1,901 matches
-
Iași! Și cu tine, nu? Dorin Popa: Pe istoricul timișorean Victor Neumann l-am cunoscut, în 1998, la Târgul Internațional de carte de la Leipzig, atunci când România a fost invitată de onoare. Mi-a lăsat o impresie excelentă, cu un comportament impecabil. Neumann este prieten bun cu Andrei Pleșu, despre care am discutat cu mare plăcere împreună. De fapt, la acel târg a fost și Pleșu, pe atunci ministrul nostru de externe, și Ion Caramitru, ministrul de atunci al culturii, și președintele
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
evit, tocmai pentru că în multe urechi sau ochi mai are prestigiu/semnificație). Totuși, Cristian Tudor Popescu, deși nu mi-e foarte simpatic, are forța unui gazetar autentic, așa cum mi-i imaginez pe marii gazetari francezi din istorie. Am citit articole impecabile stilistic și logic produse de peana sa. Multe. De cele mai multe ori nu se înșeală, e chiar profetic. De aici și teama ta, în privința lui. Dar dacă, de cele mai multe ori, Emil joacă un rol care-i vine mănușă, CTP reușește chiar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
un scriitor ale cărui vorbe erau sistematic furate în numele utopiei de care ea s-a îndrăgostit. Comparând o operă din est cu una din vest, observăm schimonosirea umanului în două situații. Când estul scrie despre om, omul e o ființă impecabilă (eroul pozitiv) ori un reacționar anticomunist (eroul negativ); vestul, însă, e liber să creeze eroi veridici și imprevizibili. Estului i-a fost furată surpriza lecturii de către cenzură. Eroii comuniști trebuiau să fie oameni de rând care știau drumul drept (comunismul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lectorul n-are decât să-și răspundă singur sau să-și înghită nemulțumirea. Realismul secolului XX (ideal reprezentat de Galsworthy) încă mai nădăjduiește să-i fie pe plac cititorului. Forsyte Saga e o arhitectură perfectă de procedee convenționale, de la cronologia impecabilă la intrigă și personaje. Legea de căpătâi e logica. Călăuza lectorului e înțelegerea, care călătorește pasiv prin întâmplări, toate legate între ele și ridicate cu tâlc într-o piramidă încununată de un viitor la îndemână. Orizontul de așteptare al acestor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui. La sfârșitul cărții, Ono ne privește încrâncenat. Roata episoadelor e la început amețitoare. Amestecul e elaborat și merge chiar mult mai departe decât mergeau procedeele Fluxului conștiinței. Atmosfera e mai presus decât intriga. Povestirea se împarte în mici fragmente impecabile, care pot părea minuscule, dar au o semnificație uriașă pentru povestitor. Avem sentimentul că înaintăm printr-o expoziție de tablouri ale lui Ono, iar aceste tablouri au fost așezate într-o ordine a cărei logică, pentru început, ne scapă. Ceea ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
va putea fi cunoscută niciodată. Actoria i-a furnizat lui Pinter o bună cunoaștere a scenei, o bună strategie dramatică. Poezia, pe de altă parte, l-a ajutat cu strategia verbală, cu concentrarea și ritmarea frazelor. Dramaturgul are un simț impecabil al dialogului poate reda fără greș o conversație aparent banală, dar cu accente enigmatice de spaimă și amenințare. Disperarea pe care o transmit piesele lui Pinter vine din imposibilitatea de a comunica pe care o resimt violent atât personajele cât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
coșmarurile tărâmului pustiu, populat cu ființe ratate, deznădăjduite. Pisicile sunt cât se poate de sigure pe ele. Sunt lăsate deoparte ambiguitatea, simbolurile, citatele misterioase, muzicalitatea cu totul neobișnuită, inovatoare. Despre pisici Eliot sporovăiește cu afecțiune vesel ritmată și cu rime impecabile, cu nimic legate de seriozitatea inovației moderniste. O oază de poezie tradițională în creația unui poet care a declarat război tuturor procedeelor tocite de vreme, Possum deschide o ușă secretă în labirintul interior al lui Eliot. Old Possum's Book
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deliberat, fiindcă nu există legi, faci ce vrei cu forma narativă. Student: Cum ați descrie o carte bine scrisă? PA: O carte bine scrisă mă încarcă, îmi dă viață și entuziasm. O carte bine scrisă ar trebui să fie aproape impecabilă, nu trebuie să poți identifica șmecheriile care au fost folosite tocmai ca să te atragă. O carte bine scrisă are nevoie de energie, însuflețire, emoție. Trebuie să nu te mai poți desprinde de ea. E ca la oameni. Când zici că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ele brațul, măduva spinării, ființa întreagă. Când nu-ți iese ceva, ești tentat să lași totul baltă și să încerci ceva mai simplu, ceva cu care să mergi la sigur. Așa se face că găsim în poezie rima perfectă, metafora impecabilă, formele fixe, comparațiile care-ți taie răsuflarea. Doar că, în cazul poemului, avem doi eroi (autorul și cititorul), iar acești eroi își pot schimba oricând rolurile și au nevoie de pricepere și de-o parte a paginii și de cealaltă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ani, Vicontele de Bragelona, Contele de Monte Cristo, Laleaua neagră, Regina Margot ș.a. Romanul Dama cu camelii, publicat în anul 1847, are la bază un fapt real și o persoană reală, Marie Duplessis (Alphonsine), o femeie întreținută, cu un gust impecabil pentru îmbrăcăminte și podoabe, o curtezană ce-și purta eleganța rafinată cu ușurință și stil și dădea tonul modei în Paris, a cărei moarte, la numai douăzeci de ani, a bulversat lumea pariziană, presa consemnând numeroase detalii legate de acest
