136,335 matches
-
facă o multiculturală" ("Academia Cațavencu" 37, 1998, 5). Și în acest caz, presiumea contextuala (disputele în jurul înființării unei universități multiculturale) este decisivă în producerea și în înțelegerea termenului. Nu se poate prevedea, desigur, care dintre elipsele amintite aici se vor impune (lexicalizîndu-se deci cu adevarat) și care vor dispărea în timp. Dinamică actuala ne ajută însă întotdeauna să înțelegem mai bine evoluțiile trecute ale limbii și motivațiile vorbitorilor care produc schimbările. În cazul dat, mi se pare că autorii textelor recurg
Anticipatele, compensatele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17715_a_19040]
-
Caietul albastru) emoția bucuroasă trăită de Blaga la receptarea primelor semne de bunăvoință din partea regimului, trimise prin emisari înalți. A rezistat într-adevăr Lucian Blaga mulți ani, dar, într-o anumită măsură, regimul însuși a fost acela care i-a impus rezistență, neacceptându-i colaborarea decât târziu. Am amintit în fugă aceste câteva date din evoluția postbelică a unor mari scriitori pentru a întări ideea de diferența la care și înainte m-am referit. Sunt elemente care îi apropie dar parcă
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
rău face prin această și nici măcar nu cred că face vreun rău printr-un asemenea demers. În condițiile unei critici mute, cel putin el spune cu voce tare ceea ce alții păstrează în rezervele lor de suferință înăbușita. Mai degrabă se impune întrebarea dacă în felul acesta scriitorul își găsește alinarea. (Că principial nu e nimic malefic social într-o autopublicitate - atât timp cât ea se menține în limitele decentei - o dovedește faptul că nici un autor nu are șansa să intre în Olimp doar
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
Sorbona, o lucrare de doctorat despre Anticrist în primele secole creștine. Versuri a publicat din când în când în reviste (și în primul rând în România literară), suficiente pentru a trezi interesul iubitorilor de poezie, dar insuficiente pentru a-l impune că poet. Consacrarea să în această ipostază se poate produce acum, după apariția volumului Cartea micilor erezii, dacă, bineînțeles, volumul (tipărit, nu se știe din ce cauză, la Satu Mare, când ar fi meritat să intre în vederile unor edituri puternice
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
Colecția Cartea de pe noptieră, de la Humanitas, a înregistrat la numărul 160, în 2009, titlul unei scrieri rusești, - Compromisul -, semnată Serghei Dovlatov (versiune românească - Margareta Șipoș). Un survol de orientare auctorială sau tematică peste... colecție impune o apreciere la superlativ. Cu o precizare strict necesară - intimitatea cititorului virtual să fie provocată într-un mod de gustibus, cu o tonalitate stilistică specifică sentimentelor autentice. Așa se motivează prezența unor scriitori de referință ai literaturii universale din epoca
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
crește cu unu numărul autorilor ruși, refugiați în spații americane, care privesc în urmă cu mânie, chiar proletară, europenește. El este departe, la mare distanță de un Soljenițân sau Nabokov în a biciui și, ca atare, a încrimina regimul carceral impus de regimul totalitar și într-o regiune a Mării Baltice, cum este Estonia. Circuitul timpului identifică, în mod firesc, și metropole ca Moscova sau Leningrad (Sankt Petersburg). Căci personajul nu este altul decât ziaristul Dovlatov, în periplul său profesional, într-o
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
Dovlatov, deși pare a privi într-o oglindă stendhaliană, inventează umoral, în consens, dar și satiric. Pentru ca să fie crezut își alătură un fotograf, colindând mai întotdeauna împreună medii de partid, de producție, de familie, de cârciumă. Mai ales de acestea, impunând și el, sau confirmând o mentalitate, o identitate națională cunoscută și răspândită parcă în lume numai așa (băutori de votcă). Încă o direcție de manifestare a mentalității comuniste a fost aceea a demagogiei, acoperită, chipurile, cu fapte de muncă, de
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
tînărului regizor Claudiu Goga la Teatrul Sica Alexandrescu din Brașov. Ritmul punerii în scenă este foarte alert, plin de mișcări redundanțe și ticuri gestuale care trebuie să țină piept replicilor lui caragiale. Cei doi actori brașoveni reușesc din plin să impună performanță actoriceasca, jocul, pe un text mare ce adesea se lasă doar spus. Și Oana Pellea în veta din O noapte furtunoasa a lui Mihai Măniutiu surprinde cu o interpretare comico-ludică executată în "tranșă" amorului pentru "Chiriac, puiule", avînd în
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
