3,164 matches
-
de jumătate de an În urmă, am trimis spre el o sută de Cuceritori. Cei mai buni luptători ai ordinului nostru. Nu s-a mai Întors nici unul. Iscoade care au venit de pe Drumul Mătăsii ne-au adus de curând vești incredibile. Oamenii noștri s-au ciocnit de acest luptător la marginea deșertului Gobi, Într-o vale secată. Nu știau că se află acolo. Îi aștepta. Nimeni n-a văzut nimic, dar după urme a fost un măcel. Au izbucnit flăcări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îngropaseră, odinioară, caravane Întregi. Și, Întâmplător, vântul bătuse În ziua aceea. Cuceritorii nu putuseră vedea nimic, fiindcă, asemeni adierii care bătea chiar atunci, direcția vântului fusese de la est la vest. Nisipul le intrase În ochi. Dar asta nu explica viteza incredibilă cu care se mișcase luptătorul. La capătul văii, șeful Bordjighin mai descoperi ceva. Scurmă cu vârful cizmei până când de sub nisip ieși coada unei săgeți. Se aplecă și o scoase cu grijă. Era o săgeată de lungimea și greutatea unei săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a lui Lacrămă nu mai poate fi decât o răzbunare fără sfârșit. Ucide! - Ucide! se auziră alte strigăte clocotind de mânie. Nu mai erau folosite arcurile, nu mai erau folosite lănciile, nu mai erau folosite scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu o forță de neînvins. Fără să creadă el Însuși că așa ceva era cu putință, Primul Cuceritor Îngenunchie. Cei doi Cuceritori rămași În viață erau străbătuți de teama animalică a apropierii morții, dar nu erau capabili să se smulgă acelor incredibile momente de luptă a puterilor magice. Amir simțea că asistă la un miracol și că, prin acest miracol, profeția lui Nogodar se Împlinește. Tânărul din tablou devine stăpânul Ordinului Cuceritorilor. Dar parcă totul era un vis. Primul Cuceritor se prăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru. Amir. Frații lui. Săgeata lui Amir Îndreptată spre Alexandru. Sultanul nu mai ceru nici o traducere. Asista, uluit, la mărturisirile celebrului luptător mongol, simțind că cei doi aproape că uitaseră de prezența lui. Era, Într-adevăr, un final de an incredibil. - Am Încercat să intru În palat, Împreună cu alți trei războinici. Misiunea trebuia Îndeplinită. N-am reușit. Tovarășii mei au fost uciși de un luptător despre care nu știam nimic. Mânuia spada așa cum n-am văzut niciodată. Niciodată până azi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
imposibil, din orice perspectivă ar fi privit. Tabloul pur și simplu nu se lega. Erau forme și culori diferite. Nu exista nici o coerență. Dar Erina? Plecarea ei era o adevărată nebunie. Încă o nebunie, Într-un șir de nebunii. Toate, incredibile. Și apoi, din nou: dacă era Ștefănel? Dacă Ștefănel exista cu adevărat și dăduse ordin Cuceritorilor să salveze corabia pe care se afla fratele lui? Nu, nu se lega. Ordinul a fost dat. Dar nimeni nu putea ști nimic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru Oană sau Alessandro Frassetti. Acesta trebuia să intre imediat sub protecția Cuceritorilor, dacă se afla cumva În pericol. Angelo ridică mâna, Întrerupând cuvintele Apărătorului. Cei cinci conducători ai Ordinului tăcură. Cu toții erau răvășiți de veștile primite. Era o schimbare incredibilă la vârful Ordinului Cuceritorilor, care aducea o schimbare a raporturilor de forțe din estul și centrul Europei. Rămânea, totuși, o Întrebare fără răspuns. Dacă Marele Maestru era, Într-adevăr, Ștefan Oană, atunci de ce Își amâna Întoarcerea În Moldova? 21 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Bordjighin, călăreți excepționali, antrenați În stepele mongole. Aveau cai mici și iuți, care depășeau În viteză caii pur sânge arab ai spahiilor, caii europeni ai Apărătorilor și caii moldovenești ai Erinei. Viteza de deplasare a Cuceritorilor era de-a dreptul incredibilă. În curând, poate chiar peste câteva ore, toate aceste forțe se vor Întâlni, Într-o ciocnire disperată. -Commandante... se auzi vocea unui Apărător care sosise la galop, dinspre Apus. Il capetano Francisco sta arrivando con sua artilleria. - Finalmente... murmură Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cusur a lui Angelo, Amir era necunoscuta. Era sclipirea de nebunie și de talent care răsturna totul. Flancul drept al lui Angelo avea nevoie de ajutor, iar Amir simțise asta și se năpustea, Într-un galop care atingea o viteză incredibilă, În ajutorul Apărătorilor. Caii mici, extrem de iuți, ai mongolilor, abia reușeau să țină