3,659 matches
-
într-un roman” intitulat Ta-ram-ta-ta sau Cinci băieți și dulcea libertate (2000), unde aceste episoade disparate sunt redistribuite într-o încercare de recompunere a unui destin pe modelul romanului-puzzle. Și două romane anterioare, Prin defileu (1975) și Uitarea și neuitarea inocenților (1983), sunt construite pe aceleași jocuri de clarobscur ale memoriei subiective. În vreme ce primul ridică din apele timpului continentul trecutului în folosul unui cuplu de îndrăgostiți în căutarea fericirii, în fapt a propriei identități profunde, miza celui de-al doilea este
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
epocii, reprezentând refuzul accesului la împlinire. Lupta pentru esențele transistorice revine sub forma umbrei omniprezente a Cetății, a cărei înrădăcinare în trecut apare ca unică pavază în fața turpitudinilor prezentului socialist, mergând de la degradare morală până la crimă. Dreptul la neuitare al „inocenților” capătă accente eroice și sensuri vizibil politice. Jocul cu umbre, subintitulat „roman (oarecum) parodic”, redactat în 1988, dar publicat abia în 2000, reia, cu nuanțe kafkiene, problematica reconstruirii identității prin recursul la memorie, în contextul anamnezei (aici, cu justificare terapeutică
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
fără vină, înscrisă în codul genetic al lumii căreia R. îi alcătuiește rechizitoriul în jocurile de oglinzi ale memoriei. SCRIERI: Vara, Cluj, 1972; Prin defileu, București, 1975; Zidul în care s-a tras cu pușca, București, 1979; Uitarea și neuitarea inocenților, București, 1983; Povestiri pe o temă dată sau Pseudo-etico-panorama, București, 1987; Jocul cu umbre, Petroșani, 2000; Ta-ram-ta-ta sau Cinci băieți și dulcea libertate, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Liviu Petrescu, „Vara”, RL, 1972, 22; Constantin Cubleșan, Roman polemic, TR, 1975, 41
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
bibliografice: Liviu Petrescu, „Vara”, RL, 1972, 22; Constantin Cubleșan, Roman polemic, TR, 1975, 41; Petru Poantă, „Prin defileu”, ST, 1976, 3; Popa, Dicț. lit. (1977), 469; Mircea Popa, Valențe ale prozei scurte, TR, 1979, 44; Radu Ciobanu, „Uitarea și neuitarea inocenților”, T, 1984, 4; Ovidiu Moceanu, „Uitarea și neuitarea inocenților”, ST, 1984, 10; Viorel Dârja, „Uitarea și neuitarea inocenților”, CL, 1984, 12; Braga, Sensul, 178-182; Maria Razba, Corneliu Rădulescu. Biobibliografie, Deva, 1987; Gheorghe S. Suciu, Subtext și motivare, TR, 1988, 43
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
Roman polemic, TR, 1975, 41; Petru Poantă, „Prin defileu”, ST, 1976, 3; Popa, Dicț. lit. (1977), 469; Mircea Popa, Valențe ale prozei scurte, TR, 1979, 44; Radu Ciobanu, „Uitarea și neuitarea inocenților”, T, 1984, 4; Ovidiu Moceanu, „Uitarea și neuitarea inocenților”, ST, 1984, 10; Viorel Dârja, „Uitarea și neuitarea inocenților”, CL, 1984, 12; Braga, Sensul, 178-182; Maria Razba, Corneliu Rădulescu. Biobibliografie, Deva, 1987; Gheorghe S. Suciu, Subtext și motivare, TR, 1988, 43; Razba, Personalități hunedorene, 419-421; Dumitru Hurubă, „Jocul cu umbre
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
ST, 1976, 3; Popa, Dicț. lit. (1977), 469; Mircea Popa, Valențe ale prozei scurte, TR, 1979, 44; Radu Ciobanu, „Uitarea și neuitarea inocenților”, T, 1984, 4; Ovidiu Moceanu, „Uitarea și neuitarea inocenților”, ST, 1984, 10; Viorel Dârja, „Uitarea și neuitarea inocenților”, CL, 1984, 12; Braga, Sensul, 178-182; Maria Razba, Corneliu Rădulescu. Biobibliografie, Deva, 1987; Gheorghe S. Suciu, Subtext și motivare, TR, 1988, 43; Razba, Personalități hunedorene, 419-421; Dumitru Hurubă, „Jocul cu umbre”, Cuvântul liber”, 2001, 2 943. Il.M.
