2,599 matches
-
a fost derivat capul de luptă W-70 Mod 3, de tip "cu radiație intensificată" ER ("Enhanced Radiation") cunoscută și ca "Bomba cu neutroni", care avea scopul de a mite o cantitate mult mai mare de neutroni, capabili să ucidă militarii inamici (de fapt orice ființă) la distanță mai mare, chiar și adăpostită în adăposturi mai performante. Efectele de suflu și emisiune termică erau semnificativ mai reduse decât la capetele de luptă termonucleare "obișnuite" (cu scopul declarat de a limita distrugerile de
MGM-52 Lance () [Corola-website/Science/306028_a_307357]
-
fi dispozitive de lansat torpile, mine sau rachete, magazii de muniții etc. Submarinele clasice Diesel-electrice prezintă avantajul că sunt mai mici și mai puțin costisitoare, iar deplasarea lor foarte silențioasă face greu de depistat de detectorii sonori ai unui submarin inamic, altă navă sau de un locator staționar. Primul submarin nuclear a fost "USS Nautilus" lansat în 1955 de Flota Militară S.U.A.. Având o încărcătură de uraniu în reactorul nuclear ce nu era mai mare decât o minge de golf, "Nautilus
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
fost inițial destinat pentru un rol de avion de vânătoare a Marinei, dar această variantă a fost anulată. Aceasta neclaritate urmează folosirea de avioanelor de vânătoare din primele zile ale acestora pentru operațiuni de "atac" sau "lovitură aeriană" împotriva trupelor inamice, poziții de teren, vehicule, precum și facilități cu mitraliera de avion, sau aruncând bombe mici și bombe de incendiere. Avioanele de vânătoare multirol versatile, cum ar fi F/A-18 Hornet a fost o opțiune mai puțin costisitoare decât construirea unei
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
rol de atac aer-sol. Un avion de interceptare este un avion dezvoltat să intercepteze bombardiere și adesea renunță la manevrabilitate pentru o viteză ascensională mai mare. Avioanele de vânătoare au fost dezvoltate în Primul Război Mondial pentru a împiedica avioanele inamice și dirijabilele, să efectueze recunoaștere aeriană. Avioanele de vânătoare timpurii au fost foarte mici și ușor înarmate în comparație cu standardele de mai târziu și majoritatea au fost avioane biplane construite cu un cadru de lemn, acoperite cu material textil, și cu
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
a susține viteze supersonice. Proiectele acestor avioane de vânătoare beneficiau de asemenea, de noi tehnologii electronice, care au făcut ca radarele să fie suficient de mici pentru a fi transportate la bordul avioanelor mici. Radarele de la bord permiteau detectarea avioanelor inamice dincolo de raza vizuală, îmbunătățind astfel gestionarea țintelor. În mod similar, dezvoltările în domeniul rachetelor aer-aer ghidate a permis completarea armamentului de bord cu aceste rachete. În această perioadă rachetele pasive cu ghidare prin infraroșu au devenit banale, dar primii senzori
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
teritoriul României. Aceasta urma să fie formată din voluntari, prizonieri de război eliberați, legionari si alți refugiați din fața tăvălugului comunist, etc... Au fost de asemenea recrutați voluntari pentru activități diversioniste în spatele frontului. După antrenamente sumare, au fost parașutați în spatele liniilor inamice.Unele acțiuni au reușit, altele au eșuat însă, așa cum a fost misiunea lui Eugen Rațiu, fratele lui Horia Sima, care a fost capturat de sovietici și trimis în Siberia pentru 10 ani. În data de 4 noiembrie 1944, Horia Sima
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
dinainte de război. "Heer" (Armata terestră germană) avea aproximativ 2.400 de tancuri organizate în 6 divizii panzer, care foloseau o nouă tactică de luptă. Aceasta prevedea că diviziile de tancuri, acționând în colaborare cu restul unităților armatei, lovea masiv liniile inamice, le străpungea, izola și încercuia porțiunile selectate ale frontului inamic, după care le distrugea. Succesele diviziilor de tancuri urmau să fie exploatate de unitățile mecanizate mai puțin mobile și de unitățile de infanterie. "Luftwaffe" (Armata aerului) asigura sprijin tactic și
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
de tancuri organizate în 6 divizii panzer, care foloseau o nouă tactică de luptă. Aceasta prevedea că diviziile de tancuri, acționând în colaborare cu restul unităților armatei, lovea masiv liniile inamice, le străpungea, izola și încercuia porțiunile selectate ale frontului inamic, după care le distrugea. Succesele diviziilor de tancuri urmau să fie exploatate de unitățile mecanizate mai puțin mobile și de unitățile de infanterie. "Luftwaffe" (Armata aerului) asigura sprijin tactic și strategic, în special prin intermediul bombardierelor în picaj, care atacau și
