe cea mai specifică apariție plastică născută între hotarele ei, și care reprezintă esteticește un punct culminant în însăși evoluția plastică europeană, și cea mai hotărîtă exemplificare a colaborărei unei individualități fără tradiție de artă, cu spiritualitatea unui crez, sfărîmător de tradiții”. Respingînd, ca și Vinea, ideea importului, Maxy nu susține și teza acestuia privind „exportul” românesc de revoluție artistică, preferînd-o pe cea a „simultaneității” spontanee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aplică și uneori repurtează victorii, ea are dreptul la viață. Cîtă viață - rămîne de văzut. Istoria, timpul mai bine zis, nu va nesocoti să verifice. Pentru amatorul de informație aș trimite, între altele, la eseul de frumoasă sinteză și de hotărîtă atitudine „Le nouveau ésthetisme” al lui Adolphe Basler din penultimul Mercure de France. Sînt materiale și concluzii mai oportune ca oricînd” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 382). Sensibilitatea lui Perpessicius față de proza poetică i-a favorizat relativa deschidere către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cele - enigmatice - din literatură, criticul oferă exemplul unei coincidențe stranii: nașterea, în același an 1883, a unor scriitori înrudiți tipologic, dar care nu s-au cunoscut niciodată: Kafka, Urmuz și Harms. Numele lor reale sau „artistice” au, fiecare, cinci litere... Hotărît lucru - avem de-a face cu un an omagial pe măsură... Urmuz extraliterar Există și laturi mai pitorești ale receptării urmuziene. Într-o scrisoare adresată în decembrie 1986 lui D.R. Popescu de către Mircea Dinescu — filat de poliția politică a regimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-i duc. Tomoe tăcu pentru moment. Se făcu palidă de furie și nările îi fremătau. Takamori știa încă din fragedă copilărie că nici o amenințare, oricât de violentă, n-o putea opri când se-nfuria. Mă duc cu ei, spuse ea hotărâtă. Haide! Nu ne lăsăm noi intimidați atât de ușor. Și cum Takamori nu răspunse imediat, adăugă: — Ți-e frică? Lașule! — Bine, fie! Să mergem! Takamori, care era la urma urmei bărbat, nu voia ca sora lui să-l disprețuiască mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
niciodată ciudat că, aparent, nu aveam alți prieteni În afară de colegii de serviciu. Dar am sunat-o pe Sally, cea mai bună prietenă a mea de la birou, și pe Fran, de la PR, care știam sigur că va fi Încîntată. Nu eram hotărîtă dacă să-l sun sau nu pe tata. Nu vorbiserăm decît de două ori În ultimul an și, În ambele cazuri, conversația fusese stînjenitoare. Mă invitase la Potters Bar, la prînz, dar fusesem ocupată În perioada aceea și, În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
copii se dovedește a fi peste măsură de copleșitoare pentru ei. Oricum ar fi, oamenii nu mai beau, nu mai dansează și nu se mai distrează la fel de bine și cu aceeași regularitate ca odinioară, iar eu și Dan sîntem ferm hotărîți să schimbăm lucrurile. În special eu. Of, fir-ar să fie. Mi se năzare mie, sau sună cineva la ușă? Și cine vine În vizită În timp ce zac În cada de baie precum o balenă Însărcinată ce mă aflu, cu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sus, la etaj. O să-ți dau una Înainte să plecați. Nu mă pot abține. În punctul ăsta, ar fi trebuit pur și simplu să o las baltă, să mă recunosc Învinsă de un asemenea egoism, dar eram pe val și hotărîtă să-i arăt acestui arogant că Îi eram egal. La dracu’, eram chiar mai bună. — Ultima noastră campanie a fost făcută de Bruce Weber, zic. Probabil că ai văzut-o. Calden. Am luat trei premii pentru ea. Bruce a lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu ceea ce încă mai dăinuia, lăsau în părăsire o mare parte a Italiei cucerite, care purta încă rana mortală din vremea războaielor gotice. Nu din punct de vedere politic, militar sau economic, căci regele Ariald, datorită credinței și caracterului său hotărât, nu prididea să reorganizeze statul cât se putea de bine. Mă refer la meșteșuguri de toate felurile. Potcovarii, fierarii și tâmplarii supraviețuiau fiindcă era nevoie de ei, dar numai cei mai rudimentari, căci pentru longobarzi conta funcționalitatea lucrurilor, în timp ce cărămidarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spuse plină de speranță, scuturându-i poșeta, Kevin poate lua masa la noi și poate veni la petrecere cu mine - oricum, după aceea vine și tata și garda de corp Îl poate aduce acasă. Vorbea cu o voce subțire, dar hotărâtă. Neașteptat de hotărâtă. Kevin răsuflă uimit. De când frecventa aceeași clasă cu ea, de pe vremea căminului, Camilla Fioravanti nu-i vorbise niciodată. Dimpotrivă. Era inamicul lui numărul unu. Poate de aceea Își dorea atât de mult ca el să meargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
