5,812 matches
-
cu unele inflexiuni de satiră socială. Este o lirică simplă, de oarecare grație, uneori didactică, slăvind fericirea în mijlocul naturii, în mediul pastoral sau chiar în sărăcie. În afara unor versificări prolixe pe subiecte din „romanțuri” străine, R. a tradus și a imitat (sau prelucrat) din Byron, Lamartine, Victor Hugo, Béranger, Metastasio (printr-un text intermediar francez), Pierre Daru. Cu ajutorul profesorului Bernhardt Stolz, s-a apucat să tălmăcească, direct din englezește, poema dramatică Manfred de Byron. Versiunea, cu pasaje și imagini remarcabile, se
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
de dreptate și libertate. Cu atât mai mult, argumentează publicistul, se cere un repertoriu original, cu piese inspirate din istoria și legendele noastre. Ostil dramelor lacrimogene, el se declară în favoarea „comediei naționale”. Observațiile, competente, îi vizează pe interpreți, sfătuiți „a imita natura”, se referă la decoruri și costume și nu pierd din vedere publicul. În afara unei piese scrise la Paris, Femeia fără zestre, R. a realizat și câteva tălmăciri: drama Chatterton de Alfred de Vigny, Bogatul și săracul de Émile Souvestre
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
Bandura (1973) sunt convingătoare în a demonstra cât de repede și precis încorporează copiii recompensele și pedepsele observate la alții în propriile atitudini și comportamente: atunci când ei au văzut că cel care a bătut o păpușă a fost gratulat, au imitat și ei violența; în schimb, atunci când „agresorul” a fost admonestat, comportamentul violent a fost practicat în mult mai mică măsură. În zilele noastre, o sursă puternică de incitare la atitudini și conduite agresive este televiziunea, dar efectele ei sunt mult
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
respectivul copil; modelul a avut înainte legături intense cu copilul (prieten de familie, învățător etc.). Astfel încât, chiar dacă nu sunt educați expres în a fi agresivi - în multe culturi acest lucru se întâmplă -, copiii învață din experiența proprie prin reîntărire sau imită persoanele semnificative și/sau autoritare. Normele sociale elaborate în diferite contexte socioculturale nu indică însă numai intensitatea și modalitățile conduitelor agresive, ci și circumstanțele în care ele trebuie să se desfășoare, și anume: care persoane sau grupuri merită să fie
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
a ironiza. Se critică nu fondul, nu moravurile politice sau sociale, ci mai ales limbajul, stilul gazetarilor; sunt relatate persiflant și anumite evenimente lipsite de interes public. Totuși, în unele dintre producțiile tipărite există în subtext aluzii politice. Câteodată se imită versificația populară, alteori se reproduc anecdote și texte umoristice din folclor. R.Z.
LUMEA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287889_a_289218]
-
clasei, poate sprijini studenții în menținerea atenției spre cadrul didactic” (Moore, 1994, p. 328). De altfel, aceste elemente pot fi interpretate și prin prisma conceptului de ecou pozițional (care desemnează faptul că o persoană care ascultă o alta tinde să imite, într-o anumită măsură și în manieră specifică, poziția celui care comunică); atunci când acest ecou pozițional există, putem vorbi despre un anumit interes pentru ascultare, atunci când ecoul pozițional nu există, putem consemna mai degrabă o lipsă a interesului pentru ascultare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
utilității. O importantă dimensiune a conflictului care are consecințe pozitive este acțiunea de modelare. Apariția modelului induce centrări uneori în totală neconcordanță cu cele ale modelatului. Însă acest fenomen, desigur perturbator, conduce la evoluții ulterioare prin reexperimentare proprie a comportamentelor imitate într-o primă etapă. Această reexperimentare nu este o simplă achiziție, ci o integrare de nivel superior, o armonizare cu dimensiunile proprii ale celui modelat. Smedslund vorbește despre un conflict între mai multe răspunsuri incompatibile provocate simultan de o situație
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
deficiențele modului în care adulții vorbesc cu copiii. Astfel, „copiii deja vorbesc în modul în care vorbesc copiii, așa că de ce ar face-o părinții la fel?”. Este evident că perspectiva progresului în învățare presupune ca părinții (care încearcă să vorbească imitând modul de a vorbi al copiilor, considerând că aceștia vor înțelege astfel mai repede ceea ce li se transmite) să folosească un limbaj propriu adulților, obligând astfel copiii să dezvolte strategii adaptative și transformaționale. D. Premack a observat, în 1965, că
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
