1,961 matches
-
de a învăța să aplice teoria marxist- leninistă la circumstanțele specifice ale Chinei. Pentru comuniștii chinezi care sunt parte a marii națiuni chineze (nu a proletariatului mondial, n.m.), carne din carnea sa și sânge din sângele său (tușa romantic-fascistă este inconfundabilă, n.m.), orice discuție despre marxism izolată de caracteristicile Chinei nu este decât marxism abstract, marxism într-un vacuum. De aici aplicarea concretă a marxismului în China astfel încât fiecare manifestare a sa să aibă un indubitabil caracter chinez, i.e., aplicarea marxismului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Congresul al XII-lea al PCR: 1981, 90-91). Iată cum se prezenta idealul revoluționar pentru leninismul romantic. Din acest punct de vedere, secretarul general al PCR s-a dovedit a fi un autentic leninist. Se poate observa în acest citat inconfundabila amprentă a leninismului asianizat, regulativă însă, nu constitutivă, așa cum s-a putut observa din capitolul precedent, unde am încercat să demonstrez că leninismul romantic nu poate fi echivalat ideologic cu leninismul asianizat, chiar dacă ultimul l-a influențat considerabil. 7.4
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
asigurat pe autorul acestei c? r? i c? ambele note dateaz? dintr? o perioad? �n care Argetoianu nega cu �nver? unare c? ar fi vinovat de vreo campanie de preș? �ndreptat? �mpotriva lui Iorga. De? i nesemnat? , scrisul lui Argetoianu era inconfundabil. Era scris? tot pe h�rtie cu antetul Ministerului ? i era expediat? tot din cabinetul ministrului. Notă această �i �ndemna pe c�? iva jurnali? ți de scandal s? declan? eze o alt? campanie �mpotriva lui Iorga, Metes, Munteanu? R�mnic, Hamangiu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
tre Iorga�. Apoi: �Cuza este reperul dup? care poate fi m? surat? distan? a str? b?țuț? de Iorga din momentul într? rîi lui �n lupta politic? p�n? unde se afl? ast? zi�. Notă era nesemnat? , dar scrisul lui Cuza era inconfundabil. BARSR, Coresponden? a lui N. Iorga, vol. 284, doc. 162 102�Iorga �? i amintea cu ironie sarcastic? cum: ��? i fr�ngea profesorul Cuza disperat m�inile� �n Adunare, �n timp ce se discuta problema drepturilor egale ale evreilor. O via?? de om
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Habar nu aveam cum arăta precis. Am auzit doar că îi voi fi student, l-am căutat puțin pe Google și Youtube, am vizualizat frânturi... Evident, m-am prins că este dânsul când a intrat în clasă. Energia. Prestanța. Barba inconfundabilă. Toate laolaltă. Primele ore am legat contactul vizual. Interesant ce și cum spunea, dar pentru mine conta ce spunea cu ochii. De cele mai multe ori, și ochii, și vorba spuneau aceleași lucruri. Eram 80 în sala aia. 80 de studenți la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Steaua fără nume de Mihail Sebastian. Am regretat foarte mult că nu am putut fi din nou alături de Maestru. Dar peste un timp, fiind la Cluj, am vizionat spectacolul care era complet diferit de cel de la București, am recunoscut stilul inconfundabil pe care Alexa Visarion îl are. Un spectacol foarte frumos, nuanțat și expresiv din toate punctele de vedere. Pentru mine Alexa Visarion înseamnă Năpasta de I.L. Caragiale, realizat la Teatrul Giulești, unul dintre spectacolele memorabile, de aur, ale teatrului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cei care-l cunosc mai puțin, se întâmplă un fenomen greu de explicat, dar nu mai puțin prezent: el sau ea apar în memorie într-un chip viu, ca imagine involuntară. Așa-l văd eu pe Visarion Alexa, ca siluetă inconfundabilă, mergând întotdeauna grăbit, fie că se află în Piața Romană, fie că parcurge culoarele Universității din Matei Voievod 75-77. Nu s-a întâmplat niciodată să nu-l zăresc imediat dacă era în drumurile mele, în aceste locuri sau în alte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui Alexa de-a ne sugera, de-a ne conduce discret cu o mână care parcă plutește undeva deasupra capetelor noastre într-o poveste care curge cu o înșelătoare lentoare. Forța puternică, virilă este semnul care a marcat invariabil și inconfundabil toate marile lui spectacole și filme anterioare. În Ana, regizorul lucrează într-o cheie cu totul nouă. Povestea ca fapt de viață este dramatică și zbaterile violente, furia neputincioasă și urletele ridicate până în ceruri ar fi fost întrutotul la locul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
chiar dacă ele nu sunt de durată. Psihologul american J. Pennebaker (apud Siegel, 2004) a demonstrat, prin argumente consistente de teren, efectul benefic pe care îl are confesiunea, orală sau scrisă, asupra stării generale de sănătate a persoanelor traumatizate. Râsul, acest inconfundabil pigment, tonic și lubrefiant al vieții umane constituie un aliat important în depășirea unei traume. Nu este locul să invocăm efectele fiziologice, psihologice și sociale pe care le produce râsul, probleme pe care le-am detaliat într-o altă lucrare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în general. Sistemele Coex arondate celui de al doilea nivel al inconștientului, cel corespunzător vieții prenatale, și experiențelor din jurul nașterii se numesc, în descendența grofiană, matrici perinatale fundamentale (MPF). Desigur, fiecare matrice perinatală, din totalul de patru, are un portret inconfundabil, format din ansamblul trăsăturilor de factură biologică, psihologică și spirituală. Prezența formațiunilor de sorginte arhetipală conferă un surplus de specificitate fiecărei matrici. Ideea capitală pe care o vehiculează Grof (2002, p. 63), se instituie ca un veritabil semnal de alarmă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
