3,832 matches
-
sora lui Ioan Bogdan și a lui G. Bogdan-Duică. Ales în 1897 membru corespondent al Academiei Române (în 1910 va fi membru activ), tânărul savant desfășoară, cu frenezie, activități multiple: didactică, științifică, publicistică, oratorică. Se întâlnește frecvent și poartă corespondență cu iluștri colegi din țară și din străinătate, editează anual tot mai multe volume. Activitatea lui publicistică se intensifică începând din 1899. În acest an publică în „L’Indépendance roumaine” o serie de articole, reunite în volumele Opinions sincères (1899) și Opinions
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
parte, „Nouvelle revue française” (de care se apropie prin organizarea internă, precum și prin receptivitatea deosebită față de fenomenul artistic actual). În timp, se accentuează atenția acordată elementului de autenticitate a fenomenului cultural și literar românesc, prin dinamica interioară datorată unei serii ilustre de critici și eseiști, care îi cuprinde pe Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, G. Călinescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Camil Petrescu, Constantin Noica, Petru Comarnescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Tudor Vianu, D. Caracostea ș.a. În cei paisprezece ani de existență, revista traversează
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
a piesei Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan, reluată, aniversar, tot după mai bine de douăzeci de ani. Sub inițialele M.B., de-a lungul întregii perioade de apariție sunt tipărite articole despre mari personalități ale literaturii române, ca și despre reprezentanți iluștri ai altor culturi: Stendhal, Jules Verne, Pușkin, Lev Tolstoi, E.T.A. Hoffmann, Romain Rolland. Sub inițialele gr.b., Grigore Bugarin scrie articolele Literatura didactică în secolele XVI-XVII-XVIII și Două sute de ani de la moartea lui Neculce. Între colaboratori - Iosif E. Naghiu
ROMANUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289361_a_290690]
-
socotite partea cea mai valoroasă a literaturii lui R. Cu toate că negase, cu argumente istorice, legitimitatea clasei căreia îi aparținea, el nu își poate învinge nostalgia pentru acea epocă a bogăției și splendorii din copilăria și prima lui tinerețe. Evocând figuri ilustre și traiul plin de strălucire al marii boierimi, rememorările reprezintă, dincolo de orice impuls critic, un gest recuperator: odată dispăruți boierii luminați, marile latifundii, traiul fastuos ce îmbina simplitatea cu rafinamentul occidental, nu poate urma decât decadența, ducând gândul la tristețea
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
definitorii pentru destinul uman și artistic al personalităților intervievate. Remarcabilă este atmosfera de bună comunicare stabilită cu cei mai mulți parteneri de dialog și venerația manifestată față de marile figuri ale culturii. Relevante sunt îndeosebi sobrietatea și cumpănirea cu care S. definește opera ilustrului său părinte, evitând elogiile exagerate, mai ales pentru că era conștientă de valoarea creației acestuia. Revenind în sfera epicii, cu volumul Ploi și ninsori (1940) abordează proza de notație, de o molcomă vibrație lirică, unde conturează peisaje apuse, evocă atmosfera patriarhală
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
mărginit, orientat exclusiv spre cultivarea unui trecut de-acum apus, de la Roma. Existau aici cercuri de literați, în general păgîni, dar interesați de creștinism; se cultiva nu doar retorica, ci și filozofia, în special neoplatonismul; creștinismul era reprezentat de figuri ilustre, și însuși episcopul cetății, Ambrozie, om de mare autoritate și prestigiu, era un cunoscător rafinat al culturii păgîne. Augustin a avut posibilitatea să observe triumful lui Ambrozie asupra adversarilor de la curte și ridicarea sa progresivă pînă la demnitatea de autoritate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între ele) a apărut o problemă similară: aceea de a stabili relații cu barbarii păgîni, însă, nefiind încă formată mentalitatea misionară ce va deveni foarte clară abia la două secole după ilustrul pontif Grigorie cel Mare, constituind apoi un element esențial al creștinismului din Evul Mediu timpuriu, răspunsul dat problemei barbarilor a fost, în secolul al V-lea, contradictoriu și confuz. Nu se poate spune că n-a existat: se știe, din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 455; după atenția pe care o acordă evenimentelor din acei ani (mai cu seamă invaziilor barbare din Gallia), cercetătorii au presupus că prima parte a fost scrisă în Gallia și a doua la Roma. Ghenadie, de altfel (Despre bărbații iluștri, 84), ne spune că Prosper a scris cîteva epistole papei Leon, al cărui pontificat a început în 440. d) Chemarea tuturor oamenilor în cadrul discuțiilor dintre „augustinieni” și semipelagieni se înscrie și o operă anonimă cu certe calități literare care își
