4,059 matches
-
un ceas de profundă neliniște sau îndoială, toți aceștia contemplă melancolic lumea în totalitatea ei. Pentru sfinții ancorați într-o perspectivă liturgică și eshatologică, întâlnirea cu lumea ca totalitate nu este melancolică, ci pascală. Ea necesită „pogorârea la iad”. Contemplarea infernului atinge, în chip nevăzut, proporții cosmice. Compasiunea universală pentru întreaga creație este rezultatul trecerii (Pascha) iubirii lui Dumnezeu prin inima purificată de gândurile pătimașe ori egoiste. Acest veritabil Paște lăuntric impus de solidaritatea ontologică cu soarta întregului Adam nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un nume pe măsura vocației noastre verticale. Ea ne eliberează definitiv de sub tirania determinărilor biologice, psihologice, istorice și sociale. Renașterea ne sustrage vidului interminabil al unei vieți întru moarte (Sein zum Tode), demascând neîmpăcata rușine a goliciunii bătrânului Adam. Descriind infernul catastrofei primordiale, somnolența muritorilor, pierderea amintirilor din petrecerea cu Domnul în paradis - centrul inimii noastre -, părintele Emilianos atinge dostoievskian cutele cele mai ascunse ale sufletului nostru. Cuvintele sale au virtuțile transparenței, iluminând tenebrele unei conștiințe depravate, refugiată în ipocrizie și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Viață fără început și fără sfârșit se păstrează doar prin descrierea minuțioasă a iluziilor spirituale. Orizontul lumii trebuie răsturnat pentru a întrevedea zarea Vieții. Duplicitatea fenomenologică a realității sau, mai precis, tentația obiectivării idolatre suferă sabotajul ascetic al dorinței. Pregustând infernul morții, suntem gata să abandonăm iluzionismul magic al culturii spectacolului. Instinctele prădătoare ale animalității sunt răstignite cu piroanele duhovnicești ale crucii. Patosul vieții își aruncă lumina peste chivotul inimii nevăzute a omului. În revelația lui Hristos, conținutul manifestării nu diferă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
razele soarelui, ci cu o lampă de gaz. Atunci abia, scapără acele reflexe superbe, de o diabolică frumusețe, care fac ca diamantul cu flacără blestemată, odinioară simbol divin al cerurilor cristaline, să semene cu un juvaer furat din coroana regelui Infernului. Să revenim însă la povestea noastră. în timpul expediției care se sfîrșise prin capturarea acelei pungi de ambră, vîslașul de la pupa ambarcațiunii lui Stubb își scrîntise o mînă, devenind astfel infirm pentru ceva vreme, iar Pip fusese pus să-l înlocuiască
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
suferinței. Totul e deșertăciune. Totul. Această lume îndărătnică nu și-a însușit încă înțelepciunea necreștinească a lui Solomon. Dar acela care ocolește spitalele și închisorile și trece în fugă prin cimitire și vorbește mai degrabă despre opera bufă decît despre infern, acela care îi consideră pe Cowper, Young, Pascal, Rousseau niște bieți oameni bolnavi și jură, toată viața - lipsită de griji - pe Rabelais ca pe un înțelept acceptabil, adică vesel - omul acela nu e vrednic să se așeze printre morminte și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să divorțeze pentru căă nu mai este frumoasă, descrierea avortului făcut de Dioaica). Totul apare motivat de exploatarea fără seamăn, redată În nenumărate scene și episoade de un puternic dramatism, semănate de-a lungul cărții. (Ă). În acest decor de infern circulă Însă un curent de aer rece, sănătos, o prevestire a transformărilor și răsturnărilor pe care viața socială le impune, transformări Împingând istoria oamenilor pe trepte tot mai Înalte, către o viață mai bună. Este vorba de sentimentul de revoltă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ușurință ticurile de comportament și violența de limbaj și acțiune caracteristice viitorilor detectivi ai lui Hammett și Chandler. Hammett a dat cel dintâi consistență - într-o epocă dominată de geniul propoziției eliptice a lui Hemingway - noului personaj. Detectivul ieșit din infernul primului război mondial era un individ fără iluzii, brutal în gesturi și frust, chiar trivial, în limbaj. Politețea nu intra în setul său de valori. Eroul hard-boiled gândea rapid, acționa din instinct și vorbea pe șleau. Era dur din necesitate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pestriță, de diversă, de vitală, de plină de imaginație e domesticită de zornăitul vulgar al banilor. Indiferent că sunt moștenitoarele unei averi colosale - precum surorile Sternwood -, că acceptă cu stoicism, ca într-o expiere târzie, să-și petreacă viața în infernul umed-torid al serei cu orhidee, în compania bătrânului general, așa cum o face Rusty Regan, sau că nu-și pot imagina existența altfel decât în postura de hiene amușinând prin gunoaiele mirosind a bani, personajele cărții și-au fixat acele busolei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un cimitir. Chiar și după ploaie, eucalipții înalți păreau încă plini de praf. Arătau întotdeauna plini de praf. O cracă ruptă de vânt căzuse pe marginea puțului, iar frunzele turtite și cerate, tari ca pielea, atârnau în apă. Aici, în infernul plin de zoaie - la îndemână și îndepărtat totodată - se încheie investigațiile lui Marlowe și tot aici probează vinovăția micuței asasine ce obișnuia să-și sugă degetul și să poposească, neinvitată, în paturile bărbaților. Descifrarea enigmei nu aduce cu sine așteptata