spre exemplu, machetele), modele intuitive (diferitele tipuri de mulaje) etc.; 2. modelarea prin analogie presupune modele ideale/abstracte (modele grafice, care redau într-o formă simplificată fenomene și procese cu o structură complexă, modele matematice etc.); 3. modelarea simulatorie, care imită unele fenomene ori procese, pe două paliere: simulacre structurale și simulacre funcționale, dezvoltând modele ce urmăresc structura ori funcționarea fenomenelor în cauză (să luăm exemplul unui film despre viața dinozaurilor - este o formă de modelare simulatorie). Exercițiile reprezintă activități proiectate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ce interpretează roluri compensative cu unul sau mai mulți parteneri (se sprijină unul pe celălalt) și, desigur, reciproce (fiecare interpretează și o versiune, și cealaltă - ca în tehnica oglinzii, în care o persoană face un gest, iar partenerul său o imită). În aceste cazuri, stările emoționale se optimizează, iar aceste activități, în aparență extrem de facile și îndepărtate de activitatea didactică propriu-zisă, dar în realitate extrem de complexe datorită multitudinii de posibilități de reacție a participanților, reprezintă doar primul pas în activitatea cadrului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
1830), cu o traducere din G.R. Derjavin, și Lauda lui Dumnezeu, versiune la Oda lui Derjavin, ce fusese tradusă și de Costache Negruzzi, cât și poezii din Lermontov, numeroase fabule, după I. A. Krâlov și I. I. Hemnițer. S. a imitat într-un dialog o satiră a polonezului Ignacy Krasicki, folosită și de Gh. Asachi în Soția la modă, în timp ce Pompoasa audiență la Satana a miniștrilor guvernământului din iad este o adaptare după Satira universală de Osip Senkowski. Cele câteva poezii
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
C. Stamati, RI, 1929, 7-9; Densusianu, Lit. rom., II, 40-51; Artur Gorovei, Contribuții la biografia lui Constantin Stamati, AAR, memoriile secțiunii literare, t. V, 1930-1931; Eufrosina Dvoicenco, Viața și opera lui C. Stamati, București, 1933; Eufrosina Dvoicenco, O satiră polonă imitată de Asachi și Stamati, București, 1938; Eufrosina Dvoicenco, Completări la „Viața și opera lui C. Stamati”, PL, 1939, 4; Călinescu, Ist. lit. (1941), 229-232, Ist. lit. (1982), 242-245; G. Bezviconi, Costache Stamati. Familia și contemporanii săi, pref. Artur Gorovei, Iași
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
A. Trestianu, Tristis ș.a. Versurile lui S.-R., proiecții ale dramei declasării și rupturii dintre două culturi, oscilează între sentimentalism și cinismul unui decepționat care reia motivele poeziei sociale și se angajează în direcția esteticii urâtului. În lirica erotică îl imită pe Heinrich Heine, dar poanta ironică nu reușește să disimuleze întotdeauna amărăciunea ori melancolia. Influența lui Mihai Eminescu este și ea vizibilă. Mai interesantă este culegerea de „sonete postume” Frontul roșu (1920), unde notația nudă și lucidă a senzațiilor încercate
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
care vorbește poetul este aceea prin care încearcă să șteargă ofensa adusă regelui; dar, în realitate, în afară de Guntamundus, Draconțiu i se adresează și lui Dumnezeu, iar poemul său e un poem de pocăință creștină: poetul îi propune regelui să-l imite pe Dumnezeu în privința sa, pentru că Dumnezeu este milostiv cu toți oamenii. Draconțiu nu uită nici aici că este un literat care cunoaște foarte bine poezia păgînă și ia ca model pentru cîntul său Tristele (Tristia) lui Ovidiu, dar și Scriptura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de exempla, adică de exemple istorice cu caracter moral folosite ca ilustrări ale virtuților și ale viciilor. în ce privește scriitorii creștini, se pare că terminologia teologică a lui Draconțiu e influențată încă de cartaginezul Tertulian și că pasajele cu caracter imnic imită imnurile lui Ambrozie. Opera poetică a lui Draconțiu este foarte interesantă și din punctul de vedere al lexicului și al evoluției limbii și metricii latine (aceasta din urmă era de-acum o pură reconstrucție doctă deoarece încă din secolul al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conținutul său, cel de-al doilea e mult mai angajat decît primul. Originea africană a poemului e dovedită de numele destinatarului, un poet care a trăit la Cartagina în vremea regelui Trasamundus (496-523), precum și de numeroasele pasaje în care sînt imitați poeți creștini din secolul al V-lea (bineînțeles, pe lîngă cele în care e vizibilă influența clasicilor păgîni, ca Vergiliu). Se pot observa numeroase încălcări ale regulilor de metrică și prozodie, semn al scăderii interesului pentru structurile literare tipice limbii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Cartagina; el trebuie plasat însă în Gallia primelor decenii ale secolului al V-lea: paralelele textuale dovedesc că Ciprian Galul s-a folosit de operele poetului păgîn Claudianus, care a scris între 395 și 405, și că a fost imitat de Claudius Marius Victor. Ar putea fi acel prezbiter căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns pînă la noi mutilată și că ar cuprinde toate cărțile istorice din Vechiul Testament. Heptateuhul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
