KorAP: Find »[drukola/base=iarbă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...763 >

19,061 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

înainte de-a ajunge la intersecția cu drumul spre Mochudi, unde șoseaua coboară spre izvoarele lui Limpopo, soarele începu să se ridice deasupra câmpiilor și, timp de câteva minute, întreaga lume fu învăluită într-o lumină galben-aurie - kopje-urile, coroanele copacilor, iarba uscată de pe marginea drumului, până și praful. Soarele, o minge roșie, mare, părea că atârnă la linia orizontului, apoi se eliberă și pluti deasupra Africii; ziua reveni la culorile ei firești, iar Mma Ramotswe văzu în depărtare acoperișurile familiare ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
și ploaia căzuse în torente albe, ca o cascadă, acoperind pământul. Solul, uscat de lunile de secetă, înghițise cu sete bălțile sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor, până mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

înălțime, nici lungime, ar putea fi toate formele, dar ele nu există, pentru că n-au de ce exista... adică nu le vezi, sunt potențiale... po-ten-ți-a-le... Când „Vocile” au chef să vorbească, și nu cu orice papițoi... continuă Anatol, atunci tu vezi iarba, asfaltul, blocul, copacul ăsta, vila portocalie a lu’ Cozariuc, pe asta cu fund mare și lăptărie bogată de-alături, te vezi și pe tine, întinzi mâinile și le vezi... Captivați, și-așază toți labele pe masă, ca la controlul unghiilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
s-ar putea rupe sub picioarele tale, făcându-te să plonjezi în apa nămoloasă, plină de ciuveie. La Bahlui mă ducea taică-meu cu punga de pisoi fără ochi, „coboară tu, aschimodie, acolo, pe lângă cruce, vezi să nu aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul, smulgea el sacoșa și-i făcea vânt, îi mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa, „aschimodie, nu te mai zgâi după ei”. Unii ieșeau din pungă și se chinuiau să-noate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-i fusta, să vedem și noi... - Ia mai lăsați-mă dracului în pace! Nu vreau... Muta începe s-arunce cu bulgări în noi. Aruncă și cercul în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă! Stau pe camera de cauciuc adusă de Sorin. În iarbă sunt melci verzui și maronii. Sorin se distrează strivindu-i sub tălpi. Își șterge călcâiele de iarbă, mațele melcilor mai mișcă. - Labele din spate de la broaște se mănâncă, italienii le mănâncă, de-aia le zic broscari... - Mi-a zis Florica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
s-arunce cu bulgări în noi. Aruncă și cercul în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă! Stau pe camera de cauciuc adusă de Sorin. În iarbă sunt melci verzui și maronii. Sorin se distrează strivindu-i sub tălpi. Își șterge călcâiele de iarbă, mațele melcilor mai mișcă. - Labele din spate de la broaște se mănâncă, italienii le mănâncă, de-aia le zic broscari... - Mi-a zis Florica că unii mănâncă melci, îi fierb și-i scot din cochilii, le taie numai piciorul, fără coarne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