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
În contact cu unele cadavre și trei puțuri mici, rectangulare, care conțineau unelte din silex și oase arse (Bergounioux, 1958). Acestea ar putea fi ofrande autentice, dar există pericolul unei asocieri false, având În vedere că săpăturile nu au fost impecabile (Leroi-Gourhan, 1964). Femeia era atât de Încovoiată, Încât este posibil ca ea să fi fost pusă În această poziție Înainte de a se instaura rigor mortis. În groapa unui copil a fost descoperită o lespede de piatră despre care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-l ucide, dacă nu ar fi intervenit zeii care l-au salvat trimițând o entitate tămăduitoare care să exorcizeze boala. Povestea este Întrețesută cu motive importante, subliniindu-se Îndeosebi tema echității morale și religioase a suveranului, care trebuie să fie impecabilă tocmai ca mediator Între sfera divină și societatea umană. Reiese, de asemenea, și rolul primar pe care trebuia să-l aibă fiica regelui În ceremoniile funebre În cinstea suveranului defunct, În timp ce elementele de cunoaștere rituală menționate În texte Își găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
guvern democrat sub conducerea Contelui M. Károlyi; ministrul naționalităților era Oszkár Jászi. Acesta a încercat să oprească naționalitățile să părăsească teritoriul cuprins între granițele Ungariei istorice, făcîndu-le promisiuni democratice, dar nu a reușit, cu toate că recomandările referitoare la persoana sa erau impecabile. Ungaria era cea care avea probleme cu credibilitatea față de naționalitățile ei și mai ales față de naționalitatea română. Românii preferau unirea cu conaționalii lor. La mijlocul lui martie 1919, colonelul Vyx i-a înmînat o notă lui Károlyi, prin care îl anunța
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
intrat în Budapesta o dată cu trupele române și i-a scris numeroase scrisori de acolo tatălui său12. Acesta este unul din motivele pentru care Iorga ar fi trebuit să fie mai bine informat. Comportarea trupelor române la Budapesta nu a fost impecabilă, iar jaful a fost de mari proporții. Aceasta era părerea generalului american Hill Bandholz (deși nu sînt puțini cei care îi pun la îndoială capacitatea de a-și aminti exact ceea ce s-a întîmplat atunci) și a șefului Misiunii Italiene
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și în zilele noastre. Și mai uluitoare sînt amintirile lui Iorga de la Congresul Internațional de Istorie de la Oslo din 1928. Luînd contact cu doamna Kollontay și cu alți istorici ruși, Iorga menționa "farmecul burghez" al acestora, "franceza și pronunția lor impecabilă", după care spunea: "Probabil că nici războiul, nici revoluția nu pot înfrînge Rusia Sovietică; poate că acest lucru îl va realiza îmburghezirea"71. La moartea lui Lenin, Iorga comenta că Hanul Tătar își dăduse duhul. Doliul îi amintea lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
s-au aflat la un pas de propriul lor proces-spectacol. Existau și excepții. În România, căderea comunistului „național” Pătrășcanu a fost orchestrată de un alt „național”, Gheorghe Gheorghiu-Dej: tot el a pus la cale eclipsarea Anei Pauker, moscovită și stalinistă impecabilă. Chiar și Kostov petrecuse o parte din anii ’30 la Moscova, la biroul balcanic al Kominternului. Era și un critic consacrat al lui Tito (deși din motive proprii: Kostov vedea În Tito moștenitorul ambițiilor teritoriale sârbe ce amenințau Bulgaria). În loc să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
maghiare; o făcuse, de fapt (Înainte de alegerile din 1947 și cu aprobare oficială), ca să mascheze disoluția rețelei social-democrate din interiorul poliției, mult mai puternică. Mai târziu, el a restabilit rețeaua comunistă, fără să permită același lucru altor partide. Acțiunile sale, impecabile la vremea respectivă, au dat mai târziu apă la moară sovieticilor pentru simplul motiv că venise vremea să fie Înlăturat. Inculpații din procesele publice erau toți comuniști. Alți membri de partid au fost epurați fără judecată publică și fără nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de depoziții ale intelectualilor francezi necomuniști: romancierul Rezistenței, Vercors, fizicianul Frédéric Joliot-Curie, câștigător al Premiului Nobel, criticul de artă Jean Cassou, erou al Rezistenței și director al Muzeului de Artă Modernă din Paris și mulți alții. Toți au confirmat trecutul impecabil al PCF, meritele revoluționare ale Uniunii Sovietice și implicațiile scandaloase ale afirmațiilor lui Kravcenko - chiar dacă ar fi fost adevărate. La pronunțarea sentinței, Kravcenko a primit 1 franc insultător În chip de daune morale. Această victorie „morală” a stângii progresiste coincidea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