fi îndoit de credință lui Beethoven, el ar înțelege cât de adâncă îi era pioșenia ascultând impulsul inițial al Misei, cum răsare "Kyrie" - purtat pe rând de glasurile soliștilor și ale corului. Dar sigur, tema Misei este Destinul uman, beethoven impunând textului sacru expresii care îl reprezintă pe el, Omul Creator care știe că are dreptul și puterea de a provoca - înainte de a contemplă - Divinul. Mandeal tentează să atingă această energie colosală din care s-a ivit lucrarea. Orchestră, Corul - pregătit
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
Tatiana Iekel. Un spectacol cu parfum. Îngeri în America și Dadadans sînt două proiecte ale Companiei teatrale 777 în colaborare cu Teatrul Nottara, două montări diferite, în limbaje diferite: cel dintîi pune în discuție problemă homosexualității, cel de-al doilea impune formulă de teatru-dans, lansîndu-l de data asta ca protagonist, estetic să spunem, pe balerinul și coregraful Florin Fieroiu. Costumele, tot de la Teatrul Nottara este un spectacol care impune stilul Dan Puric - improvizații, pantomima - însoțit de data asta de limbajul costumului
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
diferite: cel dintîi pune în discuție problemă homosexualității, cel de-al doilea impune formulă de teatru-dans, lansîndu-l de data asta ca protagonist, estetic să spunem, pe balerinul și coregraful Florin Fieroiu. Costumele, tot de la Teatrul Nottara este un spectacol care impune stilul Dan Puric - improvizații, pantomima - însoțit de data asta de limbajul costumului de scenă. Costumele incluse în această altfel de parada poartă semnătură scenografilor Irina Solomon și Dragoș Buhagiar și însumează partea cea mai importantă a lucrului lor din ^90
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
iar după izbucnirea războiului s-a întors în România, unde a fost mobilizat și a lucrat ca traducător la Ministerul Propagandei. În 1948 e condamnat că "frontierist", închis la Aiud și apoi transferat la Canal. După ispășirea condamnării, i se impune d.o. într-un sat din Moldova, unde lucrează ca om de serviciu la scoala. Reîntors la Sibiu își reia activitatea literară pentru scurt timp, fiindcă în 1959 e din nou arestat în procesul "grupului de scriitori germani" de la Brașov
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
studențești din București și care, expusă într-o carte, apărută, în patru volume în limba franceză, l-a determinat pe Croce să afirme, în volumul La poesia că profesorul român confundă estetică cu... zoologia. Amintirile despre București, unde s-a impus ca scriitor, revin de cîteva ori în aceste convorbiri scăparătoare. Își amintea, acut, atmosfera ideologică a anilor treizeci, din plasma căreia avea să se nască, în 1954, piesa Rinocerii. "La București se produsese ruptură. Mă simțeam din ce in ce mai singur. Eram un
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
de Litere din Baia Mare, Adrian Otoiu s-a făcut cunoscut mai întîi că poet, sub pseudonimul Adrian Sehelbe, gravitînd discret în jurul Cenaclului de Luni. Debutează editorial abia în 1996 cu un roman-revelatie: Coaja lucrurilor sau Dansînd cu jupuita, care îl impune spectaculos în prima linie valorica și în avangardă "virtualistă" a prozei românești postmoderne. După acest apocalips rabelaisian și rizomatic al textualității față cu computerele (premiat atît de Uniunea Scriitorilor cît și de ASPRO), participă cu un capitol - The Seven POEs
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
e o mise-en-abîme a macrocosmosului (ceea ce putem traduce și prin faptul că prăpastia ne e predestinata), inseamna ca si catastrofele și veșnicia există și independent de noi și în afara noastră. Cum altfel? Nici o înălțare a omului (chiar dacă, poate, s-ar impune, mă tem că nu-l pot scrie totuși cu majuscula inițială) nu implică o aplatizare a cosmosului. Dimpotrivă. Dar să lăsăm timpul și eternitatea și să revenim în spațiul terestru. Unde toate drumurile duc la Romă. La începuturile acestui mileniu
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
sumar - situația românească. La noi, atribuirea de nume unor trenuri nu era foarte frecvență în deceniile regimului comunist, fiind practicată cel mult pentru traseele internaționale: individualizarea prin nume era pe atunci oricum riscantă, chiar în cazurile în care tradiția o impunea (pentru străzi ori licee). Vorbind aici, altă dată, despre specificul statistic al numelor de străzi din orașele românești, observăm că foarte multe aveau (și multe au încă) nume neutre - de plante, obiecte, sentimente -, fiind defavorizate atribuirile de nume de persoane
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]
-