legat de aceasta printr-o astfel de metodă (a pus în corelație inventivitatea tehnologică în spațiul european cu etica protestantă și a descoperit la intersecția acestor două fenomene o nouă ordine și un nou vitalism axiologic, adică o densitate spirituală inconfundabilă). Masurarea influenței valorilor asupra vieții sufletești la scara unei generații este cadrul experiențelor identitare. Acestea se distribuie variabil în spațiu, atestând o regularitate a propagării spațiale pe care Horațiu o cercetează cu o fină intuiție. Acest tip de experiere este
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
motive sculptate, își poartă, în protipendada pariziană, în cea bucureșteană, dar și în cafenele de mîna a doua, risctusul de aristocrat sastisit, gata oricînd să vitupereze și să taie, cu lama exersatei lui maliții, ifose și găunoșenii. Trecerea acestui dandy inconfundabil pe bulevard nu rămîne neobservată. Îl caută femeile, îl caută bărbații. Parisul îi stă la picioare: "Juliette Bertsch, 1923. Una din femeile cele mai încîntătoare din cîte am cunoscut. Plimbări în parcul Versailles... ale cărui alei erau acoperite cu frunzele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și ca pe un model al Universului însuși, dar asemenea unui moralist însingurat, meditativ și revoltat în același timp, el dezvăluie patetismele și fragilitățile umane, stările majestuoase și iminentele surpări în abis". Textul este ilustrat cu faimosul "Autoportret", efigie mult inconfundabilă, în care nu știi ce să vezi: afișarea serios ritoasă a făloasei autoaprecieri, sau masca histrionică a spiritualului pictor, căruia i-a plăcut atît de mult hazul gros, chiar hazul de propriile-i metehne. Probabil, ambele. Iată că frații noștri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Motanul Copilu, exemplar arătos, cap de baron, așteaptă calm, în ger, să i se deschidă. Blocul de vis-à-vis. Îl urmăresc, un timp, de la fereastră, și-ncepe să mi se facă milă. Iau telefonul și sun. La capătul fiului, o voce inconfundabilă: doamna Victoria Herghelegiu, fostă prim-solistă a Operei ieșene: mii de mulțumiri. Chiar și la telefon, timbrul strălucitor nu-și pierde din farmecul care a pasionat cîteva generații de spectatori. O Traviată în iarnă. Oricît de ingenioasă ar fi speculația
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zece etaje, tot de tovi ridicat, trecerea lui pe Lăpușneanu era spectacol vivant, aceeași pălărie, pălăria asta, care acum, în umbra teiului, pare proaspăt scoasă din vitrina de-atunci, pălăria și borseta de-aceeași nuanță, ou de rață, flanarea lui inconfundabilă pe mijlocul străzii, cînd strada era încă paradisul promenadei, flanare pigmentată cu vocalizele de bariton de rasă, ținute într-o surdină mortal de insinuantă pentru urechile finuțe ale parașutistelor ojate carmin: ce spui de dîîînsa! îl auzeam vocalizînd ca-n
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
indispoziție ce i-a produs-o textul. Mai mult, l-am și asigurat imediat că, în buna mea intenție, n-am vrut decît să contribui la augmentarea legendei sale. Bine, bine, dar cum... a căzut replica maestrului. Cu dicția aceea inconfundabilă, ușor poticnită atunci cînd ilustrul om era marcat emoțional. Ar fi putut în stilul atît de la modă atunci printre bucureșteni să răspundă pipărat argumentului meu, dar n-a făcut-o. Ca unul ce venea din cealaltă Românie, a crezut că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ștaiful cîte unei agape a "colegilor", la Casa Universitarilor, găsind frapierelor întrebuințări nu tocmai nobile), sculptori, actori, mamoși, birjari, vînzători de flori (Baronul... Baronul), balerini, psihiatri, atleți, cetitori în stele, instrumentiși, notiști sau doar simpli... urechiști. Dețin trei amintiri cu inconfundabilul George Mărgărit. Trei flash-uri. Pictam pe un colț de masă, după ce redacția "organului" se golea. Eram încadrat ca desenator (retușam și fotografiile care urmau să intre în cele patru pagini indigeste: pe țărani îi descălțam de opinci și-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dată unui destin cețos, înfiripîndu-ne, întrupîndu-ne ca nație, ca stat prin acte din aproape în aproape. Pentru că, aflați aici, în calea răutăților, nu am avut altă soluție, am recurs, de fiecare dată, la calitățile/defectele native, păcălind în felul acesta, inconfundabil, istoria altora. Fie ei mai ales vecini ostili. De aici, din această atitudine, cel mai adesea conjuncturală, ne-am și procopsit de altfel cu specificități nu întotdeauna lăudabile. Una din ele determinînd memoria noastră scurtă, neputința de a nu repeta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altfel, știe că deschizînd o expoziție acolo, în trena recent consumatei Bienale, în lumina acelui de aur Quattrocento venețian, știind deci că nu produce o gaură în cerul lui Botticelli, speră (generos-naiv) să ducă ceva din aerul urbei d-aici, inconfundabil și el. Implicații și... implicațiile: Departamentul de Artă Contemporană al Ministerului Culturii, Institutul de Studii și Cercetări Umaniste de la Veneția (gazda vernisajului), apoi lista înnebunitoare a "subsidiarelor": viza italiană, avionul, tipografia, notariatul, transportul lucrărilor (cu stresant-aferentele evaluări și asigurări) etc.