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a bucurat de stima și prietenia lui Honorat și a lui Eucheriu; ulterior a devenit prietenul fiului acestuia, Salonius. Mai tîrziu s-a mutat la Marsilia, unde era încă în viață prin 470, cînd l-a cunoscut Ghenadie (Despre bărbații iluștri, 67). a) Epistolele Sînt pomenite chiar de Ghenadie, care spune că Salvianus trimisese foarte multe, însă pînă azi nu s-au păstrat decît nouă. Dintre acestea, notabilă este scrisoarea trimisă socrilor (nr. 4) în care explică opțiunea lui și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Spoleto, 1980. La sfîrșitul secolului este activ Ghenadie din Marsilia, biograful care ne-a furnizat de mai multe ori informații despre scriitorii contemporani cu el sau, oricum, despre cei care au trăit după Ieronim, cu al cărui catalog - Despre bărbații iluștri - el vrea să facă legătura, scriind o operă cu același titlu: De viris illustribus. Știm puține lucruri despre el, de la un continuator necunoscut al operei sale: se pare că a fost prezbiter la Marsilia, a trăit pînă în vremea papei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
illustribus. Știm puține lucruri despre el, de la un continuator necunoscut al operei sale: se pare că a fost prezbiter la Marsilia, a trăit pînă în vremea papei Gelasie (492-496) și a scris și diverse opere, pe lîngă aceea Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Gallia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta este totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut și unele traduceri din greacă, azi pierdute, dintre care una pentru papa Leon cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de vedere. 5. Sedulius Considerat de unii drept cel mai faimos poet creștin din secolul al V-lea, Sedulius, la fel ca Orientius, îi este însă total necunoscut lui Ghenadie, care nu vorbește despre el în catalogul său dedicat Bărbaților iluștri. El însuși ne spune, în scrisoarea introductivă de la începutul poemului său adresată prietenului său, preotul Macedonius (o epistolă într-un stil foarte convențional, specific epistolografiei tîrzii), că în tinerețe fusese literat și laic și dusese o viață de plăceri, însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a consfințit convertirea burgunzilor. A murit la puțin timp după aceea, în 518. a) Epistolarul Așa cum era obiceiul în epoca precedentă, Avitus s-a dedicat genului epistolar și a scris 86 de scrisori pe care le-a trimis unor personaje ilustre din Gallia, principalilor nobili franci și chiar regelui Clovis, care chiar în acea perioadă, se converteau la catolicism; de asemenea, le-a scris unor senatori romani și împăratului Anastasius. Modelul ales de Avitus pentru scrierile sale literare a fost Sidonius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de informații altfel decît din cărți, însă cunoștințele sale vor constitui pentru Evul Mediu un tezaur foarte prețios. După istoria evenimentelor, avem istoria literaturii. Isidor a compus, ca o continuare a operei lui Ghenadie din Marsilia, o scriere Despre bărbații iluștri (De viris illustribus), care nu are totuși amploarea operei predecesorului său și cu atît mai puțin a operei lui Ieronim, pentru că de-acum, prin forța lucrurilor, din cauza izolării reciproce a regatelor romano-barbare, se știau puține lucruri despre ceea ce se întîmpla
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Trei capitole 6, 5) care spunea că era plin de injurii insuportabile, și de diaconul Pelagius (în apărarea celor Trei capitole); unii au propus să fie căutate urme ale acestui text în scrisoarea 113 a lui Ieronim. Ghenadie (Despre bărbații iluștri 33) amintește o scriere contra lui Origen care nu era probabil decît o antologie de fragmente antiorigeniste din operele lui Teofil. în sfîrșit, excelenta reputație de care se bucura Teofil în cercurile monastice egiptene este atestată și de apoftegmele ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
memoria di Paolo Ubaldi, Vita e Pensiero, Milano, 1937, pp. 27-39. 3. Nestorie Născut probabil puțin după 381 la Germanicia, în Siria, Nestorie a studiat la Antiohia și a fost poate elevul lui Teodor de Mopsuestia. Potrivit lui Ghenadie (Despre bărbații iluștri 53), și-a cîștigat ca predicator o mare faimă, care l-a determinat pe împărat să-l sprijine atunci cînd scaunul episcopal de la Constantinopol a devenit vacant. O dată numit patriarh, Nestorie i-a combătut cu mult zel pe evrei, pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rămas din scrierile sale. Omonimul său, Ghenadie de Marsilia, care îl definește ca pe un „om cu un limbaj limpede și cu spirit pătrunzător, îmbogățit prin lectura anticilor”, îi atribuie un comentariu complet la Daniel și cîteva omilii ( Despre bărbații iluștri 89), care, din păcate, au dispărut. Potrivit lui Marcellinus Comes, un istoric latin