se poate istovi cu intelectul și cu rațiunea"4). Pentru Goethe, demonicul "se reintegrează în divinitate", pentru că în fond el nu este decât "ieșirea din sine a divinității, o evadare a acesteia din ordinea logică și morală ce și-a impus-o"5), definiție pe care, întrucâtva lărgita, și-o însușește și Blaga: "Demonicul nu este decât ipostază magică a divinității sau divinitatea, întrucat ea își păstrează latitudinea de a se contrazice și întrucât ea nu încetează de a crea"6
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
valori. S-ar putea ca Bogdan Lascăr să fie chiar mai puțin radical în atitudinea sa față de tradiție decât o crede el însuși. Până și acolo unde o anumita interferență între figurativ și abstract se face simțită, acesta din urmă impunându-si oarecum acaparatoriu prezenta, imaginile nu trezesc acel șoc cu care ne-a aclimatizat succesiunea de avangărzi, contestatare până la nihilism. Trezesc mai degrabă fiorul unei aderente simpatetice, al instalării într-un confort vizual. Aceasta se datoreaza fără îndoială și faptului
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
de doi ani încoace în școala românească și tot pachetul de acțiuni ale M.E.N. ar trebui așezate pe două principii banale și sănătoase, fără de care totul s-ar putea dovedi un eșec. S-ar cuveni că aceste principii să fie impuse sub amenințarea aplicării legii și a unor sancțiuni drastice. Primul principiu este unul profesional: totul trebuie să înceapă și să se încheie cu promovarea, cultivarea și protejarea valorii. În rîndul profesorilor, nu doar al elevilor. Al doilea este unul etic
Examene, examene... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17809_a_19134]
-
vreau sa spun și, doar după aceea, mă gîndesc la felul în care o voi spune. Conținutul și bugetul hotărăsc stilul filmului meu, si nu invers".(...) Artiștilor nu le plac, bănuiesc, definițiile, pentru că văd în ele un fel de a impune legi și reguli care sfîrșesc invariabil prin a-i încadra într-un spațiu precis, în care se simt prizonieri. Tata ne povestea de Comenius, care prin 1670, se plîngea de limitele limbajului verbal. "Ca să descrii un elefant unor oameni care
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
pe parcursul cărții, cînd crimă încă nu s-a comis, descrierea ei minuțioasa e de-a dreptul liniștitoare. Santiago moare calm, așa cum a fost în întreaga povestire. Ultimele propoziții ale cărții sînt impresionante prin tonul senin și relaxat pe care il impun, după frenezia de pînă acum. Santiago spune că a murit, și în cuvintele lui se aude parcă un răsuflat de ușurare: "ăM-au omorît, mătușa Weneă, spuse. Se poticni de ultimă treaptă, dar se îndrepta imediat. ăĂ avut chiar grijă
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
în momentul unui bilanț dramatic și ezita, dar este gata să facă pasul grav înspre o senectute toropita. Nu este cartea unei crize, ci a unei oboseli. A tocirii simțurilor prin care poetul da seama de realitate. Tonul celui care, impus printr-o alura de "bad boy" revoltat de clișee, camufla o "ars poetica" într-o întrebare exasperata, adresată indirect unui cititor niciodată suficient de frustrat în așteptările sale și de bruscat de expresivități cît să simtă viața din text - " Ce
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
după Horia Lovinescu, Poveste sentimentală, în care apare actrița Irina Petrescu, cu un rol memorabil, apare Emil Botta, apar, de asemenea, actori remarcabili ai teatrului românesc. Un film cu aparatul în permanență mișcare, în căutare, în cercetare. Titlul care îl impune pe Iulian Mihu că maestru al filmului românesc este adaptarea după "Enigmă Otiliei", Felix și Otilia. Nu pot să spun cât de fermecător este să vezi acest film - fie că ai citit cartea, fie că nu. Este un film de-sine-stătător
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
vedere strict lingvistic, interesul pentru aceste jocuri de limbaj ar trebui să fie cu atît mai mare; e drept însă că ele nu sînt nici foarte numeroase, nici foarte variate. De fapt, nu există la noi nici măcar o formulă definitiv impusă pentru a le desemna. (Acest fapt nu e totuși neobișnuit: se știe că anumite tipuri de mesaje orale nu au neapărata nevoie de o etichetă, de un nume, pentru a circula: structura lor și mai ales formulele introductive sînt suficiente
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
mai mică (nu pot explica acum în amănunțime de ce), aparține, spun, mai mult sau mai putin papei. Nutresc convingerea că Maiestatea Voastră va primi aceste considerații ale mele cu bunătatea care va caracterizează și veți lua măsurile pe care le impune situația de față. Exprimîndu-mi sentimentele de devotament și de respect față de Maiestatea Voastră, mă rog lui Dumnezeu să așeze deasupra dumneavoastră și a mea acoperămîntul indurării sale." * Text țeapăn și din care răzbate, ultragiata de protestanți, autoritatea declarat universală a
Scrisoarea Papei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17836_a_19161]