3,661 matches
-
Prilej cu care se putea cunoaște personalitatea copilului în context social, se puteau observa condițiile social-economice în care acesta s-a format, se lua contact cu diferite medii socio-culturale. Portretele psihologice cerute candidaților trebuiau să aducă argumente pentru aserțiunea: cunoașterea individualității elevilor constituie condiția desfășurării unui proces didactic eficient, în acord cu posibilitățile și nevoile fiecărei personalități (Pavelcu, 1928). Ca metode se indicau: observația externă, observația provocată (experimentul) și testele. Se realiza mai întâi portretul fizic al celui observat, apoi un
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și mai înalte decât cele din trecut”. Cultura- activă, trăită, manifestată prin opere de creație - este „singurul leac”. Numai omul adăpat la valorile culturii, citez din nou din Dinamism cultural, „urmărește transformarea lui într-o ființă nobilă și cu o individualitate proprie și același lucru îl admiră el și la alții”. Miza acestei finalități merită investiția de inteligență și afectivitate pe care a înglobat-o Extensiunea Universitară. Succesul Extensiunii Universitare s-a datorat - după părerea noastră (Neculau, 1989) - faptului că universitarii
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
intitulată Calul verde. Lectura textului a fost asigurată de actorii Dorina Lazăr, Anca Neculce, George Bănică și Nicolae Ivănescu, de la Teatrul Giulești. Ca de obicei, vom decupa din intervenții: LEONIDA TEODORESCU: Piesa este excelentă. Există o pecete, foarte marcantă, de individualitate a acestei piese. Este cel mai bun text pe care l-am ascultat eu în cadrul Cenaclului. Constantin Popa este un dramaturg matur, perfect format. Vreau să aduc elogii actorilor care au citit azi aici. Nu a fost o simplă lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
împreună? El 1: (obosit) Nu e prima dată cînd îți spun că a fi împreună nu înseamnă confundarea a două persoane, anularea reciprocă, dizolvarea uneia în cealaltă, ci dimpotrivă; un bărbat și o femeie nu sînt împreună ca să-și desființeze individualitatea, ci ca să și-o pună în valoare. Ea 2: Dragule, astea să le spui la catedră, la vreo conferință despre felul cum înțelegi tu mariajul. Aici, în casă, în căminul conjugal, să-mi spui de ce m-ai luat dacă voiai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai mult dintr-un reflex necondiționat... Ceea ce este surprinzător e că personaje precum Dosar Nr., Obiectiv Nr., Plutonierul, Sursa Dublă, Trimisul lui Dumnezeu, Supraveghetorul, deși însumează date generice (personaje-categorie), sunt suficient de bine definite încât să poarte în sine germenii individualității. Lipsa numelor proprii (la un moment dat întărită inteligent cu un "Nae" comun) atestă, pe de o parte, faptul că povestea lor este povestea unei generații și, pe de altă parte, faptul că timpul, în curgerea lui, a șters semnele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pentru mine și am trecut peste asta cu mult timp în urmă. Recunosc că oameni diferiți au abordări diferite ca să ducă la bun sfârșit o treabă. Dar asta nu este bine sau rău”. Ce ilustrare minunată pentru ceva evident! Analizați individualitatea oamenilor și la punctele lor tari. Calitățile opuse pot fi exact ceea ce vă trebuie. Dar atunci când puteți accepta oamenii așa cum sunt și îi provocați să concureze doar cu ei însuși, veți face mai multe progrese în inspirarea oamenilor decât ați
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
credeau epicureicii, "afecțiune a corpului", în concepția lui Descartes și a raționaliștilor, "stăpână a înșelăciunii și falsității", după Blaise Pascal, imaginația are ca nucleu gnoseologic puterea de a crea 8. Imaginarul, ca modalitate de creație și ca evadare din chingile individualității 9, construiește un sistem de relații coincidentia oppositorum dintre "eu" și "lume". Pentru J. P. Sartre, imaginația este "un act magic", "o incantație" 10, cu ajutorul căreia dorințe, vise, obiecte și evenimente dorite se transformă în real imediat. Prezentată ca "raport
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este, prin definiție, o încălcare a regulilor utilizării unui termen. G. Lakoff a susținut existența unei metafore fundamentale care creează un nou mod de a percepe lumea. Nina Aroutiounova, din cadrul Școlii formale ruse, definește metafora ca mijloc de valorizare a individualității unui obiect, pentru evidențierea caracterului său unic și excepțional.48 Jean Cohen prezintă două accepțiuni ale metaforei, ca figură și ca "abatere paradigmatică";49 metafora prinde viață printr-un proces de interiorizare a obiectualului. În concepția lui Jean Cohen, metafora
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
primitoare/ ale morții." Comuniunea cu masele, cu aspirațiile lor este transmisă direct în formule simplificatoare: "Aici lângă umărul și singurătatea mea,/ voi sunteți una cu mine/ Și de aceea cânt pentru voi." Ion Brad ne spune că poetul e o individualitate care participă la efortul general al poporului: "Pâinea țării trece și prin mâinile mele,/ Prin palmele cu degete fără inele/ ce scrijelează cuvintele sângerând,/ ca părinții, prin veacuri, cu plugu-n pământ." Ceea ce apare la Ion Brad ca motiv permanent este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