situația narată: rugăciunea lui Moise după traversarea Mării Roșii, cîntarea israeliților în preajma izvorului din deșert și aceea a lui Moise pe patul de moarte nu sînt în hexametri, care au un ritm eroic, narativ, ci în metru liric. Poetul îl imită mai ales pe Vergiliu, dar cultura sa clasică e considerabilă, pentru că îl cunoaște și pe Stațiu; îi imită totodată și pe poeții creștini, cum sînt Prudentius și Paulinus de Nola; totuși, prozodia și metrica sînt deseori defectuoase, nemairespectînd regulile metricii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Moise pe patul de moarte nu sînt în hexametri, care au un ritm eroic, narativ, ci în metru liric. Poetul îl imită mai ales pe Vergiliu, dar cultura sa clasică e considerabilă, pentru că îl cunoaște și pe Stațiu; îi imită totodată și pe poeții creștini, cum sînt Prudentius și Paulinus de Nola; totuși, prozodia și metrica sînt deseori defectuoase, nemairespectînd regulile metricii clasice. Poetul cunoaște totuși instrumentele tradiționale ale poeziei latine, de exemplu folosirea frecventă a aliterației. în ansamblu, pare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ar fi schimbat numele în Severus Sanctus. A scris, în jurul anului 400, un mic poem dedicat Morții boilor (De mortibus bovum); acest titlu bizar a fost schimbat mai tîrziu, devenind Puterea semnului crucii Domnului (De virtute signi crucis Domini); Endelehius imită, prin conținut și stil, cartea a treia a Georgicelor lui Vergiliu, poemul fiind un dialog între cîțiva „păstori” (iar denumirea de păstor nu e doar bucolică, deoarece se referă la episcop) care se plîng că ciuma le-a decimat turmele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
păcatelor sale. Claudius Marius Victorius consideră că este de datoria poetului creștin să prezinte în mod poetic adevărul credinței și se servește de acest drept pentru a introduce în poezia sa elemente narative inventate, dialoguri și descrieri de bătălii. Poetul imită în mod clar modelele clasice, dar cunoaște și operele poeților creștini, ca Iuvencus, Prudentius și Paulinus de Nola. Ghenadie crede că scriitorul e plin de bune intenții, dar nu e neapărat un poet creștin, pentru că se apleacă mai ales spre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Cîntul 4 din culegerea lui Paulinus de Nola; acesta a fost compus înainte de invazia barbarilor, care a distrus viața fără griji de care se bucura poetul, și este încă plin de seninătate și de bucurie. Și acest cînt îl imită îndeaproape pe Ausonius, care scrisese un scurt poem intitulat Rugăciunea (Oratio): această operă fusese imitată de mulți, inclusiv de Paulinus care reproduce un vers întreg; totuși, rugăciunea lui Paulinus e complet diferită de aceea a lui Ausonius. Așa cum Paulinus de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
barbarilor, care a distrus viața fără griji de care se bucura poetul, și este încă plin de seninătate și de bucurie. Și acest cînt îl imită îndeaproape pe Ausonius, care scrisese un scurt poem intitulat Rugăciunea (Oratio): această operă fusese imitată de mulți, inclusiv de Paulinus care reproduce un vers întreg; totuși, rugăciunea lui Paulinus e complet diferită de aceea a lui Ausonius. Așa cum Paulinus de Nola este un convertit care a abandonat învățătura lui Ausonius, în aceeași măsură - și chiar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ausonius, în aceeași măsură - și chiar mai mult - este un convertit Paulinus din Pella, nepotul lui Ausonius. Ruptura cu trecutul n-ar putea fi mai netă și mai evidentă. Prozodia și versificația sînt adesea defectuoase, deși el declară că îi imită, în afară de Vergiliu, și pe Ausonius, pe Paulinus de Nola și pe Claudius Marius Victorius. Bibliografie. Ediții: SChr 209, 1974 (C. Moussy); BPat 26, 1995 (A. Marcone). Studii: P. Courcelle, Histoire littéraire des grandes invasions germaniques..., cit.; F. Della Corte, „L
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trei reprezintă o reelaborare în versuri fidelă, dar lungă și prolixă, a Vieții Sfîntului Martin compuse de Sulpicius Severus, text care, cu siguranță, prin vivacitatea redactării și rafinamentul stilistic, putea să trezească într-un alt literat dorința de a-l imita. Procedînd astfel, Paulinus a continuat tradiția epopeii biblice, repovestind faptele unui sfînt și subliniind cu emfază oratorică minunile făcute de acesta. A alcătuit așadar un fel de epopee hagiografică, în intenția de a compune un text comparabil cu epopeea biblică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]