din secolul al VI-lea, ar fi comentat toate epistolele lui Pavel. într-adevăr, sub numele său apar, în diferite catenarii, fragmente exegetice referitoare la epistolele către Romani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ionescu. Eliade i-a fost chiar student (Sebastian, ca student la drept, nu, dar îi frecventa, adesea, cursurile). Eliade i-a fost, mai tîrziu, după reîntoarcerea din India, asistent și chiar suplinitor lui Nae Ionescu la catedra (de fapt, conferenția) ilustrului profesor. Dar, repet, cei doi tineri erau buni, intimi prieteni. Și-au recenzat, în presă, unul cărțile celuilalt și se stimau, ca scriitori, reciproc. Cînd, în 1934, se produce scandalul iscat în jurul romanului lui Sebastian, De două mii de ani, datorită
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
-i pe Gelu, Glad și Menumorut! Așteptăm cu sufletul la gură adevărurile ultime ivite de sub pana isteață a celor doi eterni băieți de casă ai iliescianismului. Se vede din acest mic exemplu că în România nimic nu e simplu. Dacă iluștrii morți Ștefan, Țepeș, Mircea provoacă atâta fierbințeală, de ce să ne mirăm că a vorbi despre rolul securității și al comuniștilor în ruinarea României iscă adevărate războaie civile? Bieții domnitori, de-ar fi știut ei în ce bătălii le va fi
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
secolul al XVII-lea este martorul a două fenomene interesante, dintre care Olender zăbovește numai asupra unuia: apariția vernacularelor și problema deșteptării unor instincte naționale. Pentru a căpăta legitimitate și a se impune, aceste noi limbi își caută un strămoș ilustru, un "idiom ancestral" care să le fi conținut în germene, laolaltă cu toate celelalte limbi europene. Celălalt fenomen care ar putea fi semnificativ, cred eu, e legat de eforturile intense ale savanților din acea vreme de a inventa (nu de
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
din perioadă în perioadă, se amplifică, în ciuda contestărilor celor mărunți la talent și grozavi în virtuți născocite. Dacă vrem a intra în Evropa, e bine să ne amintim și să ne cunoaștem... În Istoria sa, la pagina 85, - de exemplu - ilustrul nostru bărbat de cultură scrie despre marele boier călător: "... Cînd din 1824, începe să treacă granița spre a-și așeza copiii la școli străine, Golescu, mai cu judecată acum și într-o vreme de repezi afaceri, rămîne zguduit. Cu receptivitatea
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
Albastrul cerului (1996), precum și o masivă carte de memorii ale Ninei Berberova, Sublinierea îmi aparține (2000), mărturie a agitatei vieți a scriitorilor ruși în preajma revoluției din 1917, dar și din perioada emigrației, între ai cărei reprezentenți s-au numărat figuri ilustre precum Anna Ahmatova, Aleksandr Blok, Nikolai Gumiliov, Marina Țvetaeva, Andrei Belâi, Ivan Bunin, Vladimir Nabokov ș.a. Traduceri: Aleksandr Bek, Viața lui Berejkov, București, 1958 (în colaborare cu P. Melidoneanu); Frida Vigdorova, Strada iubirii, București, 1968; Evgheni Cirikov, Au venit studenții
STANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289875_a_291204]
-
e semnificat sintetic de titlu. Primul tom, intitulat Există o poetică a jurnalului?, examinează pe larg - teoretic și demonstrativ - chestiunea enunțată. Al doilea, Intimismul european, investighează cu armele criticii literare scrierile diaristice - intime, subiective, confesive - a peste douăzeci de autori iluștri ori reprezentativi pentru acest gen, de la Samuel Pepys, Amiel, Benjamin Constant la Paul Léautaud, Franz Kafka, Cesare Pavese, Anaïs Nin, Raymond Queneau sau Witold Gombrowicz. Demersul se axează pe spațiul Europei Occidentale, „centru” al literaturii universale în perioada modernă. Din
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
un sistem propriu. Pentru a-l verifica și a-l face cunoscut, pleacă în Franța, unde se și căsătorește. Acolo i se naște, în 1900, și primul copil, viitoarea romancieră Henriette Yvonne Stahl, cel de-al doilea, Henri H. Stahl, ilustru sociolog peste decenii, venind pe lume după un an, la București. În 1901 debutează la „Moftul român”, cu sceneta Furtună conjugală, iscălită Stahl. Tot atunci se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, licența luându-și
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
sârboaică, Elena-Ecaterina, fiică și ea de despot (tatăl ei era Iovan Brancovici) și nepoată a Miliței, s-a însurat și Petru Rareș (el mai fusese căsătorit o dată cu o anume Maria) și din această însoțire se vor naște viitorii Domni (Iliaș, ilustru mai ales ca renegat, și Ștefan, prigonitor al heterodocșilor) și soții de Domni (Chiajna, teribila Doamnă a lui Mircea Ciobanul al țării Românești, Anca măritată cu Vlad înecatul și Ruxandra, căsătorită în cele din urmă cu Alexandru Lăpușneanu). Pe măsură ce deceniile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]