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
Teacă țivil” -, prototip al bucureșteanului gălăgios și atoateștiutor, surprins în cele mai variate ipostaze. O tentativă de a crea tipuri contemporane reprezentative conțin și „istorioarele cinematografice” de atmosferă caragialescă, avându-l drept erou pe Matache Pisălog, mahalagiu de un grobianism inocent, refugiat la berărie pentru a scăpa de teroarea consoartei. Inventivitatea jovială caracterizează majoritatea prozelor scurte, mai cu seamă pe cele care aduc în scenă animale cu tabieturi și comportamente omenești: caii de birjă hotărăsc să intre în grevă, sprijinindu-se
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
cealaltă, exterioară, concentrată pe real și concret. De aici, pendularea poemelor între consemnarea interiorității și descripția cu trăsături de peisaj transfigurat, dar și corespondența regnurilor sub semnul fecundității, nostalgia comunicării cu natura și conștiința unei rupturi dureroase: „Să fii un inocent navetist/ să nu-ți părăsești condiția/ tiparul genetic/[...] Să petreci aniversările frunzelor,/ nucilor, fragilor, merelor/ lângă reclame” (Să fii). Notația eliptică autobiografică, tensionată reflexiv, este adeseori interferată contrapunctic cu „decupaje” (cum sunt numite câteva poeme) în real, cu „ficțiuni”, cu
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
va reprezenta mai mult decât „o etapă importantă” în evoluția arheologiei românești, rămânând vie prin dimensiunea creativă. Om de știință riguros până la fanatism, mergând cu probitatea până la citarea (cum el însuși menționează) chiar și a „celui mai modest și mai inocent diletant rural” căruia îi datorează vreo informație, P. nu a ezitat să construiască pe baza datelor - fatal lacunare - de care dispunea cele mai tulburătoare ipoteze, să combine informații disparate și să le întregească, temerar, cu imaginația (călăuzită de o stringentă
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
călătorește, călătorește însoțit de Don Quijote și de Sisif (mituri preferate). Sentimentul dominant este că trăiește la o răspântie a timpurilor și civilizațiilor, nu acceptă ideea turnului de fildeș ca loc sublim pentru creatorul de artă pentru că nu crede în tăceri inocente. Pe când era tânăr se gândea să scrie o istorie etică a artei. Nu e atras de filosofia de sistem și, în genere, crede, ca Nietzsche, că orice om de sistem este suspect. Nu ține să fie nici obiectiv, cumpănit, factor
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
au făcut obiectul unei rubrici susținute în revista „Flacăra”) sunt adunate și în Testament cu ilustrate colorate (1977). Mai mult literaturizate decât literare, deseori moralizatoare, uneori chiar melodramatice, aceste fișe de caz invită totuși la reflecție asupra ușurinței cu care inocenții, pradă imo(amo)ralității celor din jur, pot săvârși fapte necugetate. Naratorul-procuror nu se grăbește să-și acuze personajele, mizând îndeobște pe „recuperarea” eroilor săi și fiind interesat de meditația asupra justeții legii în raport cu vinovăția reală a indivizilor. SCRIERI: Stejarul
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
B-dul. Republicii 133. 1617. Conlonvrin Eugen și Elenă, 10 apartamente, București, str. c-dor Eugen Botez 34, str. Niculcea 28. 1618. Coman Virgil, 4 apartamente, București, str. Jupiter 6, str. Șantierului 2. 1619. Cristescu C. Vasiliu, 4 apartamente, București, str. Inocentei 2, Bul. Bălcescu 3, str. Videle (Hotin) 33. 1620. Costopol D-tru, 8 apartamente, București, str. Gr. Alexandrescu 73. 1621. Ciurea Virginia, 3 apartamente, București, str. Isvor 102. 1622. Cristodorescu Zamfir, 7 apartamente, București, str. M. Tolbukin 74, str. Caragea Vodă
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