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Că e vorba de un transfer al sentimentelor autorului asupra personajului sau că scriitorul a știut să urmeze logica devenirii interioare a personajului e de ordin secundar. E limpede, însă, că The Little Sister propune investigarea unui alt tip de infern: unul ce-și are rădăcinile în solul domestic, al unei familii maladiv îndrăgostite de bani, pentru a-și întinde ramurile în cercurile dominate de nevroză și violență ale industriei cinematografice. Solicitat la maximum de contractul care-l lega de Paramount
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acestei aspirații va fi atins în The Long Goodbye. Orfamay Quest poartă un nume a cărui sonoritate îl sugerează cu ușurință pe cel al lui Orpheu - și, într-adevăr, „călătoria ei în sudul Californiei amintește de coborârea tizului ei în infern” (Wolfe, 1985, p. 191). La rândul său, Orrin poartă un nume ce trimite la personajul eschilian Oreste - în acest caz având de a face, cu siguranță, cu o contaminare: piesa celebră a lui Eugene O’Neill (autor pe care, de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tipul său ni se poate înfățișa: nevrotic, nefuncțional, atroce. Într-un cuvânt: înduioșător. E piscul, dar și prăpastia în care sfârșește orice erou care începe să-și simtă cu acuitate limitele. Uimit că a mai scăpat dintr-un cerc al Infernului, Philip Marlowe își redimensionează obsesiile: învață să-și trăiască drama fără incandescență, dar și fără sarcasm. Cavalerul fără armurătc "Cavalerul fără armură" Un roman polițist de patru sute de pagini pare o contradicție în termeni. Când personaje recunoscute pentru seriozitatea judecăților
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
e suspectată de moartea soțului ei. Descins ca dintr-o altă lume, socrul lui Betty, Henry Cumberland, pare un spectru al răzbunării, convins că fiul său a fost ucis cu sânge rece de femeia în care vede o întrupare a Infernului: Fata care-și spune Betty Mayfield - acesta a fost numele ei de fată - a fost soția fiului meu, Lee Cumberland. N-am fost niciodată de acord cu căsătoria lor. A fost una din acele prostii întâmplate pe timp de război
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
deplinătatea facultăților fizice. Dacă semăna cu tatăl, răzbunătorul inflexibil, care n-a cruțat nici bani, nici eforturi fizice pentru a o urmări, de-a latul unui continent, pe femeia care, în opinia lui, era o asasină, e ușor de imaginat infernul în care fusese obligată să trăiască Betty. Deși juriul alcătuit din oameni aflați în mod sigur sub influența autoritarului și bogatului domn Cumberland votase pentru vinovăția soției, un judecător pe care stăpânul orașului, Cumberland, îl descrie drept „senil” a decis
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
trebuia să devină prima generație amnezică a noii societăți 3. Spre deosebire de majoritatea foștilor deținuți trecuți prin Pitești, Viorel Gheorghiță crede că victimele nu pot fi judecători în propria lor cauză, dar face și o importantă diferențiere între „a fi în Infern” și „a face parte din Infern”4. Banu Rădulescu numește Piteștiul drept „cea mai oribilă crimă închipuită vreodată de mintea omenească”5 și împarte acțiunea în două etape: mărturisirea și studierea marxism-leninismului. El crede că scopul acțiunii implementate de către Securitate
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a noii societăți 3. Spre deosebire de majoritatea foștilor deținuți trecuți prin Pitești, Viorel Gheorghiță crede că victimele nu pot fi judecători în propria lor cauză, dar face și o importantă diferențiere între „a fi în Infern” și „a face parte din Infern”4. Banu Rădulescu numește Piteștiul drept „cea mai oribilă crimă închipuită vreodată de mintea omenească”5 și împarte acțiunea în două etape: mărturisirea și studierea marxism-leninismului. El crede că scopul acțiunii implementate de către Securitate a fost completarea anchetelor, identificând trei
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
închisorilor și lagărelor comuniste. Eseu de mentalitate, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2005. Cesereanu, Ruxandra (coord.), Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național, Editura Polirom, Iași, 2006. Cesianu, Constantin, Salvat din infern, traducere din limba franceză de Maria Alexe, Editura Humanitas, București, 1992. Ciuceanu, Radu, Jurnalul unui om liniștit. Nume de cod: Artistul, vol. I, 1963-1970, Institutul Național pentru Studierea Totalitarismului, București, 2005. Ciupea, Ioan, și Olteanu, Florentin, „Reeducarea la Târgșor (1949-1950