prostată și ceva sculău sau cum i-o fi mai spunând atunci. Resemnează-te. - Știi ce, nu mă mai lua în tărbacă! - Ba bine că nu! Fii atent, Voievoade, după ce-o mierlesc și robul meu o să se ducă la iarbă verde, unde nu-i durere și nici suferință și nici întristare și nici nu te toacă nimeni, să nu vă mănânce să scrieți ceva despre mine sau să mă evocați pe la televiziuni, că jur că mă-ntorc, vă bântui în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pe păr cu bobițele terciuite și eu stăteam ca prostul și-o lăsam pentru că, la sfârșit, mă ștergea cu bluza ei și puteam să-i văd burta când și-o ridica. Mai și mâncam tocătură din ele cu prune și iarbă, de mă lua diareea. - Ți-e rău, prostălane? Ai crampe? - Hâââî... hââî, mieunam leșinat, ținându-mă de burtă. - Femeie, iată fiul, ia-l și spală-l pe mucea ăsta, că parcă azi ni l-a lăsat șatra-n bătătură. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cap o lună și-am urlat în gura mare că, dacă mă tund chilug, fug la Bucșoaia, n-am fost niciodată, dar îmi suna mișto să fug acolo, mi se părea de efect. Au început, pe măsură ce le-aruncam amănunte ca iarba tocată la rațe, să se scarpine prin diverse locuri, unele mai rușinoase, și să le apară pete roșii pe față. Prăjina, genul care la șaizeci de ani iese pe sticlă și-și exprimă regretul imens că nu i-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
gândim, mai mult ca oricând, la cele sufletești - îmi fac intrarea. Ce este, oare, viața omului? Este ea altceva decât spuma pe care-o împrăștie vântul și-o spală apa? Este ea altceva decât mireasmă înșelătoare a florilor și a ierburilor? Nu seamănă oare cu visele străvezii din mintea noastră? Nu este ea mai ușor trecătoare decât nourii aduși de vânt? Ceea ce pare într-un fel este, de fapt, altfel? Este ea precum ploaia de vară, precum frunza cea verde pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
bătrâni și să mai smulg din ce-i acolo, s-au împânzit tufele, s-au sălbăticit, a crescut mohorul, de la ploile astea, nu te vezi călare din el.” Pământul e moale, dacă dau cu vârful papucilor, se iau brazde cu tot cu iarbă. Când le întorc, găsesc râme, se răsucesc deranjate de soare, unele sunt rozalii, altele mai galben-cenușii. Altele bat spre verde. Dacă le rup în două, ele încă mai mișcă și fiecare poate s-o ia în altă direcție. Și amândouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
că minți! Punem pareu că nu?” - ...mă sperii! Tresare lângă mine, zvârluga, mă cuprinde și-i simt dinții în umăr. - Sau ar trebui să mă simt privilegiat? Să mă umflu puțin în pene? - Ei, nu-s eu Zâna Zânelor, nici iarbă de leac... Dar, Voievoade, dacă bucățelele din „ecuația vieții noastre”, cum zicea unu’ la ziar, s-ar fi așezat altfel, dacă nu erau suflate în direcții așa de diferite, așa de departe, așa de aiurea, nu te-aș mai lăsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-i comoara, degeaba, că n-a văzut nimic, că bărbată-său e nebun, că-l smintise mă-sa și-i băgase-n cap că el va putea găsi apă cu nuiaua de alun și aur dacă pune sub pernă nu știu ce ierburi, untură de câine și o labă de iepure. N-a crezut-o nimeni, dar dacă femeia a ținut-o pe-a ei, i-au dat până la urmă drumu’... Dar au împânzit milițenii locurile, au întors toate pietrele, au măsurat, au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