continuare, profesorul de psihologie prezintă tipologiile temperamentale și caracteristicile lor. Se analizează fiecare tip de temperament, trăsăturile specifice. Concluzia este aceeași: diversitatea umană. Secvența 3: 5 minute Se va formula o concluzie generală, aceea că unei ființe umane complexe cu individualități unice și irepetabile (diverse) îi corespund produse artistice (muzicale) tot atât de complexe și variate. Secvența 4: 15 minute Se analizează următoarea schemă: A doua oră Resurse didactice: CD-uri cu muzică din diverse epoci, CD player, fișe de lucru. Audiții: sangvin
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
social-istoric, iar istoria o reclamă ca pe o constantă a etosului națiunilor. Omul a avut întotdeauna nevoie de ideologie, deoarece a simțit nevoia perpetuă de redefinire a conștiinței etnice. Orice formă de alienare ideologică duce la suprimarea interiorității și a individualității umane, urmată imediat de arborarea unei măști ca expresie a depersonalizării. SCENARIU DIDACTIC Prima oră: Tema: Modele de mistificare ideologică în literatură Resurse didactice: Facerea, textul povestirii Hainele cele noi ale împăratului de H. C. Andersen, fragmente din Lobocoagularea prefrontală
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mare ar fi numărul și oricât de mare ar fi acel segment. Infinitul matematic este un fel de "infinit spontan", care se formează în afara imaginației și rațiunii. S-ar crea, astfel, așa cum a remarcat Jouffret: "o ființă geometrică care are individualitatea sa, care este deasupra finitului și nelimitatului, în timp ce nelimitatul este legat de gândirea noastră". Cuvântul infinit, care provine din latină, se referă la mai multe concepte distincte, de obicei legate de ideea de "fără sfârșit" sau "mai mare decât cel
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
a unui personaj al unui spectacol, iar Alexa Visarion a știut, din plin, să dea cea mai bună direcție personajelor și spectacolelor făcute de el. Alexa Visarion face din teatru o știință. Personajul teatral la el trebuie neapărat să fie individualitate aparte, complexă, care se descoperă încet, pas cu pas, o ființă născută dintr-o mulțime de calități și cantități măsurate matematic, alcătuite muzical, armonios ca într-o crimă perfectă, fără pată și fără urmă de autor. Aici e aici! Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
90 etc., fiecare insistând să demonstreze că se revendică de la un program estetic autonom, în regia de teatru nu operează asemenea criterii și delimitări temporale, nimeni nu-și asumă programe și opțiuni colective, modificările radicale de paradigmă aparțin unor mari individualități. Potrivit este să vorbim de aceea, în deceniile șapte și opt ale secolului trecut, de o generație non stop de regizori, una într-adevăr de aur, fără hiatusuri și segmentări, pe meterezele căreia Alexa Visarion, bazându-se pe tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Absența pu rității generează erori fonetice (a scoborî, ‘coperiș, indentitate, deli’cvent). La nivel lexical, lipsa purității se manifestă prin utilizarea unor cuvinte insuficient cunoscute (neologisme, arhaisme, argotisme), care produc blocaje în comunicare. 3.3. Stilurile individuale Ca expresie a individualității, stilul este maniera specifică în care sunt selectate și folosite posibilitățile expresive ale limbii în comunicarea cotidiană sau în cea artistică; opțiunile stilistice ale emițătorului se manifestă concomitent pe cele două axe ale limbii, prin posibilitatea selectării anumitor termeni din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cunoașterii absolute, revolta solitară, confruntarea omului cu o istorie dezarticulată, „păcatul de a te fi născut“, „căile libertății“ etc. - deplasarea accentului dinspre acțiunea scenică asupra dialogului conflictual al eroilor - modificarea statutului personajelor dramatice: frecvent, eroii nu mai sunt construiți ca individualități „coerente“, ci ca arhetipuri sau având o identitate vagă; noile modele sunt personajele „pulverizate“ în „voci“ (care își certifică existența numai prin actul de limbaj) sau roluri/măști, personajele contradictorii, cu dublă/multiplă personalitate, „omul fără însușiri“, ins absurd, nonerou
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
țărănesc este purtătoare a unui mesaj moral, Povestea lui Harap Alb fiind „veritabilul bildungsroman fantastic al epicii noastre“ (George Munteanu). ÎNCHEIERE În concluzie, se poate afirma că Povestea lui HarapAlb este un „basm al ființei“ în regimul fabulosului, „dând personajelor individualitate psihologică, etnică, țărănească și chiar humuleșteană“ (Zoe DumitrescuBușulenga). - VARIANTA 4 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Max Blecher, Vizuina luminată) 1. sinonime: orașului - urbei, localității; dărăpănat - ruinat, dărâmat, năruit 2. În secvența selectată, cratima are rolul de a marca pronunțarea împreună