pasul cu armăsarul murg al lui Amir, care aproape zbura spre dușmani. Sub ochii măriți de uimire ai lui Alexandru, Amir sări peste primii ieniceri, lăsându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Zidului. Nici un clarvăzător, nici măcar Primul Cuceritor, nu-l mai putuse simți. Reușise să rămână În viață doar fiindcă destinul Îl dusese dincolo de Marea Chinei de Est, În Imperiul Soarelui-Răsare. Totul Începea să aibă un sens, dar rămânea În mare parte incredibil. La malul Dunării, războinicii Bordjighin se opriră. Ajunseseră la ultima frontieră. Mai departe nu aveau nici ordin și nici motive să treacă. Armata lui Vlad avea să Însoțească rănitul mai departe, prin câmpia ungară și prin ținuturile transilvane, până la trecătorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sau, poate, patruzeci de adversari fără a fi rănit. Cercul din jurul lui se lărgise, treptat, căci nici un Cuceritor nu mai voia să se afle În apropierea omului care aducea moartea. Până atunci, această lărgire a cercului fusese inutilă, căci salturile incredibilului luptător Îl aduceau mereu În interiorul grupului. Ca și cum nu grupul voise să-l Încercuiască și să-l linșeze, ci el avea puterea de a aduce spaima pretutindeni În grup. Dar acum era cu totul altceva. Cuceritorii rămași În picioare Înțeleseseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără Întrerupere. Informațiile primite la Suceava Începeau să se lege Într-un sistem coerent. În vreme ce cancelariile europene făceau previziuni despre anul 1476, Ștefan Începea să aibă certitudini. Era firesc să fie așa, fiindcă țara lui era cea mai amenințată. Victoria incredibilă de la Vaslui nu ucisese monstrul, ci doar Îl deșteptase. Mahomed apreciase ca excepțională capacitatea Moldovei de a se apăra În fața unei invazii. De aceea trimisese peste o sută de mii de războinici, sub comanda vestitului Soliman. Înfrângerea acesteri forțe Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ale Apărătorilor se ridica În fața ei, salvator. După primele minute de luptă sălbatică, puterea spadasinilor moldoveni și Încrederea insuflată de prezența căpitanului făcură ca centrul tătarilor să dea Înapoi. Nu erau decât câțiva pași, dar putea fi Începutul unei răsturnări incredibile În raportul de forțe. Căpitanul Tudor Jurj, care preluase comanda vânătorilor domnești după căderea spătarului Mihail, sesiză momentul de ezitare al dușmanilor și ridică sabia, strigând: - După căpitanul Oană, Înainte! Zdrobiți-i! - Moldovaaa! se ridică strigătul de luptă al călăreților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sport de divertisment, iar Viena o etapă nesemnificativă. Sultanul vrea să cucerească Parisul la vest și Roma la sud. Alexandru e bine și a băut două cupe cu vin la sosirea mesajului despre victoria ta la Ștefănești. O victorie strălucită, incredibilă, ca toate victoriile tale. Dar, pentru Moldova de azi, e prea puțin. Nici tu și nici noi nu vom putea rezista prea mult. Continuăm să ne retragem spre nord. Pietro 10 iulie 1476, lunca Răutului Măria ta, Am trecut Prutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu era un plan de evadare, ci o nebunie. Ascuns undeva, Într-un loc strategic, un om privea cum cei doi se Îndreaptă spre marginea taberei și elimina silențios orice pericol. Îl ajutau luna plină, privirea ageră și o abilitate incredibilă În folosirea arcului. Oană și Erina ajunseră la marginea taberei. Un cal fornăi, ca și cum ar fi vrut să semnalizeze prezența unor străini. Erina Îi puse mâna pe bot și Îl mângâie ușor. Calul scutură coama și tăcu. Cei doi trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spulberate de mongoli, iar pierderile spahiilor și ienicerilor În derută erau imense. Peste jumătate din cei cincizeci de mii de oameni care aveau misiunea de a-l captura pe Ștefan zăceau fără viață În Luminișul Ursului. Se petrecea o răsturnare incredibilă de forțe. Înaintarea lui Ștefănel era rapidă și necruțătoare. Trupele din fața lui se retrăgeau deja instinctiv, căci nimeni nu mai avea curajul să-i stea În față. Flancul atacat de Oană se clătina și el sub loviturile Apărătorilor. Încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu mai era nimic de spus. Nu atunci. Nu acolo. Înserarea sosi cu un fâlfâit lung de aripi, Învăluind tăcerea aceea care vorbea Într-un tărâm aflat cu mult deasupra cuvintelor. * 17 august 1476, Cetatea Sucevei, Jurnalul lui Gianluca Fontanelli Incredibile. Assolutamente incredibile. Una meraviglia. N-aș fi putut