1,887 matches
-
cu mijloacele consacrate. "Simbolismul ar putea fi definit ca o atitudine mentală, manifestată în literatură și arta vizuală, care a recurs la motive, reprezintări ireale. Ideea de bază a fost că realitatea vizibilă, măsurabilă, definibilă, reprezintă doar prim planul unui inefabil sistem universal. Era imposibil să comunici în mod direct o experiență din acest sistem; se putea face numai prin sugestii și aluzii. Acesta este motivul pentru care metaforele și alegoriile poeților și pictorilor simboliști au arătat că lucrurile imposibile în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu tentă cognitivistă propusă de Hofstätter persistă o ambiguitate structurală și fondatoare deopotrivă: simbolismul constituie deopotrivă "schema universală" inaccesibilă, dar și manifestarea ei proteică. În același timp, există o ambivalență constitutivă, pe care, simbolismul ca atitudine mentală, o presupune, exprimarea inefabilului se realizează simultan cu o hermeneutică a lui, mijloacele de expresie devenind și instrumente ale unei forme de cunoaștere, de inserție, care nu mai face apel la rațiune, ci la stări adecvate unor deschideri inițiatice, visul, transa, extazul 6, forme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din "Vârful cu dor", cu diademă de stele, 1916; Studiu pentru compoziție "Vârful cu dor", (inventar 1097). "Inventarul" este revelator pentru ponderea pe care a avut-o această lucrare în cuprinsul operei artistului. Capitolul V V.1. Misticism și alte inefabile simboliste Fenomenul decadent care caracterizează sfârșitul secolului XIX prezintă aceeași ambivalență fondatoare la nivelul relației cu religiosul. Sfârșitul secolului al XIX-lea aparține pozitivismului și raționalismului, dar și unei resurecții a religiosului sub forma misticismului, a ereziilor estetizante, precum catolicismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rodiniene mediată și de profesorul său, Dimitrie Paciurea, Boambă dă o lucrare precum Gânditorul sau Pe gânduri (1915), unde remarcabil devine modelajul unui chip adâncit într-o meditație sumbră, cu o difuză atmosferă tragică, subliniată de adâncirea trăsăturilor în jocul inefabil de lumini și umbre pe care-l dirijează convexitățile și concavitățile modelajului. Reflecția devine la Boambă o sursă de angoasă, o proiectare într-un orizont pesimist a unei viziuni, fapt accentuat de postarea acestui cap pe un bloc inform, din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reflectă starea emoțională prin reverie. Frumusețea acestui nud nu mai este asociată cu voluptatea, nu este menită să reflecte o armonie a proporțiilor, ci este trecută prin filtrul sentimentului de tristețe, de abandon, corporalitatea fiind astfel sensibilizată prin gest. Altfel, inefabilul reveriei melancolice poate fi cuprins într-o temă îndelung utilizată în formatul idilic. Artur Verona încetează să mai picteze idile, ceea ce-l reține sunt elementele folclorice și desfășurarea plenitudinară a unui suflet național. O parte din tablourile sale cu țărănci
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce menține coeziunea în cadrul grupului este secretul, iar puterea acestui secret asupra fiecăreia dintre ele indică trepte de vulnerabilitate sau capacitatea de a gira misterul. Simbolismul pantomimic al Ceciliei Cuțescu-Storck se dezvoltă pe baza acestei coregrafii a indeterminatului și a inefabilului cu o componentă simbolistă și reprezintă o trăsătură dominantă a picturii ei, care se relevă nu numai în cazul panourilor decorative, ci și al picturii propriu-zise. În același timp, această coregrafie simbolistă care o apropie de pictura lui Ferdinand Hodler
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
494. Însă acest tip de "efect" constituie nu numai o anticameră a impresionismului, pe care nu foarte mulți pictori îl vor adopta într-un mod deplin, ci se află și la confiniile cu simbolismul, unde efectele de lumină introduc prezențele inefabile, devin expresii ale indicibilului, creează o aură de mister. Chiar și în cadrul convenției academizante, are loc o încercare de înnoire la ceilalți pictori prezenți în expoziție: George Demetrescu Mirea, Constantin Artachino, Constantin Pascaly, Juan Alpar, R. Aurelian, A. Dimitriu, Eduard
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Le Decadent (1886). Poezia simbolistă este o poezie a sensibilității pure. Poetul simbolist nu este interesat nici de poezia naturii În sine, nici de poezia socială, nici de poezia de idei. Obiectul poeziei simboliste Îl constituie stările sufletești nelămurite, nedefinite, inefabile. Neputând fi formulate clar, sunt transmise pe calea sugestiei. Sugestia este o cale de exprimare a corespondențelor, a relațiilor ascunse dintre obiecte, prin cultivarea senzațiilor coloristice, muzicale, olfactive, imagini complexe (sinestezii). Mallarme afirmă: „A numi un obiect Înseamnă a suprima
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
numi un obiect Înseamnă a suprima trei sferturi din plăcerea pe care ți-o dă un poem, plăcere care constă În bucuria de a ghici Încetul cu Încetul; să sugerezi, iată visul nostru." El denumește prin această afirmație starea de inefabil și inexprimabil necesare poeziei. Cultivarea simbolului are, de asemenea, o importanță majoră În cadrul acestui curent. Utilizat În poezia anterioară (de pildă, la romantici) pentru a exprima, a lămuri, a materializa o idee sau un sentiment (simbolul explicit), la simboliști, funcția
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
rațiunea se abandonează total subconștientului abisal. Mintea poate (ipotetic) strivi, ori ucide tainele ce se Întâlnesc „În flori, În ochi, pe buze ori morminte”, dar o asemenea cunoaștere (cea paradisiacă) nu oferă omului decât un orizont limitat. Numai trăirea interioară (inefabilă) poate stăvili setea de cunoaștere: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc În calea mea În flori, În ochi, pe buze ori morminte.” Cea de a doua frază poetică, mult
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
substituită cu „vraja nepătrunsului ascuns / În adâncimi de Întuneric”. Este posibil ca prin rațiune, lumea să poată fi cunoscută parțial, dar niciodată subiectul nu va ajunge pe această cale la un adevăr absolut. Demersul pozitivist, rațional, „sugrumă vraja”, diminuează trăirile inefabile implicate. Pe această cale, spre „lumea mea”, metafora „corola de minuni” cunoaște substituiri multiple: „a lumii taină”, „taina nopții”, „Întunecata zare”. „Lumina” poetului, bazată pe un asemenea demers cognitiv se opune „luminii altora”. Ea adaugă un nou spor de „nențeles
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
omul Începe s-o Încorporeze organic În ființa sa de la Începuturi. „Atâta liniște-i În jur, de-mi pare că aud Cum se izbesc de geamuri razele de lună...” Ea vine din depărtări Încărcate de mister și are o manifestare inefabilă. Poetul nu se Înspăimântă de această pătrundere a liniștii, nu se zbate și nu se zbuciumă, pentru că ar fi zadarnic. O așteptare În pace, la umbra gorunului, unde zace furat de o prezență copleșitoare, este echivalentă cu o mângâiere, cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]