speranță, scuturându-i poșeta, Kevin poate lua masa la noi și poate veni la petrecere cu mine - oricum, după aceea vine și tata și garda de corp Îl poate aduce acasă. Vorbea cu o voce subțire, dar hotărâtă. Neașteptat de hotărâtă. Kevin răsuflă uimit. De când frecventa aceeași clasă cu ea, de pe vremea căminului, Camilla Fioravanti nu-i vorbise niciodată. Dimpotrivă. Era inamicul lui numărul unu. Poate de aceea Își dorea atât de mult ca el să meargă la petrecerea ei. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unul dintre ei să o asculte pe ea. Se Îndreptă spre biroul șefului de departament și, chiar dacă nu avea dreptul la pauză și nici nu avea programare, o ignoră pe secretara ocupată cu capriciile unui fax și bătu la ușă, hotărâtă. Nu așteptă să fie invitată să intre. Șeful, care era la telefon cu logodnica lui, o săgetă cu o privire uimită. — Ce vrei? o apostrofă impertinent. Nu-și amintea numele operatoarei nr. 7. Poate nici nu-l știuse vreodată. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cravată de mătase și cămașă azurie de Fellini. Nici o manifestare de activitate cerebrală. Ce pot să fac pentru dumneavoastră? o Întrebă În același fel În care fusese ea instruită să-i Întrebe pe clienți. — E vorba de contract, spuse Emma hotărâtă. Dintotdeauna știuse să se descurce. Înfruntase de mii de ori asemenea papițoi, chiar mai Înfricoșători. Nu putea să se lase intimidată de ageamiul ăsta. — Am aflat că au fost deja trimise scrisorile de confirmare. Șeful Începu să țăcăne cu pixul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atât de singură, Îi spuse Emma. Când o revăzu, singurul lucru pe care i-l spuse fu: Te-ai făcut blondă! Emma nici nu-și mai amintea când Începuse să-și vopsească părul. Nu-ți place? Îl Întrebă Îngrijorată și hotărâtă brusc să devină din nou brunetă. Ce contează? răspunse Antonio, ție trebuie să-ți placă. Ce mult s-a schimbat, Își spuse ea Înduioșată. În toamna aceea se frecventaseră pe ascuns. La sfârșitul săptămânii - dacă nu era de serviciu - Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lovi cu toată puterea, cu palma deschisă. Mingea coboară neașteptat dincolo de linia de trei metri. Valentina se lansă cu pumnul Înainte - dar mingea țâșnește spre tavanul Înalt al sălii și se pierde În tribune. Punct pentru echipa galbenă. Șase amazoane hotărâte și teribil de agresive - o imagine feminină atât de amenințătoare și de neliniștitoare, Încât Antonio se simțea amețit. Fetele cu tricouri albe se adunară În cerc, umăr la umăr, strigând - către podea sau poate pentru a se Îmbărbăta: — Luptă! Luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tare? Ea Închise ușor ochii și-l evaluă pe necunoscut pe sub pleoape. Ce văzu? Un bărbat de douăzeci de ani. Un campion de judo, atletic, cu umerii largi și abdominalii sculptați. Părul scurt, un moț Întunecat drept deasupra frunții. Trăsături hotărâte - nas acvilin, buze cărnoase, ochi negri și inteligenți. Și atunci Îi răspunse: Nu. Mingea cu romburi purtată de curent se Îndepărta În larg, dar el nu se mișcă. Mă numesc Antonio, spuse. Ea privi mingea care plutea deasupra spumei, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și-i răsese un pumn în ochi. Omul căzuse în nesimțire peste trupul firav al lui Iscru, iar în încăpere se lăsase o liniște absolută. Imediat fusese năvălit de un sentiment necunoscut, de o părere de rău, și cu gesturi hotărâte se grăbise să-l ridice pe Mașcatu. Dar nu știa ce să facă mai departe. Se uitase spre Mărineci, iar acesta părea împietrit pe lada lui. Pe fereastră alunecau lumina albă de lună și umbrele depărtate ale unei tufe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
negru împletit în multe codițe și cămașă de mătase verde, descheiată la toți nasturii, așa încât să i se vadă talismanele înșirate pe bucăți subțiri de piele. Și restul, însoțitorii fraților, păreau la fel de interesați de aspectul lor general. Erau tineri și hotărâți. Spătarul încercase să le spună că se duceau la o petrecere, că n-au decât hainele, dar pe Frații Futacu nu-i interesa nici cine sunt, nici unde se duc. Voiau trăsura, bagajele și toate hainele de pe ei. - Dați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Radu de la Afumați, ori băiatul Stanei lui Iscru, care a lăsat plugul la îndemnul mamei lui și-a plecat să moară la Călugăreni. Stana a fost o femeie foarte bine înfiptă în istorie, era tot așa ca și Iscru, hotărâtă să-și țină cuvântul, să nu-și dezamăgească semenii, să lupte în numele binelui general, dar mai avea ceva în plus, o personalitate puternică. Contemporanii au ținut-o minte multă vreme, iar urmașii ei au început să se numească ai Stanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]