supuseseră pe nevinovați -, timpul său trecuse. La 17 iulie 1956, Anastas Mikoian a zburat la Budapesta și l-a Înlăturat definitiv pe Rákosi din funcție. În locul lui, sovieticii l-au promovat pe Ernõ Gerõ, un alt ungur cu ascendență stalinistă impecabilă. Aceasta s-a dovedit a fi o greșeală: Gerõ nu putea nici să conducă schimbarea, nici să o suprime. Pe 6 octombrie, printr-un gest ce viza mai ales Belgradul, autoritățile de la Budapesta au permis reînhumarea publică a lui László
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franța, ci de la acele națiuni care, oricât de tare s-ar Înșela - și eu cred că se Înșală În multe privințe -, culeg În sfârșit roadele planificării economice și ale proprietății colective. Aneurin Bevan (1959) țara noastră Înseamnă democrație și canalizări impecabile. John Betjeman Să deschidem larg ferestrele Bisericii: noi să privim În afară, iar oamenii să vadă Înăuntru. Papa Ioan al XXIII-lea Fotografia este adevăr. Filmul e adevăr de douăzeci și patru de ori pe secundă. Jean-Luc Godard Anii ’60 au Însemnat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai degrabă discontinuitățile. Trecutul - trecutul revoluționar, trecutul țăranilor, trecutul lingvistic, dar mai presus de orice trecutul recent, de la Vichy la Alger - nu oferea soluții pentru viitor. Învinsă de transformările demografice și cele două generații de mobilitate sociogeografică, istoria Franței, odinioară impecabilă, părea gata să se șteargă din memoria națională. Teama de o eventuală dispariție a avut două efecte. Unul a fost diversificarea patrimoniului oficial: colecția de monumente și artefacte admirate public, care au primit din partea autorității statului ștampila de „moștenire”. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu succes în România, dar cu un spirit de metodă "sinarhică", "pentru a nu spune comunistă". Bachelin furnizează două exemple prestigioase pentru Arta aplicată, primul este fabrica regală de porțelan din Copenhaga, fabrica fiind un fel de confederație reunind specialiști impecabili și unde un vas este opera unei singure mâini, a unui singur vis, toate obiectele provin din aceeași gândire, ceea ce istoricul numește "triumful egotismului organizat". Toate produsele au trăsături comune, aceeași școală, ascultă de tradiția unei case, o comunitate industrială
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cutremurul momentelor precedente. Fără voie îți vin în minte cuvintele lui Tacit caracterizând pe Messalina: "Lassata sed non satiata". Voluptatea frenetică potolită temporal, permite trupului splendid al femeii o atitudine de intimitate nesupravegheată. Faunul aplecat peste bustul de o carnație impecabilă, așa cum numai nimfele o au, caută parcă să liniștească prin sunetul dublului său flaut vibrația sensuală a nervilor, adulmecând apropiatul nou delir" 213. Istoricii consideră că sursa de inspirație ar constitui-o pictorii flamanzi ai secolului XVII-lea, în special
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a copiilor din preajma ei. Grația ei se impune cu conștientizarea propriei feminități, privirea a dobândit un alt accent, ea nu mai dă curs impulsului de vitalitate care-i împinge în față pe copiii-iele. Virgil Vătășianu remarcă și structura compozițională, execuția impecabilă tehnic a desenelor, execuție care plasează simbolismul lui Smigelschi sub semnul acordului dintre "realism" și "subiectul ireal". Spre deosebire de Virgil Vătășianu, Gheorghe Vida sesizează portanța transfigurării malefice a ielelor în cultura populară, înclinând simbolismul lui Smigelschi din aces ciclu către versantul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Țopa, Barbu Cioculescu). Erudiția, meșteșugul de stilist, dispoziția ironică și parodică sunt mobilizate într-un demers ce poate fi calificat drept metaliterar: scriitorul sintetizează teme și motive, parodiază polemic clișee literare, simulează maniere (adică recurge cu virtuozitate la pastișă, construiește impecabile „exerciții de stil” cu referire la stiluri consacrate, identificabile istoric), cultivă fragmentarul și bizareria, servit fiind de o deosebită iscusință tehnică - toate acestea cu o strălucire care l-a determinat pe un exeget să conchidă, încă de la primul său volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]