2,252 matches
-
însă de multă lume, care a mers, pe jos, pînă la cimitirul Bellu. Doctorul Nicolae Lupu, care îi fusese adversar politic, dar care era om de inimă și patriot, pe neașteptate, la cimitir, a ținut să vorbească ca să-și arate indignarea față de actul de "impietate făcut omului care a adus Basarabia la patria-mamă, dar pe care, alții, acum, au pierdut-o". 63 După înfrîngerea rebeliunii, Horia Sima și mulți legionari au părăsit țara și s-au refugiat în Germania. În noaptea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
evita frigul. Tocmai împlinea trei luni. Marți, 17 ianuarie. După amiază, Regina Maria revine la Sitta și la Carol „pentru o ceașcă de ceai și să mă joc cu Mihai al nostru care urmează să fie botezat duminica viitoare. Spre indignarea mea, micul nevinovat, nefiind creștinat, nu se fac încă rugăciuni pentru el în biserică ! Se face un copil frumos și are cea mai minunată piele ce se poate imagina. Sitta este foarte agitată în legătură cu botezul”. Regina constatase, probabil cu ocazia
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Sinaia, să n-o primească”. Regina Maria a răspuns lui Carol că n-o va face. ,, De fapt însă au primit-o și a stat cu băiatul”. Martie. Regina Maria și fiica ei, Ileana, pleacă în străinătate, exprimându-și astfel indignarea și dezacordul pentru că regele Carol a denunțat codicilul la testamentul Regelui Ferdinand, însușindu-și sumele de bani ce trebuie să-i revină Reginei Maria. Codicilul (din ian. 1926) la testamentul regelui Ferdinand prevedea că Mihai urma să moștenească domeniile, dar
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
30 august 1940, la Viena, arbitrii au decis ca România să cedeze Ungariei partea de nord-est a Transilvaniei. Un nou Consiliu de Coroană, început la ora 24, a luat cunoștință de hotărârile arbitrajului de la Viena. Populația a fost cuprinsă de indignare față de puterile ce au impus dictatul și față de regele Carol, a cărui politică era considerată răspunzătoare de această evoluție nefastă. Duminică, 1 septembrie. După masă, Carol al II-lea și Duduia merg în apartamentul lui Mihăiță și ascultă împreună discuri
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
urmă am primit de la CNRS un «ajutor» urgent de 25.000 franci. Dar, ca să evite o eventuală opoziție a Legației, Alphonse Dupront a socotit oportun să informeze pe Stoilov. Fără îndoială, ministrul și-a făcut datoria. Spre surprinderea mea - și indignarea savanților francezi care-mi elogiaseră activitatea - am aflat, la 3 decembrie 1950, că cererea fusese respinsă” - cf. Memorii II, pp. 91-92. 9. La 4-7 septembrie 1950, a avut loc la Amsterdam cel de-al șaptelea Congres Internațional de Istorie a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
apariția unor opere importante. [Convorbiri literare, nr. 5(77), mai 2002] DESPRE UN PROCES CARE N-A MAI AVUT LOC În Diagonalele Monicăi Lovinescu, apărută anul trecut în colecția "Procesul comunismului" a Editurii Humanitas, aflăm o carte a uimirilor și indignărilor ce ar trebui să ne aparțină tuturor. Din nefericire, uimirile și indignările relativ accentuate și nu de puține ori vehemente în primii ani de după '89, s-au estompat, s-au surdinizat; cei puțini care n-au abandonat par nefirești, în contra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
UN PROCES CARE N-A MAI AVUT LOC În Diagonalele Monicăi Lovinescu, apărută anul trecut în colecția "Procesul comunismului" a Editurii Humanitas, aflăm o carte a uimirilor și indignărilor ce ar trebui să ne aparțină tuturor. Din nefericire, uimirile și indignările relativ accentuate și nu de puține ori vehemente în primii ani de după '89, s-au estompat, s-au surdinizat; cei puțini care n-au abandonat par nefirești, în contra curentului, tulburători ai păcii civice, ai unei societăți în care, se lăsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o dată ideile expuse mai sus, pentru a nu fi rău Înțeles și pentru a nu da apă la moară unor răuvoitori, care, cum se știe, mișună peste tot: nu, nu sentimentele și furia, Îndreptățită, contra comunismului le critic și nici indignarea contra ultimei dictaturi, cea a lui Ceaușescu, absurdă și mai proaspătă În mintea mai tinerelor generații, deși „cealaltă”, dictatura lui Dej, fusese nu absurdă, ci barbară! Nu, și nici veghea, vigilența contra „Întoarcerii” sistemului, vigilență pe care am taxat-o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ar fi trebuit să aibe loc și să se organizeze sub dictatură, așa cum s-a Întâmplat În țările vecine nouă, de la Nord! - era practic nulă, iar corifeii „anti-comuniști” s-au descoperit În pripă, la noi, abia În zilele revoluției. Sigur, indignarea lor - poate și uimirea lor! - era meritată, observând că tot vechii tovarăși, unii dintre ei, pregătesc formele noi ale conducerii armatei, ministerelor, serviciile de informații, finanțelor etc. Puterea, pe scurt! Dar, nu numai că Într-un fel era firesc și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