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
emoție frustă, în momentul în care îmi voi vedea Ușile puse pe perete acolo, în palatul acela atît de visat. Uși celebre, Uși umile, așa se numea, poate vă mai amintiți, expoziția mea din 1995, de la Cupola. Celebrînd un Iași inconfundabil. Îngăduiți-mi sentimental motivat să reproduc doar cîteva rînduri din pliantul încă ud tipografic: "... pe ușile acestor faimoase zidiri, am intrat adesea, urmînd pașii atîtor figuri mitice sau doar anonime din veac. Descoperind sau imaginînd interioare de taină. Ideea care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu asta contează, nu scorțoșenia și găunoșenia parvenită, ci spiritul înalt, în continuă și emulativă alertă. Să nu se creadă că dezinvoltura lui "arțăgoasă" avea doar dominantă resentimentară, dimpotrivă, tot ce lua turnură aparent rebarbativă nu era decît harul lui inconfundabil de histrion fermecător. Chiar și răutăți care-l aveau în colimator, printre alții, și pe un academician de talie europeană ca Oprescu arătau în ochii noștri amuzat-măriți drept numere burlesc-picante, în stare a electriza atmosfera. Așa cum o făcuse și în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
părea una întîmplătoare. Vrînd-nevrînd, doamnele și domnii din Viena (i.e. "elita naturală") au "servit" mica lecție de democrație și toleranță (copiilor negri li s-au alăturat, în cor, odraslele vienezilor) administrată, vag ritos, de americani, iar preceptele lui Lincoln, în inconfundabila dicție a veneratului actor, pe fondul muzicii stenice a lui Copland, au fost extrem de concludente. Toate astea însă montate ingenios în fastul unic al concertului. Aceeași confuzie care face din liderul de obediență comunistă un vajnic extremist de dreapta (atunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rivalizează cu cea din pictura practicată în modernitate, trei milenii mai tîrziu. Deși imaginea trebuia, "canonic", să imite realitatea muzicienele să fie ca atare muziciene ce încîntau petrecerea faraonică "stilizarea" era cea care singulariza arta egipteană, rămînînd de-atunci o inconfundabilă paradigmă. Policromia făcea vie scena: bărbatului frumos destinîndu-i-se brunul viril, grațioasei femei, lascivul galben. Muzicantele cu harfă concurează frapant grațiile din dancing-urile de azi. "Bacante dansînd", dintr-un Pompei care și-a conservat tragic sub lavă culorile, anunță deja
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dintr-o dispoziție oarecum dureros-nostalgică ("nostalgia este o formă de autointerpretare, uneori chiar chinuitoare și obsesivă" Paul Ricoeur). Într-un recent album cu bucureșteana Cale a Victoriei, colcăind de imagini incredibile (pentru noi, cei de azi), în care se răsfață inconfundabile clădiri de stil, trotuare cu promenade la patru ace, carosabile cu bizarele, dar frapant-elegantele pe-atunci Forduri. Alte imagini au valoare documentară: un incendiu lîngă clădirea CEC (premoniție la scandaloasele matrapazlîcuri ale CEC-ului de azi?), un simpozion al Societății
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mic, ceea ce se petrecuse/ se mai petrecea încă în teritoriile notorii ale picturii europene. În momentul în care eu însumi încercam să-mi delimitez posibilitățile, să-mi radicalizez formula compozițională, colinele acestea mirifice încă se mai ofereau, generoase, ca eden inconfundabil, celor cu șevaletul în spinare. Era încîntător să nimerești șansă rară peste un Cămăruț, un Craiu, un Popa, un Agafiței, un Hîrtopeanu, ieșiți incognito... la peisaj, cum un pic argotic-artizanal se numea pe-atunci vitalul act al instalării șevaletului în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]