ținea Într-o atît de nejustificată sclavie: un avorton tot mai difuz și misterios, care părea să dispară zile Întregi, ca și cum ar fi abandonat insula, În căutarea marilor albatroși, pentru a se ivi din nou, dintr-odată, din pămînt, din iarbă verde. Knut, norvegianul, tont și profund superstițios ca un bun gabier ce se afla, părea să nutrească aproape absoluta convingere că Oberlus era jumătate om, jumătate demon, o ființă himerică Înzestrată cu puteri magice, capabilă să dispară În timp ce era privită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
și se ascunse În desiș, căci Își dădu imediat seama că era dezarmat și că noaptea aceea era potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor săi. Rămase așadar pe vine vreme de cîteva ceasuri În hățișul cel mai Încîlcit din ierburile rare, insensibil la zgîrieturile provocate de crengile spinoase sau la Înțepăturile ghimpilor de cactus, hipnotizat de spectacolul Îndepărtatei erupții, simțindu-se atît de mărunt și de neputincios cum nu se mai simțise niciodată de-a lungul extrem de dificilei sale existențe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

mei stând pe scaune pliante și urmărind filmulețe respective proiectate pe latura albă a aceleiași case albe, douăzeci de ani mai târziu. Casa-i la fel, curtea-i la fel, geamurile proiectate în filme se aliniază perfect cu geamurile reale, iarba din film seamănă cu iarba adevărată, iar fratele meu din film și cu mine suntem țânci și alergăm ca bezmeticii în fața camerei. Sari la frate-miu mai mare care și-a mâncat nervii și apoi a murit din cauza marii ciume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
și urmărind filmulețe respective proiectate pe latura albă a aceleiași case albe, douăzeci de ani mai târziu. Casa-i la fel, curtea-i la fel, geamurile proiectate în filme se aliniază perfect cu geamurile reale, iarba din film seamănă cu iarba adevărată, iar fratele meu din film și cu mine suntem țânci și alergăm ca bezmeticii în fața camerei. Sari la frate-miu mai mare care și-a mâncat nervii și apoi a murit din cauza marii ciume a SIDA. Sari la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
lejere, cu briza care încearcă să intre pe la mâneci și să-ți ridice tivul pe lângă șolduri. Dar dacă n-ar fi pic de vânticel, ai transpira-o toată, iar crepul de bumbac s-ar lipi de tine ca cele unșpe ierburi și mirodenii, numai că pe tine rochia ar fi aproape transparentă. Intrai într-un patio și era o senzație minunată, un milion de reflectoare te luminau în mijlocul mulțimii sau pășeai într-un restaurant când afară erau treizeci de grade, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
verzi vânătorești, o casă colonială cu două etaje, cu uriașe coloane în față. Iederă cheală și trandafiri cățărători - trandafiri galbeni - se urcaseră pe trei metri de la sol în jurul fiecărei coloane uriașe. Aici ți l-ai imagina pe Ashley Wilkes tăind iarba, sau pe Rhett Butler dând jos obloanele de furtună, dar Evie, ea îi are pe ăștia trei sclavi din Laos cu salariu minim care refuză să locuiască înăuntru. Sari la ziua dinainte, Evie aducându-mă cu mașina de la spital. Evie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
infernul de la primul etaj aspiră o briză răcoroasă de aer nocturn pe scări în sus, în jurul meu. Stingându-mi lumânările. Acum, singura lumină e infernul, un uriaș radiator electric zâmbind la mine în jos, eu bine pătrunsă în cele unsprezece ierburi și mirodenii ale mele de șifon pârlit. Senzația e că tocmai am câștigat un premiu pentru opera vieții mele. Cum ar fi, iat-o pe Miss America. Vino jos. Și genul ăsta de atenție eu încă-l ador. Dincolo de ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
aia albastră de la geam, ăia-s babacii mei care se uită la televizor. Ruinele sunt doar câteva straturi de blocuri de piatră încă așezate unul peste celălalt. Înăuntrul ruinelor, terenul e plat și stâncos, acoperit cu cioburi de sticlă și iarbă aspră de pomărie. În jurul nostru, în toate direcțiile, mai puțin spre drumul care urcă, laturile dealului Rocky Butte sunt costișe stâncoase înălțându-se de la harta punctată de lumina felinarelor. Te-ai putea sufoca de atâta tăcere. Ce ne trebuie nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
știu de ce am uitat asta, dar Shane a arătat întotdeauna așa deplorabil. Sari la părinții noștri acasă noaptea, proiectând filme făcute de ei pe peretele casei lor albe. Geamurile de acum douăzeci de ani suprapuse perfect cu geamurile de acum. Iarba suprapusă cu iarba. Fantoma lui Shane și-a mea, țânci alergând fără astâmpăr, fericiți unul cu celălalt. Sari la surorile Rhea strânse grămadă în jurul patului de spital. Cu plase de păr trase peste peruci. Cu măști chirurgicale trase pe față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
uitat asta, dar Shane a arătat întotdeauna așa deplorabil. Sari la părinții noștri acasă noaptea, proiectând filme făcute de ei pe peretele casei lor albe. Geamurile de acum douăzeci de ani suprapuse perfect cu geamurile de acum. Iarba suprapusă cu iarba. Fantoma lui Shane și-a mea, țânci alergând fără astâmpăr, fericiți unul cu celălalt. Sari la surorile Rhea strânse grămadă în jurul patului de spital. Cu plase de păr trase peste peruci. Cu măști chirurgicale trase pe față. Poartă costumele alea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

plin de scaieți albaștri. Nimeni nu se gîndise la asta, cu toate că uscăciunea neobișnuită ar fi putut fi un semn, pămîntul se zvînta ca și cum l-ai fi avut în palmă și ai sufla peste el, se zvînta văzînd cu ochii și iarba ridicase colțul binișor, așa încît roțile puteau alerga fără a se înnămoli. Radul Popianu a auzit motorul în aceeași clipă cu toți ceilalți locuitori ai Vladiei, în aceeași clipă cu Leonard Bîlbîie și Hariton, dar, spre deosebire de ei, el abia atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
acasă la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele publicitare ale firmei, nu pentru că ținea la ele, ci pentru că așa pereții arătau, mai puțin dezolant, în fundătura asta cu miros de ierburi uscate și mucegai ce pivniță nu băuse decît singur. Încă de la firmă, înainte de a pleca în misiune, în cabinetul directorului general, unde fusese de față și emisarul lui Mihai Mihail, i se atrăsese atenția, între celelalte reguli ce trebuia neapărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]