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
împotriva limitărilor ontologice. Privit din acest unghi, Iona este purtătorul viziunii despre lume, al concepțiilor și al reprezen tărilor autorului. ÎNCHEIERE Eroul lui Marin Sorescu se încadrează perfect în paradigma personajelor din teatrul contemporan, în care eroii nu mai reprezintă individualități, „caractere“ unitare, ci valori, idei, atitudini supraindividuale. El este „profetul“ luminii, al speranței, al credinței în libertatea interioară. „Iona sunt eu“, Iona ești tu, suntem noi toți. - VARIANTA 15 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Camil Petrescu, Act venețian) 1. sinonim
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
are componente individuale si sociale, personale si interpersonale, cognitive si non-cognitive, psihologice si extra-psihologice. Mai ales, trebuie evitat schematismul in abordarea personalității elevului aflat in dificultate. Relația educator educat, elev diriginte ar trebui înțeleasă ca un mod de afirmare a individualității, libertății și opțiunii, o interacțiune cu efecte asupra ambilor parteneri ai relației. Supravegherea discretă, colaborarea permanenta cu familia, conștientizarea locului pe care îl ocupa elevul in clasă ( este marginalizat, acceptat, urmat etc. ), in familie sau in grupul de prieteni reprezintă
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
știe, clasicismul este raționalist; el refuză particularul și diversitatea, inclusiv cea istorică. Adoptând un punct de vedere anistoric și universalist, clasicul promovează numai valori general valabile, pentru ilustrarea cărora creează personaje 29 exemplare și unilaterale (lipsite de complexitate, fără o individualitate proprie, simple purtătoare ale unor idei). Faptul că perspectiva lui este întotdeauna absolutistă, dogmatică, poate fi explicat în felul următor: călăuzit de lumina iradiată de lumea ideilor eterne, clasicul încearcă să reproducă pentru lumea de jos universalul acestora, astfel încât idealul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că, dacă la Dilthey "înțelegerea <<celei mai intime intenții a singularului>> rămâne baza pentru înțelegerea <<celor mai generale categorii>> ale spiritului, respectiv pentru fundamentarea <<științelor sistematice ale spiritului>>"149, iar sensul cunoașterii hermeneutice este după propria-i afirmație "întregirea propriei individualități prin intuirea altora"150, la romantici fundamentală este "natura umană în general", așa cum spune Dilthey atunci când îl interpretează pe Schleiermacher 151. Se vede și de aici că la romantici avem de-a face cu ceea ce noi am numi o proiecție-etalon
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
veac, p. 141). 43 Ibid., p. 147. 44 "Romanticii se simțeau oarecum trăind încă în cele dintâi șapte zile ale creațiunii", notează Blaga (ibid., p. 150). 45 Aici nu ne referim strict la personajul literar promovat de romantici, ci la individualitatea romantică în general. De altfel, unicitatea acesteia este un reflex al cultului pe care romanticii îl manifestă pentru tot ceea ce e singular. Dacă, de exemplu, un neokantian precum Heinrich Rickert mai susținea faptul că unicitatea unui eveniment stă în valoare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unicitatea reapare la Johann Thyssen. Spre deosebire de Rickert, acesta promova prin 1924 într-o lucrare cu titlu sugestiv, Die Einmaligkeit der Geschichte o teză înrudită cu cea susținută la noi de Xenopol: "Unicitatea nu stă în valoarea evenimentului, ci în temporalitate. Individualitatea, unicitatea nu este de conținut, de valoare, ci de poziție în timp" (s.n.) cf. M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 348. 46 Apud A. Marga, op. cit., p. 61. 47 "Trăsătura caracteristică a secolului al XIX-lea este înlocuirea metodei dogmatice prin
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că faptul istoric nu este altceva decât "ilustrarea unor determinații universale esențiale sau a unor legități precum <<eterna reîntoarcere>>, progresul, decăderea etc." Viziunea dogmatică a raționalismului tradițional este înlocuită cu un principiu romantic despre care am mai vorbit, cel "al individualității istorice și al evoluției individuale". Astfel conchide pe bună dreptate Schnädelbach -, până și istoria ca știință (Geschichtswissenschaft) își pierde statutul de "știință despre esență sau despre legi"13. Pentru "istoricizarea omului" se folosesc chiar premise iluministe. Bunăoară, se pornește de la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unitate, există marea diversitate a sistemelor care încearcă să se adapteze feluritelor condiționărilor individuale, spațio-temporale și culturale în cadrul cărora ele se văd nevoite să se manifeste. Fiind însă niște "limitații ce nu limitează", asemenea constrângeri (judecata noastră este condiționată de individualitatea noastră, de națiunea căreia îi aparținem, de epoca și cultura în care trăim 187) sunt caracteristice cîmpului în care are loc creația și, în definitiv, o favorizează. O acută conștiință istorică ne arată că suntem incapabili să ajungem la o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]