evacuarea dacilor din istorie. Dar latiniștii aveau cel puțin argumentul limbii care pleda În favoarea originii romane. „Daciștii“, pentru a fi convingători, trebuiau să demonstreze că româna nu se trage din latină, ci din dacă, ipoteză care nu poate stârni decât indignare sau ilaritate printre lingviști. Mitologia nu cunoaște Însă dificultăți. Unii români au ajuns să se considere daci puri (și par foarte mulțumiți!). Tonul l-a dat Nicolae Densușianu (1846-1911), un erudit fantast, autor al unei masive cărți intitulate Dacia preistorică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Europei), Înființate inițial ca societăți comerciale; Între timp, au trecut printr-un proces de acreditare academică, și nu toate au rezistat (dar sunt Încă destule). În ansamblu, ele au stimulat mai mult câștigul decât competența profesională. În exterior, după atenuarea indignării stârnite de mineriadele din 1990 și 1991, relațiile cu Occidentul au Început să se destindă. Dar pentru occidentali Iliescu nu a devenit niciodată, cu adevărat, o persoană Întru totul frecventabilă. Pentru România ușa doar s-a Întredeschis, În timp ce pentru alții
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
că a revenit Iliescu și că nu s-a Întâmplat mai rău. Fenomenul Vadim definește mai puțin o politică (programul său e cu totul sumar), cât o stare emoțională. Este o expresie a exasperării, un „cocktail“ alcătuit din sărăcie, frustrări, indignare față de corupție, neliniște provocată de nesiguranța vieții, cultură paternalistă (un stat puternic, liderul providențial)... Votanții „României Mari“ erau În genere citadini, cu studii medii și relativ tineri, categorii dinamice, care se simt nedreptățite de disfuncționalitățile sociale, de șomaj etc. (În timp ce
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românii Înșiși nu prea se sinchisesc?). Un incident puternic mediatizat (departe Însă de a fi fost singurul) s-a petrecut la o exploatare auriferă din Maramureș; s-a deversat o cantitate importantă de cianură, care a ajuns În Tisa, spre indignarea ungurilor, a căror țară e străbătută de Tisa de la un cap la altul — nu numai că au murit peștii, dar le-a fost pângărit și simbolul național! Și sub acest aspect, lucrurile Încep să se schimbe; din 2005 Încoace, protecția
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
șef de la Knopf, a achiziționat rapid copyright-ul, dar chiar și înainte de publicare controversa și scandalul stârnite de roman au atins proporții considerabile. N-am dat curs inițiativelor din presă - vocea mea ar fi fost acoperită de smiorcăieli pline de indignare. Cartea a fost acuzată că inoculează conștiinței publicului un ucigaș în serie agreabil. A fost recenzată în The New York Times cu trei săptămâni înainte de publicare sub titlul „Nu cumpărați cartea asta“. A constituit subiectul unui eseu de 10000 de cuvinte scris de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vine vorba de dat chefuri... M-am pomenit pipăind absent un cornet de popcorn. - Sunt studenți în piscina noastră, Bret. - Știu, am zis. Și ce? Înoată. - Iisuse, Jay e la fel de amețit ca tine. - Jay face gimnastică suedeză, am zis cu indignare. El nu e amețit niciodată. - Dar tu, Bret? întrebă ea. Tu nu te amețești? - Ascultă, să fii cel mai mare scriitor din America în categoria celor sub patruzeci e o mare povară. E greu de tot. Mi-a aruncat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iritat spre Jayne, care își ștergea mâinile cu un prosop de hârtie. - Toți copiii au, zise ea simplu. - Nu-i normal ca la doisprezece ani să ai celular, Jayne, am zis, alegând tonul pe care-l credeam nimerit să exprime indignare. - Tu. Porți. Un. Cearceaf, zise Jayne - ăsta era răspunsul ei. Robby păru pierdut, de parcă nu mai știa ce trebuia să facă. Finalmente, din fericire, Sarah sparse tăcerea. - Mami, m-am spălat pe dinți, contribui Sarah. - Dar nu trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
with Regis and Kelly. Își flexează bicepșii și se laudă cu abdominalii („Michael nu avea doar șase - avea douăzeci și patru; o navetă!“) oricui are chef să-l admire. Femeile îl imploră să fie mai deschis și mai afectuos, aruncându-i cu indignare replici de genul „Nu sunt o curvă!“ și „Nu vrei să vorbești niciodată despre nimic!“ și „Trebuia să luăm o cameră!“ și „Ai fost bădăran!“ și „Nu - nu voi face sex cu boschetarul ăla ca tu să te uiți!“ ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
