7,197 matches
-
prezentare a principiilor funcționăriiș.a. 5. Narațiunea (povestirea)tc "5. Narațiunea (povestirea)" Narațiunea, care poate lua forma povestirii sau a basmului, este o metodă de mare succes, deoarece ea răspunde unei Înclinații firești și puternic resimțită la copii, aceea spre imaginar, miraculos, fantastic și istorisire. Cu ajutorul povestirii, copiii pătrund cu ușurință În lumea basmelor și fabulelor, gustă farmecul legendelor și miturilor, trăiesc episoade sau fapte istorice petrecute demult, iau cunoștință de Întâmplări spectaculoase și de mare semnificație din viața unor personaje
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
până la nivelul seriozității, nu numai al divertismentului (Huizinga, 1977, p. 186), asumându-și importante funcții pedagogice, atunci când este rațional integrat În sistemul muncii instructiv-educative. Se reține această precizare, Întrucât utilizarea prea abundentă a jocurilor care Îmbină realul cu fictivul, cu imaginarul, prezintă riscul de a transforma procesul de instrucție În joc și, prin aceasta, de a da o notă artificială și ruptă de realitate activității școlare. Așa s-au dezvoltat diferitele tipuri de jocuri didactice sau jocuri educative care asigură Îmbinarea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
un nou spațiu activității, cel al virtualității (În lumea actelor și evenimentelor, dar și al obiectelor, al lucrurilor); adică un spațiu al simulării care permite elevilor și studenților de a depăși limitele impuse de realulimediat și de a merge În imaginar, În trecut sau În viitor (de a reface, de exemplu, un oraș demult dispărut sau de a construi un edificiu Înainte ca el să existe). Internetul nu face decât să crească aceste posibilități, să multiplice ocaziile imaginare ale celor care
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
orice creator, indiferent cărui domeniu de activitate ar aparține. Observarea naturii în toate anotimpurile stimulează creativitatea, îmbogățește imaginația și volumul de cunoștințe al copilului prin cunoașterea mai îndeaproape a celor patru elemente de bază ale lumii materiale. In acest fel, imaginarul este alimentat de real iar copiii le trăiesc cape adevărate "descoperiri". Astfel, jucăndu-se cu apa, îi descoperă ''fluiditatea" și greu de supus și învins; jucăndu-se cu pământul și cu nisipul din care se clădesc castele și alte forme numai de
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
excedentul” de pertinență caracteristic imago-exemplarității. Platon apelează la mitoimagine din rațiuni de eficiență persuasivă. În acest sens, mitul se dovedește a fi „organul” indispensabil oricărei gândiri care urmărește să acceadă la esențe. De aceea pentru Platon, mitul nu ține de imaginar (înțeles în calitate de construct ficțional), ci de imaginal (definit drept construct ontologic). Textele platoniciene justifică această apreciere în condițiile în care ele conțin în diverse ocurențe argumente potrivit cărora la intelect participă și facultățile de cunoaștere ale sufletului irațional. Mitul este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cea care îi conduce pe cei mai mulți dintre oameni. La fel ca retorul și sofistul, artistul reprezintă pentru sistem un pericol care nu poate fi ignorat. O libertate rău folosită de artist poate produce ceea ce azi am numi „un crah” al imaginarului colectiv declanșat prin „liberalizarea” extremă a semnificațiilor. Arta trebuie ținută sub control din motive de strategie socială. Inovațiile trebuie să treacă prin furcile caudine ale unei „cenzuri de stat”. Modelul principial pe care Platon îl are în vedere este arta
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care a dat dovezi constante de mefiență iconoclastă. Occidentul a suspectat mereu imaginea de superficialitate sau chiar de irelevanță endemică și totuși este principalul ei producător și consumator. Referindu-se la acest iconoclasm endemic, Durand vede aici paradoxul fundamental al imaginarului în Occident. Acest statut deficient al imago-ului în lumea Occidentală este legat de o anume prejudecată a lumii europene față de procedurile eficiente de căutare a adevărului. Cuvântul (concept) se pliază mult mai bine pe acea logică binară (adevăr-fals) care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se aud greu din mijlocul corului majoritar iconoclast care cere la unison dezafectarea „muzeului imaginar” (Malraux) care rămâne în viziunea lor un potențial de entropie socio-umană. Această perspectivă conceptuală provine dintr-un pragmatism istoric evident: „Această lentă eroziune a rolului imaginarului în filosofia și în epistemologia occidentală, dacă a asigurat, pe de o parte enorma ascensiune a progresului tehnic și dominația acestei puteri materiale asupra celorlalte civilizații, pe de altă parte, a înzestrat «adultul alb și civilizat» cu un particularism marcat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