4. 7648. Teodoru Iosif, 6 apartamente, București, str. Logofătul Nestor 10 7649. Tarpo Zissu și Evantia, 21 apartamente, București, str. Aurel Vlaicu 157 7650. Teodorescu Constantin, 19 apartamente, București, str. Paris, 47 A, cal. Victoriei 208, str. Batiștei 5 str. Inocentei 1, str. Puțul cu plopi 14 7651. Tacorian Cezar, 3 apartamente, București, str. Tunari 6, str. Transilvania 30 7652. Teodorescu Alexandrina, 4 apartamente, București, str. Spătarului 19, str. Berzei 91 7653. Tosgian Nevart și Tărcam, 10 apartamente, București, str. Română
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
a fostului iubit, germanul Peter. Îndrăgostita își înregistrează fluctuațiile de temperatură psihică fără „talent”, adică fără literaturizare, cu luciditate, cu putere de obiectivare, de introspecție imparțială, și nu fără integrarea vieții personale în ambianța dată: o ambianță juvenilă, ștrengăresc idilică, inocent și decent boemă. În romanul următor, arbitrar intitulat Călător din noaptea de Ajun (1936; reeditat în 1971 sub titlul Anotimpul pierdut), faptele relatate sunt anterioare celor din Într-un cămin de domnișoare. Participantă, în 1931, la cursurile de vară de la
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
pălămidă. Lipsit de facultatea invenției, N. fie recurge la anecdotică, fie se bizuie pe propriile suveniruri. În Zoe, nuvelă melodramatică, dincolo de gesticulația exaltată, se conturează o imagine colorată și exactă a societății mondene a Iașilor. Eroina, o femeie pierdută, dar inocentă sufletește, e în stare de pasiuni extreme; căzută pe mâna unor curtezani cinici, ea sfârșește prin a se sinucide. Elementele de psihologie sunt puse în relație cu aspectul fizic, cu fizionomia. Repovestită cu umor fin, O alergare de cai (Scacica
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
toate crimele. Sfârșitul ambiguu ilustrează o teză preeminentă la N., aceea a nevinovăției vinovate, frecventă în literatura cu substrat politic din anii ’70 și chiar de mai târziu. Căutarea adevărului și împlinirea dreptății sunt strâns legate de soarta victimei (ambiguu) inocente, ideea de vinovăție și cea de adevăr având mereu conotații duble, întrucât sensul social al adevărului nu coincide cu sensul moral. Dacă tema se va menține, ca și tehnica schimbării perspectivelor narative (modelul este cel al romanului-mozaic, cum mărturisește autorul
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
emigrat cu mai mulți ani în urmă la Paris. Romanul angajează aceeași problemă: cine este omul de lângă tine („omul torturat de demonii săi se răzbună inconștient pe aproapele lui”) și posibilitatea transformării omului într-un animal straniu, într-un agresor inocent (este vinovat un animal că atacă sau că se apără?) - soluție de a se salva sau de a uita agresiunile la care a fost el însuși supus. În fond, este tot un roman despre puterea malefică a trecutului și despre
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
cu incesturi, violuri, leșinuri, sinucideri, cum și cu potriveli neverosimile și stridente lovituri de teatru. Personajele se supun aceluiași canon, fiind în tabăra negativilor - lași, infami, scelerați („cu ochii injectați”, cu un râs „răutăcios și bolnav”), iar în cea a inocenților - făpturi vulnerabile (ftizica, orfana, inocenta), căzând ușor victime unor hărțuitori lipsiți de scrupule, care uneori se căiesc, alteori nu, și atunci își primesc pedeapsa sortită de o instanță mai presus de legile omenești. Presărat cu ingrediente de acest soi, romanul
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
cum și cu potriveli neverosimile și stridente lovituri de teatru. Personajele se supun aceluiași canon, fiind în tabăra negativilor - lași, infami, scelerați („cu ochii injectați”, cu un râs „răutăcios și bolnav”), iar în cea a inocenților - făpturi vulnerabile (ftizica, orfana, inocenta), căzând ușor victime unor hărțuitori lipsiți de scrupule, care uneori se căiesc, alteori nu, și atunci își primesc pedeapsa sortită de o instanță mai presus de legile omenești. Presărat cu ingrediente de acest soi, romanul Crime sociale abundă în considerații