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Comuniste din România, Raport final, Vladimir Tismăneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile (eds.), Editura Humanitas, București, 2007. Cornea, Corneliu, Viața așa cum a fost. Însemnări, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Gutenberg, Arad, 2003. Davidescu, Ștefan Ioan I., Călăuză prin infern, vol. II, prefață de Flori Stănescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Deletant, Dennis, România sub regimul comunist, ediția a II-a revăzută, îngrijită de Romulus Rusan, traducere de Delia Răzdolescu, Fundația Academia Civică, București, 2006. Deletant, Dennis, Teroarea comunistă în România
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
lut, supusă greșelii!»”. Deci fără a indica exact lucrarea de unde am preluat citatul, anul, editura etc. Umberto Eco exemplifică situația de mai sus cu versul „Iubirea mișcă soare și-alte stele”, arătând Într-o notă că acest citat este din Infernul lui Dante, dar fără a da referințele exacte În bibliografia finală. Cele mai multe lucrări fac trimitere la subsolul fiecărei pagini, astfel Încât cititorul interesat și avizat să poată afla imediat sursa unei anumite informații: 1. Marian Petcu, Tipologia presei românești, prefață de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
memoria. An de an, cazul său se agrava. Era incapabilă să lucreze fără a utiliza mai multe bilețele fixate de îmbrăcăminte. Ba chiar avea unul prins cu un elastic la încheietura mâinii. Aceste tulburări de memorie îi făceau viața un infern”. Treptat, pacienta ajunge să povestească evenimentele trecutului său tragic. La vârsta de zece ani, soldații naziști îi ucid tatăl aruncându-l pe fereastră și le duc pe E., pe sora sa mai mică și pe mama lor în lagărele de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fi antiteza - cum altfel? insolubila - / dintre împătimire și analiza ei / dintre descripția-în-act și imaterialul umbrei / de dincolo de peștera lui Platon // poate fi Hamlet de-ar răsturna clepsidra timpului / spre dincolo de crimă - // Dar e Orfeu, Orfeu cel orb urcând / din a infernului genune / și înapoi luând-o iar cu sârg pășind / pe sârma cântecului care cum bine știți / un capăt nu și-l poate prinde nicăieri” (Elegii solare, I). Poetul caută forme grafice aparte de scriere a versurilor, după un tipic oarecum
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
și să o rezidească, încorporând în noua izvodire fapta contestatoare. Reunind o apocalipsă și o geneză, dramaturgul subliniază coincidența și continuitatea simbolică dintre sfârșit și început, moarte și înviere, și conferă, totodată, jertfei un sens activ. Dacă descinderea Soarelui în Infern este o călătorie inițiatică în căutarea luminii ce sălășluiește în întunericul sinelui, refacerea de către sora lui, Ileana Cosânzeana, a pătimirilor lui Iisus, devine o pildă a căii de urmat spre izbăvire. Ea moare în lutul supus maculării, spre a reînvia
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Brăila plânge, 1932; Aripi de azur, Brăila, 1935; ed. (Epopeea aripei), București, 1935; Flăcări, Brăila, 1935; Epopeea pământului românesc, București, 1936; Brăila prin veacuri și în zilele noastre (în colaborare), Brăila, 1937; Povestea lui..., București, 1940. Traduceri: Dante, Divina Comedie. Infernul, pref. trad., București, 1975, Purgatoriul, pref. Alexandru Balaci, București, 1978. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Un traducător al lui Dante, LCF, 1970, 21; Alexandru Balaci, O nouă traducere a „Infernului”, R, 1975, 8; Șerban Cioculescu, „Infernul” lui Dante într-o nouă
BUZNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]
-
colaborare), Brăila, 1937; Povestea lui..., București, 1940. Traduceri: Dante, Divina Comedie. Infernul, pref. trad., București, 1975, Purgatoriul, pref. Alexandru Balaci, București, 1978. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Un traducător al lui Dante, LCF, 1970, 21; Alexandru Balaci, O nouă traducere a „Infernului”, R, 1975, 8; Șerban Cioculescu, „Infernul” lui Dante într-o nouă tălmăcire, FLC, 1976, 1; Dan Grigorescu, Dante, „Infernul”, CNT, 1976, 5; Dragoș Vrânceanu, Un traducător al lui Dante în românește, RMB, 1977, 10050; Dan Grigorescu „Purgatoriul”, CNT, 1978, 26
BUZNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]
-
1940. Traduceri: Dante, Divina Comedie. Infernul, pref. trad., București, 1975, Purgatoriul, pref. Alexandru Balaci, București, 1978. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Un traducător al lui Dante, LCF, 1970, 21; Alexandru Balaci, O nouă traducere a „Infernului”, R, 1975, 8; Șerban Cioculescu, „Infernul” lui Dante într-o nouă tălmăcire, FLC, 1976, 1; Dan Grigorescu, Dante, „Infernul”, CNT, 1976, 5; Dragoș Vrânceanu, Un traducător al lui Dante în românește, RMB, 1977, 10050; Dan Grigorescu „Purgatoriul”, CNT, 1978, 26; Vasile Băncilă, George Buznea. Cea mai
BUZNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]