născoci o asemenea Întâmplare nici dacă aș fi stat trei luni cu picioarele În apa lagunei, pe cheiul dei Schiavoni, privind cum trec deținuții pe Puntea Suspinelor. Curtea Moldovei e totalmente extaziată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era nimic de spus. Nu atunci. Nu acolo. Înserarea sosi cu un fâlfâit lung de aripi, Învăluind tăcerea aceea care vorbea Într-un tărâm aflat cu mult deasupra cuvintelor. * 17 august 1476, Cetatea Sucevei, Jurnalul lui Gianluca Fontanelli Incredibile. Assolutamente incredibile. Una meraviglia. N-aș fi putut născoci o asemenea Întâmplare nici dacă aș fi stat trei luni cu picioarele În apa lagunei, pe cheiul dei Schiavoni, privind cum trec deținuții pe Puntea Suspinelor. Curtea Moldovei e totalmente extaziată. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
față, a spus doar atât: - Eliberați Moldova... Aceste cuvinte au avut un efect neașteptat. Au fost un semnal așteptat de Întreaga armată. Atunci l-am văzut pe căpitanul Oană, alături de cei doi fii ai săi. Aflasem totul. Întreaga poveste, extraordinară, incredibilă, a familiei sale. Aflase Întreaga țară. Alessandro mi-a făcut un semn amical. Călărea alături de fratele său, Stefano. Un tânăr pe care doar atunci l-am văzut, ținându-se drept În șa, cu pletele castanii și cu ochii albaștri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Frazele din care veți fi alcătuiți când vom cădea cu toții În uitare și când tot ce va rămâne În urma noastră va fi o adunătură de cuvinte. Din care, poate, unii nu vor Înțelege nimic. Iar alții vor spune: ce poveste incredibilă... păcat că nu s-a petrecut, cu adevărat, niciodată. POSTFAȚA AUTORULUI Cât adevăr? Câtă ficțiune? Căpitanul Oană n-a existat. A existat, Însă, pârcălabul Oană, care, alături de pârcălabul Gherman, a căzut apărând zidurile Cetății Albe În fața turcilor. Figura lui apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a citit-o, mi-aduc aminte că au intrat la noi și ceilalți învățători, chemați de domnul Georgescu, să asculte și ei. Râdeau toți afară de mine, care nu înțelegeam de ce: tot ceea ce citea colegul meu mi se păreau minciuni, lucruri incredibile, și mă miram că nimeni nu bagă de seamă. Cum s-a luat după un cocoș care a zburat peste coșar, cum l-a apucat un cal cu dinții de fund și l-a aruncat afară din grajd, cum a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
strigăt imens de satisfacție umple cancelariile diplomatice ale lumii occidentale, mângâind pufos și voluptos urechile mai mult sau mai puțin americane, “Assange, arestat, pentru că s-a regu... pardon, pentru că a desecretizat!”. Că tipul a făcut a făcut sex, în mod incredibil, folosind chiar o femeie ca partener, și nu oriunde, ci tocmai la mama ciorilor, în Suedia cea mult și pururi iubitoare de sex protejat, asta mai treacă meargă, ar fi putut să facă pe mulți democrați americani să închidă ochii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Ai nevoie de mâncare! Asta era obsesia mamei și mă mir că, trăind cu ea șaisprezece ani de zile, reușisem să rămân foarte slabă. M-am așezat la masă supusă și am Început să-mi mănânc cerealele cu o viteză incredibilă. Peste câteva minute a ieșit și Alex din cameră, cu aspectul lui dezordonat și cu cearcăne violet umbrindu-i privirea. Alex era un copil de unsprezece ani dependent de calculator, cu care nu mă Înțelesesem niciodată și nici nu prea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am clipit ușor. Avusesem impresia unei bătăi În ușă. M-am ridicat În picioare, doar ca să mă asigur că mi se păruse. Atunci se auzi o altă bătaie, mai violentă și cu siguranță reală. Am alergat să deschid, În mod incredibil sperând din nou.... Întâi a fost șocul, urmat de cea mai puternică senzație de ușurare. Și, În cele din urmă, fericirea. Nu crezusem niciodată că mă voi bucura să văd chipul răutăcios sau privirea enervantă a fratelui meu. Nu Îmi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
capac la toate. Nu numai că pentru fiecare bărbat heterosexual existau un miliard de femei, dar fiecare dintre femeile alea erau așa de frumoase că ți se tăia răsuflarea. Vreau să spun că erau superbe. Iar explicația din spatele acestei frumuseți incredibile suna, de obicei, cam așa: „A! Mama ei e jumătate suedeză, jumătate aborigenă din Australia, iar taică-su e jumătate birmanez, pe un sfert eschimos, iar celălalt sfert e italian“. Cum eu și Brigit eram irlandeze sută la sută, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]