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
confere capital simbolic și să Împartă grupurile sociale Între dominanți și dominați. De aici și iritația, chiar furia mediilor intelectuale, și nu numai, impregnate de discursul egalitar. Evenimentul a fost perceput ca o ofensă, ca o palmă dată omului obișnuit, inocent și cinstit. Încă o problemă, cea a poziției deontologice a cercetătorului: atunci când studiază clasele defavorizate, el are suportul moral al rezolvării unei probleme sociale; el acordă sprijin, intervine, se implică. Când Însă studiază clasele superioare, el se găsește Într-o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și beția trivială a simțurilor, extazul și sila sunt polii între care oscilează trăirile pasionale ale pictoriței Tiziana, din romanul cu un titlu riscat, Sexul de peste drum (1934). Excitația tulbure a voluptății, deliciile viciului alungă pentru o vreme fantasmele vârstei inocente. Dorindu-și să fie iubită, tânăra parcurge o serie de experiențe ce nu-i mai lasă nici o iluzie asupra bărbatului, în care începe să vadă, cu sarcasm și repulsie, un „tiran”, un „călău”, o bestie înfierbântată. Cu toate acestea, ea
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
divertisment („comedia vodevilă” Apele de la Văcărești, 1872), amabilă și frivolă la început, scoțând apoi din când în când un ghimpe satiric. Farsele și comediile lui din această perioadă (cum ar fi, de pildă, Millo mort, Millo viu) nu sunt chiar inocente. Haine vechi sau Zdrențele politice, sugerată probabil de Vieux habits, vieux galons! de Béranger, provoacă, astfel, un răsunător scandal în cercurile politice ale vremii. În Chirița la expoziția de la Viena și în Cucoana Chirița la carantină reapare, sărăcit în haz
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
dialogului și exemplului etc. Ulterior, în anii ’60, tezismul scrierilor lui M. se atenuează ori dispare, însă valoarea estetică și interesul literar nu sporesc pe măsură. Scriitorul continuă să publice romane și povestiri, iar în anii ’70, reportaje și publicistică. Inocenții (1987), carte de povestiri, echivalează cu al doilea debut și este scrierea cea mai valoroasă a lui M., vădind, în absența oricărui conformism, structura sufletească autentică a scriitorului și modalitatea proprie, nu lipsită de originalitate, a abordării, marcată de afilierea
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
1955; Întoarcerea lui Nicolae Coșoiu, București, 1956; Oameni și pământuri, București, 1960; Această parte a pământului, București, 1966; Ana lui Manole și alte povestiri, București, 1966; În zilele mari, București, 1969; Mărturii contemporane, Cluj, 1972; Urme pe apă, Cluj-Napoca, 1976; Inocenții, Cluj-Napoca, 1987; Rădăcini, Cluj-Napoca, 1990. Repere bibliografice: S. Damian, Un roman valoros al unui tânăr scriitor, CNT, 1952, 16; I. Sârbu, „Pâine albă”, IL, 1952, 2; Dumitru Drumaru [ D. Vatamaniuc], Despre romanul „Pâine albă” al lui Dumitru Mircea, ST, 1952
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
de zâmbete în vremuri grele” și își propune să ducă mai departe „hazul nostru născut din necaz, hazul cel de toate zilele, din care ne tragem tăria, tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte”. Rubrici: „Jurnal”, „Virgule”, „Răsfoind veacul”, „Cronica inocentului”, „Presupuneri”. Cu numărul 9/1991 apare și un supliment intitulat „Rebus-publicitate-divertisment”. Profilul, precumpănitor literar, se remarcă prin tendința de a reuni un număr mare de scriitori, depășind pe alocuri cadrele unei publicații strict umoristice. Astfel, M. r. include poezii aparținând
MOFTUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288204_a_289533]