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
transporturi publice al polonezilor. Armata poloneză era dotată cu mai puține tancuri și mașini blindate decât cea germană, iar, în plus, tancurile erau dispersate la unitățile de infanterie, fiind incapabile să se opună în mod eficient atacurilor masive ale panzerelor inamice. Experiența căpătată în războiul polono-sovietic a modelat organizarea armatei și doctrinei militare poloneze. Spre deosebire de războiul de tranșee din primul război mondial, războiul polono-sovietic a fost un conflict în care mobilitatea cavaleriei a jucat un rol decisiv. Polonia a recunoscut avantajele
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
desemnate ale inamicului, să le izoleze și să le distrugă. În această campaniei, "ideea blindată", (apărută încă în perioada interbelică și susținută de anumiți generali în frunte ce Guderian, strategie care presupunea atacuri masive de tancuri menite să spargă frontul inamic și să asigure înaintări profunde în teritoriul inamic), nu a fost folosită, fiind preferate tacticile tradiționale. Această abordare mai prudentă a fost datorată conservatorismului anumitor generali din Marele Stat Major, care încă mai considerau că rolul tancurilor era acela de
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
le distrugă. În această campaniei, "ideea blindată", (apărută încă în perioada interbelică și susținută de anumiți generali în frunte ce Guderian, strategie care presupunea atacuri masive de tancuri menite să spargă frontul inamic și să asigure înaintări profunde în teritoriul inamic), nu a fost folosită, fiind preferate tacticile tradiționale. Această abordare mai prudentă a fost datorată conservatorismului anumitor generali din Marele Stat Major, care încă mai considerau că rolul tancurilor era acela de sprijin al marilor unități de infanterie. Polonia era
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
general de forțe era unul foarte bun pentru o operație ofensivă, de 10,3 la 1 față de forțele Puterilor Centrale. În fața celor peste 420.000 de militari români, organizați în 235 de batalioane se găseau circa 40.000 de militari inamici, organizați în 50 de batalioane. Raportul gurilor de foc era de asemenea favorabil părții române, fiind de 8,6 la 1. La declararea războiului, în seara zilei de 27 august 1916 grupurile de asigurare ale celor trei armate române au
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
de 1,2 la 1 față de forțele Puterilor Centrale (raportul optim între apărare și ofensivă este considerat de 1 la 3). În fața celor peste 140.000 de militari români, organizați în 104 de batalioane se găseau 120.000 de militari inamici, organizați în 86 de batalioane. Raportul gurilor de foc era de asemenea favorabil părții române, fiind de 1,7 la 1. Modul de organizarea acțiunilor de apărare a Turtucaiei a reprezentat o eroare majoră de planificare a Marelui Cartier General
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
germane n.n.], "din noaptea de 15/16 septembrie, trebuia privită ca foarte critică. [...] Exista posibilitatea, ca Armata 2-a română" [comandată de Crăiniceanu n.n.] "va putea interveni încă la trecătoarea Turnul Roșu, asupra grosului Armatei a 9-a. Dacă grupul inamic scăpa la timp din trecătoare, ar fi însemnat desigur o trecere a Armatei a 9-a de la ofensivă la defensivă, cu rezultat pierderea campaniei din Transilvania. [...] Mai rar în viața mea, nu tocmai săracă în puncte culminante dramatice, am așteptat
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
și să treacă la defensivă, într-o situație nu foarte favorabilă: "Corpul 1 rezervă se afla la 18 octombrie aproape în același loc în care se afla cu paisprezece zile înainte, la intrarea trecătorii Branului spre bazinul Câmpulung. [...] Cheia poziției inamice, Muntele Mateiaș (1.241 m) foarte bine întărit, nu a putut fi cucerit; și când la 13 octombrie au început din nou atacuri foarte puternice din partea adversarului, executate cu forțe noi aduse, corpul a fost bucuros să se poată menține
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Forma inițială a planului a fost coordonată și agreată de comandamentele rus și român în martie 1917. Având în vedere că perioadele preconizate de executare a operațiilor nu coincideau, linia directoare a planului era de a se realiza fixarea forțele inamice prin executarea de lovituri de fiecare dintre armate, în vederea împiedicării transferului de către inamic a forțelor de pe un teatru de operații pe altul. Ofensiva rusă era planificată a se desfășura la începutul lui martie 1917 în Galiția, în timp ce ofensiva pe frontul