adică consumând energii umane. În acest fel, cu cât o societate este mai „informată”, cu atât ea este mai instabilă, mai fragilă instituțional. Instituțiile trebuie mereu modificate și funcționarea lor trebuie permanent corijată. Într-o lume în care imaginea sufocă imaginarul se petrece, pe tăcute, o veritabilă revoluție civilizațională care riscă să scape de sub controlul administratorilor puterii. Platon a conceput propriile sale rezerve față de artă pornind de la intuiția sa privitoare la pericolul pe care îl poartă cu sine excesul de „informare
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pot pune în atâta siguranță, încât să le lase pe mâna altora”; apud Cornea, Note la Republica, p. 435. Republica, 583c. Ibidem, 586a. Ibidem, 587c. Ibidem, 591d. Ibidem, 592a. Jean-Jacques Wunenburger, Omul politic între mit și rațiune. O analiză a imaginarului puterii, trad. M. Căluț, Ed. Alfa Press, Cluj, 2000, p. 61. Ibidem, p. 63. Cf. Republica, 445c, trad. Andrei Cornea, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1986. Celelalte referințe vor avea constant în vedere această traducere, cu excepția unor traduceri personale, marcate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ființe Își dau de gol dintru Început cusururile. În general, fiecare se străduiește să se prezinte cu o Înfățișare atrăgătoare” (H. de Balzac). * „Tot ce este real e rațional.” (G.W. Hegel) Și totuși există, uneori, o logică și În imaginar, În ireal - ex: literatura absurdului (E. Ionescu, Urmuz etc.). * „Există cinci forme de logică: biologică (neinfluențată de voință, care produce adaptări ale ființei noastre, dirijate spre un anumit scop); afectivă (a sentimentelor); colectivă (omul din mulțime se poartă diferit față de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
critică repudiază orice mit. Dar inconștientul din noi nu poate trăi fără mituri.” (Lucian Blaga) Nu putem trăi numai Într-o luciditate controlată; avem nevoie, cel puțin din cînd În cînd, și de o extrapolare a unor nevoi intime În imaginar, În miraculos, În sacralitate. Psihanaliștii văd chiar În rolurile și figurile mitice proiectarea unor complexe ancestrale, sau posibilitatea Împlinirii deghizate a unor dorințe și aspirații cenzurate de Supra-Eu (de conștiința socială justițiară). * „De cele mai multe ori, conștiința e o problemă de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Quarto, Gallimard, 1995. A se corobora cu Doamne din secolul al XII-lea îndeosebi volumul al III-lea, Eva și preoții, Gallimard 1995. Asupra aceluiași subiect, Jaques Le goff, Un alt Ev Mediu, Quarto, 1999. A se citi mai ales „Imaginarul Medieval” și încă și mai bine, partea a III-a consacrată trupului: asupra raporturilor sale cu sufletul, cu spațiul, păcatul, plăcerea, sexualitatea - aflăm, de exemplu, că sexualitatea trăită în păcat ar fi cauza leprei... De același autor, Sfântul Francisc din
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
baza unui document, dar putem avansa ipoteza că, la Aristip, trupul e suflet și viceversa; că dihotomia platoniciană pare chiar lipsită de existență sau, cel puțin, lipsită de mize asemănătoare cu ale noastre, noi cei care trăim astăzi, formați de imaginarul dualist creștin. Astfel încât plăcerile sufletului și cele ale trupului, deosebite doar artificial, numesc jubilări similare, deoarece sunt resimțite, trăite și percepute de aceeași identitate corporală, de aceeași subiectivitate carnală. Pentru că, să nu uităm, Aristip nu încetează să facă din cele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
burgheziei românești și introducerea principiilor și instituțiilor moderne în politică, știință, jurnale, academii, școli, literatură, muzee, conservator, teatru, constituție sunt opere artificiale, de imitație a unor forme fără fond. Această viziune s-a întrupat într-o mentalitate care a dominat imaginarul românesc în prima jumătate a secolului XX, ecourile sale resimțindu-se și astăzi. Corolarul acestei poziții teoretice este ideea potrivit căruia dezvoltarea societății românești moderne este o excepție față de țările apusene care au evoluat de la fond spre forme. Omul de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
discursuri și tipare genizate. Un exemplu pentru această din urmă afirmație este analiza discursurilor „Nordului” despre iraționalitatea, primitivismul, dependența, neajutorarea, lipsa de civilizație și caracterul „natural”, atavic, al popoarelor din „Sud” (în special popoarele africane), în mod similar cu percepțiile imaginarului colectiv, de-a lungul secolelor și până astăzi, despre femei, prin opoziție cu raționalitatea, civilizația, spiritualitatea și caracterul independent, autonom, al bărbatului. Feminismul teoriei critice este o altă teorie importantă în studiile feministe contemporane ale relațiilor internaționale care poate fi
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