deveni sever. Poate că arătam speriat, iar asta o enervase. Vrei să știi „care-i chestia“, Bret? Am oftat și m-am sprijinit de zid. - Nu. Nu neapărat. Nu, Nadine. Nu vreau. - De ce nu? Părea însuflețită de refuzul meu, iar indignarea din vocea ei părea să nu se tragă din beție, ci din teamă. Chestia e, Bret, vreau să zic... iar acum respira scoțând un sunet înăbușit, sumbru, chestia e că nu-i răpește nimeni nicăieri. Am dat gânditor din cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în istorie astfel de tiranii „amestecate”, adică române sau străine, și fiind nu ca azi, uniți și mândri de teritoriul și cultura noastră, ci împărțiți, rătăcind prin pădurile de semne și valori ale unor seminții sau regate străine!?... Ura și indignarea, perfect justificate, față de invadatorii ruși, ca și față de slugile lor interne, această ură care a putut fi o armă de luptă și de coeziune a unor spirite libere, curajoase, a fost ea însăși cea care a întunecat multe minți, înlăuntrul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-le, părea a le dedica cele mai respectuoase sentimente, dar și atacându-ne pe noi, cei care făceam și visam o „altă literatură” decât gunoaiele realist-comuniste importate ca o modă tiranică de la sovietici, vituperând cu vocea sa subțire unde clocotea indignarea de moment contra „acelor scriitori care se lasă atrași de farmecele otrăvite ale literaturii burgheze, occidentale, uitând de comandamentele partidului și ale vremii noastre care ne arată adevărata cale de urmat în cultură, servirea clasei muncitoare și forțelor noului, a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a-l informa sau a-l consulta în prealabil pe directorul iordanian al Wafq. Marele muftiu palestinian mă primește în micul său birou întunecos de la capătul esplanadei (neoane în plafon, orologiu cu greutăți, fotolii negre din moleschin) și-mi împărtășește indignarea lui în fața acestei "agresiuni flagrante contra Al-Aqsa și a credincioșilor care o frecventează". Scopul, după el: să se pericliteze fundațiile moscheii pentru ca, după aceea, să se reconstruiască, pe ruinele ei, cel de-al doilea Templu. Zvonurile despre forarea unor tuneluri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Vrem să trăim în pace, vrem o viață normală". Sau: "Cu cât vor distruge ei, cu atât vom construi noi mai mult". Ici și colo, oameni agresați pe nedrept de niște barbari nelegiuiți și fără de credință își împărtășesc suferința și indignarea unor martori consternați. Imaginile se suprapun. Îl revăd pe episcopul greco-catolic de la Tyr care-mi prezenta pe laptopul său un scurt DVD artizanal cu imagini fixe și scurte, arătându-mi nu carcase de automobile și copii plângând intrând în adăposturi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de zi fericire contemporanilor tăi este un full time job de care cântăreții, actrițele, gastronomii, animatorii de televiziune, scriitorii de succes, croitorii de lux și noii filosofi se achită în mod strălucit, manifestându-și din când în când și niște indignări care nu-i costă nimic. Niciodată nu e prea târziu să mai înveți ceva. O cauză poate fi considerată ca importantă atunci când niciun om cinstit, fie el evreu, ateu, creștin sau musulman, nu poate refuza să-și pună semnătura în josul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mare [...]. (Matei, XXVII, 57-60, XXVIII, 1-2) "Early fifty three! Early fifty three!" Sub cupola înstelată de deasupra Sfântului Mormânt, nu înțeleg de ce mă ia necunoscutul ca martor al afrontului, strigând cu voce înaltă această cifră enigmatică. E un strigăt de indignare către toți cei din jur, individul căutându-și martori printre ei. Un bărbat de vreo șaizeci de ani, purtând o sutană de culoarea lavandei, cu cruce pe piept, cu barbișon alb și cu privirea malițioasă: un reverend anglican, dar cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
preferând să aștepte...”. La 2 decembrie, două brigăzi ruse erau pe picior de război la Comana; ”în van generalii Prezan și Berthelot au trimis la generalul Rasvoi doi ofițeri, pe maiorul Vasilescu și pe căpitanul francez Nicolaï. Aceștia, plini de indignare, i-au cerut să acționeze imediat... Razvoi le-a opus sec refuzul său”. Și Pétin comentează: ”Comana în mâinile rușilor - asta ar fi însemnat retragerea bulgarilor. Succesul era asigurat, el era în mâinile rușilor, dar generalul Rasvoi refuză... Nu are
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]