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
de grăniceri. În mod similar, cele mai multe avioane militare și cele mai multe unități de blindate erau în Polonia, în timp ce linia Siegfried era apărată de extrem de puțin oameni. Știind toate aceste lucruri, comandanții aliați se așteptau ca ofensiva franceză să străpungă rapid liniile inamice și să forțeze OKW-ul (Statul major) să transfere o mare parte a forțelor care luptau în Polonia înapoi în Germania, la frontiera de vest. Această manevră ar fi silit Germania să lupte pe două fronturi, sau să caute pacea
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
văzut că primul atac a fost respins, a atacat cu grosul armatei sale, compusă din infanterie ușoară și cavalerie grea. Ienicerii nu au reușit să oprească atacul, așadar cavalerii au înaintat prin centrul câmpiei, dar au fost opriți la tabăra inamică. După ce asaltul a fost oprit, infanteria otomană s-a regrupat și a început să atace caii cavalerilor creștini pentru a opri avansul acestora. Cavaleria ușoară a rămas fără suportul celor în armură, otomanii reușind din nou să-i întoarcă la
Bătălia de la Kosovo Polje (1448) () [Corola-website/Science/304903_a_306232]
-
Day of The Fight" și "Flying Padre" au fost difuzate pe TCM în cadrul unui festival de filme de scurtmetraj. Kubrick a făcut trecerea la filmele de lungmetraj cu "Fear and Desire" (1953), povestea unui grup de soldați prinși în spatele liniilor inamice într-un război fictiv. Filmul a fost scris de prietenul lui Kubrick, Howard Sackler care va deveni un scenarist de succes în domeniul teatrului. "Fear and Desire" a avut parte de critici pozitive în mare parte însă filmul a fost
Stanley Kubrick () [Corola-website/Science/305525_a_306854]
-
a proviziilor acestora (incluzând sclavi și alte bunuri). Charles a trimis iscoadele cu scopul de a provoca haos în tabăra umayyadă, și totodată să elibereze cât mai mulți sclavi posibil, sperând ca aceste acțiuni să îndepărteze o parte din armata inamică din luptă. Stratagema a avut succes, mulți călăreți umayyazi întorcându-se la tabără. Pentru restul armatei musulmane, această acțiune a părut să fie o retragere în toată regula, și după scurt timp a devenit una. Atât cronicile din vest cât
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
este un talisman. Ele susțin că trebuie să salveze lumea, si pentru asta trebuie să găsească cele trei talismane. În forma lor umană, Haruka și Michiru se împrietenesc cu Ami, Rei, Usagi, Makoto și Minako, dar când se transformă devin inamice. Cele două cred că celelalte senshi sunt prea slabe și le consideră o piedică. În bătălia cu Uranus și Neptune, Kaolinite moare, căzând de pe o cladire. Aici încep să intre în scenă Witches 5. Prima este Eudial, care are un
Sailor Moon () [Corola-website/Science/305660_a_306989]
-
închinate lui Suvorov în Oceakov, Sevastopol, Ismail, Tulcin, Kobrin, Ladoga, Herson, Timanovka, Simferopol, Kaliningrad, Koncianskoe, Dragosloveni, Valea Mărului și în Alpii Elvețieni. Pe 29 iulie 1942, Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a înființat Ordinul Suvorov, pentru victorii împotriva forțelor inamice superioare.
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
și a cerut permisiunea comandantului Diviziei 2 să fie transferată într-o unitate de combatanți. În 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de la Jiu. Trupele Armatei I Române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică, iar soldatul Ecaterina Teodoroiu a fost în primele linii. A fost luată prizonieră, dusă fiind la Cărbunești. De acolo, a evadat folosind un revolver ascuns pentru a-l împușca pe soldatul ce îi păzea pe ea și pe comandantul plutonului
Ecaterina Teodoroiu () [Corola-website/Science/306341_a_307670]
-
km pentru Operațiunea Torța (invadarea Africii). Din prima zi de comandă pleda pentru ca forțele blindate să rămână permanent în contact cu inamicul, explicând că forțele mecanizate agresive întrerup pregătirile defensive ale inamicului și sunt mai greu de loviți de artileria inamică. La o conferință de presă din 1944 la întrebarea unui reporter cu privire la faptul că ar trebui încetinit progresul rapid a Armatei a 3-a pentru a reduce pierderile americane, Patton a răspuns: „Ori de câte ori încetinești ritmul, irosești vieți omenești”. În Noiembrie
George S. Patton () [Corola-website/Science/306393_a_307722]