salvăm ce e de salvat. Acum și aici trebuie să dăm ce putem da. Hic Rhodos, hic salta! DESPRE SIMȚUL PRACTIC Suntem obișnuiți să considerăm că simțul practic e contrariul idealității. Tot ce ține de speculația teoretică sau de domeniul imaginarului, adică filozofia, poezia, arta, ar fi nu numai în opunere, dar chiar incompatibil cu simțul practic. De aici contrastul și de cele mai multe ori un mutual dispreț între cele două tipuri umane: cei „cu picioarele pe pământ” și cei „cu capul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
latinește înseamnă a bate din palme, a aplauda, a accepta. Prin urmare, când spuneam că numai în măsura în care cineva are simțul realității poate imagina ceva plauzibil, înțelegeam nu ceva de ordinul probabilului sau posibilului empiric, statistic, cauzalist, ci plauzibil în planul imaginarului. Căci (și asta mi se pare foarte important) planul imaginarului este unul riguros și nu unul în care merge orice. Cum îmi spunea foarte bine doctorul, creația fantastică trebuie să se acrediteze ontologic, să aibă ceea ce nemții numesc Gestaltung, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Prin urmare, când spuneam că numai în măsura în care cineva are simțul realității poate imagina ceva plauzibil, înțelegeam nu ceva de ordinul probabilului sau posibilului empiric, statistic, cauzalist, ci plauzibil în planul imaginarului. Căci (și asta mi se pare foarte important) planul imaginarului este unul riguros și nu unul în care merge orice. Cum îmi spunea foarte bine doctorul, creația fantastică trebuie să se acrediteze ontologic, să aibă ceea ce nemții numesc Gestaltung, adică o configurație, care să se impună. Incredibilul nu e creație
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
asupra culturii care subînțelege o idee consensuală asupra relațiilor de familie și dincolo de asta, dar În aceeași măsură și asupra lecturii și a felului În care s-a convenit să abordezi o carte, cum e de pildă depășirea graniței dintre imaginar și realitate. Nu știm nimic despre fiecare Tiv În parte - În afară de bătrânul stăpân - și e verosimil ca tocmai coeziunea grupului să tindă să le formeze o părere unitară. Chiar dacă, pentru fiecare cultură, există, totuși, o carte interioară colectivă, există, pentru
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
provoca. Μ Omul modern este tot mai mult atras de lumea simbolurilor din mituri, legende, basme sau povestiri. Aceasta, probabil, pentru că vede În lumea simbolurilor un mijloc excelent de a-și cultiva capacitatea empatică: proiectându-se, pentru câteva momente, În imaginarul situației mitice, el poate nu numai să se elibereze de afecte insuportabile, de tentații sau dorințe indezirabile (care gestează În cămările ascunse ale subconștientului său și pe care, În condiții normale, nu reușește să le actualizeze sau să le conceptualizeze
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
singură lovitură de sabie incitantul și nedeslușitul „nod gordian” ( În plan psihic, acesta poate semnifica prezența, la un moment dat, a unei complexe stări de Îndoială sau de incertitudine În raport cu noi Înșine sau cu alții). Μ Cine se refugiază În imaginar crede că acolo lucrurile sunt, În mod obligatoriu, mai frumoase și mai ușoare sau că ceea ce nu e cu putință În viața reală devine posibil În Închipuire. Dar și imaginarul poartă pecetea personalității celui care-l făurește: și acolo pot
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
noi Înșine sau cu alții). Μ Cine se refugiază În imaginar crede că acolo lucrurile sunt, În mod obligatoriu, mai frumoase și mai ușoare sau că ceea ce nu e cu putință În viața reală devine posibil În Închipuire. Dar și imaginarul poartă pecetea personalității celui care-l făurește: și acolo pot să apară monștri... Adevărul este că imaginarul nu ne schimbă viața, ci, de regulă, ne-o complică, deoarece cu cât iluziile sunt mai dulci, cu atât trezirile la realitate sunt
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mod obligatoriu, mai frumoase și mai ușoare sau că ceea ce nu e cu putință În viața reală devine posibil În Închipuire. Dar și imaginarul poartă pecetea personalității celui care-l făurește: și acolo pot să apară monștri... Adevărul este că imaginarul nu ne schimbă viața, ci, de regulă, ne-o complică, deoarece cu cât iluziile sunt mai dulci, cu atât trezirile la realitate sunt mai amare. Μ Cei care gândesc numai ceea ce vor ei să creadă ajung să știe numai ceea ce
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fel de viitor ar putea avea Europa, studenții au avut ocazia să producă o serie de imagini ale Europei în viitor, având în vedere tendințele și curentele actuale. Mai mult, ei pot avea o viziune „retrospectivă” asupra prezentului, plasându-se imaginar în lumea viitoare pe care au creat-o. Următorul pas este să decidă asupra strategiilor potrivite pentru ca prezentul să ia forma unui viitor dezirabil. Scopul exercițiului este în primul rând acela de a spori gradul de asertivitate și nivelul de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]