2,106 matches
-
plin de delicatețe, dar prima sa apariție este de un grotesc extravagant. Dincolo de astfel de manifestări comice neobișnuite, deznodământul marchează decisiv devierea de la mersul uzual al tragediei, el aducând salvarea făpturilor omenești menite pierzaniei. Ultimele cuvinte ale piesei evidențiază caracterul insolit al celor petrecute : Ce multe sunt fețele sorții/ și ce de-ntâmplări nesperate/ dezlănțuie zeii./ Atâtea nădejdi se destramă și pier,/ iar nebănuitul își taie făgaș./ La fel s-a ncheiat și aceasta ! La drept vorbind, Alkestis nu este singura
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ceea ce ție îți folosește (p. 174). Ostil teoriei lui Platon privitoare la egalitatea în drepturi a oamenilor pe care natura nu i-a făcut la fel de inteligenți, la fel de harnici, la fel de întreprinzători (p. 177), suveranul se arată reticent și față de felul său insolit de a dezvălui treptat adevărul prin interogații surprinzătoare, metodă asimilată sofisticii : Le întorci pe toate cu fundul în sus, ca să-ți iasă ție demonstrația. Nu te-am chemat aici ca să născocești tot felul de probleme și apoi să le dărâmi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
într-un chinuit somn al rațiunii, locuitorii duc parcă la îndeplinire profeția lui Socrate că după moartea lui cei care l-au condamnat vor petrece restul vieții dormind. În această lume coborând spre amurg, sătulă de ea însăși, singura apariție insolită este extravagantul Diogene, milogul, cinicul, fanfaronul, care își refuză orice confort și dă lecții oamenilor din butoiul ales ca domiciliu. Cu atitudinile sale mereu șocante, filosoful nu se lasă descifrat ușor, iar nevoia lui de independență absolută poate fi înțeleasă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
649). Chiar după moartea ei, el simte prezența femeii cu privire ascuțită căreia nu-i scapă nimic : Și dacă ești departe, tu tot m-ai zărit... Am știut c-aveai al șaselea simț, vedeai invizibilul... (V, p. 684). Romanița confirmă insolita capacitate de orientare a mamei : de-o lăsai în miezul pădurii, la miezul nopții, venea acasă cu ochii închiși... Parcă avea o busolă în cap (IV, p. 653). Cu calități senzoriale deosebite, Marghioala înregistrează și denunță toate anomaliile, fiind iritată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ale cărui acțiuni sunt expuse de istoricul antic fără ca acesta să urmărească și repercusiunile psihologice ale faptelor. O sugestie shakespeariană apare în treacăt și în discursul celui care califică primele edicte republicane drept vorbe, vorbe, vorbe (V, p. 76). Folosirea insolită a replicii adresate de Hamlet lui Polonius (Hamlet, II, 2) dezvăluie demagogia consulilor instalați, parcă, pe tron în locul regelui. Viziunea dramaturgului modern asupra evenimentelor din anul 509 a. Chr. expuse în cronica latină este îmbogățită și nuanțată prin prisma contactului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
deformată a lui Doinaș. Ar mai fi de adăugat că tocmai potrivirea nesigură dintre gândurile celor doi dă atracție piesei, care nu devine o pledoarie în favoarea unei teze, ci introduce un echivoc fertil sub aspect literar. La prima sa apariție, insolitul personaj atrage atenția atât asupra anacronismului prezenței lui într-o epocă mult anterioară celei în care s-a născut, cât și asupra statutului său ambiguu între realitate și ficțiunea scenică : deși am sărit prăpastia sumbră a secolelor pentru a apare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
apoi, bunicul după mamă, Grigorii Mandenko, un evreu botezat „împreună cu toată casa lui”. Iată deci, că încă din primele rânduri, familia Velicikovski, așa cum arăta ea la data nașterii lui Petru, ne este prezentată ca un neobișnuit amestec între tradiție și insolit. Pe de o parte, tradiția primirii tainei preoției și slujirii ca întâi-stătători ai Poltavei de către bărbații familiei din ramura paternă, iar pe de altă parte insolitul și rarîntâlnitul la acea vreme episod, al creștinării întregii familii de evrei din partea mamei
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
data nașterii lui Petru, ne este prezentată ca un neobișnuit amestec între tradiție și insolit. Pe de o parte, tradiția primirii tainei preoției și slujirii ca întâi-stătători ai Poltavei de către bărbații familiei din ramura paternă, iar pe de altă parte insolitul și rarîntâlnitul la acea vreme episod, al creștinării întregii familii de evrei din partea mamei. Cercul familial se extinde apoi prin intrarea în scenă, a fratelui cel mai mare, Ioan, în momentul dispariției prin moarte a tatălui. El preia atăt rolul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
manipulate politic care o prefigurează pe cea din perioada crizei și a înfloririi nazismului (Metropolis de F. Lang, 1926). Cît despre forma expresionistă, aceasta se bazează pe folosirea clar-obscurului, a jocului agitat și plin de grimase al actorilor, a costumelor insolite și a unui decor angoasant ce reprezintă un peisaj urban cu străduțe străjuite de case șubrede. În al doilea rînd teatral, care, încă înainte de 1914, a fost puternic influențat de estetica expresionistă a operelor lui Georg Kaiser, Fritz von Unruh
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cu farmecul tinereții. CETATEA TRĂITOARE DIN ȘI PRIN CULTURĂ Putem vorbi oare de Iașul cultural fără a ne opri la principalele sale instituții, mai ales la cele care se remarcă prin activități ieșite nu de sub pulpanele lipsite de original și insolit? Cu fidelitate creatoare, ele se inspiră din comoara nesecată a tradițiilor orașului moldav și în același timp reînnoiesc cu intensitate semnificațiile tematicilor actuale, neputând ocoli firmamentul mijloacelor moderne de comunicare. Se cuvine a constata, cu prilejul diverselor manifestări, că există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se interpune cu vulgaritate și lăcomie banul. Dacă la noi scara valorică a operelor literare e frecvent fluctuantă, să fim sinceri: înșiși criticii și esteticienii noștri se confruntă pe un larg spațiu de apariții editoriale foarte bune, diverse și chiar insolite și normal ca unele opțiuni să necesite amendamente. Se poate vorbi de o perioadă "teribilă" a vieții dv.; vreți să amintiți câte ceva despre mediul în care v-ați format, de modele și câte altele demne a fi consemnate? Păstrez convingerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și bolnavul", am răspuns prompt, la unison, atât "pacienta", cât și "doctorul". Cele două mame s-au uitat una la alta, au răsuflat ușurate și ne-au dus pe fiecare pe la casa cui ne are. Cum au comentat ele scena insolită pe care au văzut-o, las domniilor voastre plăcerea de a vă imagina. Din păcate, nici mama mea și nici cealaltă mamă nu au apreciat "eforturile" depuse de mine pentru salvarea pacientei și cu atât mai puțin "nivelul" cunoștințelor medicale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a vremii. Descoperind acum câțiva ani caietul cu această compunere am rămas eu însumi uimit de modernitatea gândirii mele de atunci. Dincolo de stilul linear al expunerii, ideile mele nu s-au schimbat. Poezia ca abur miraculos creat în jurul unui personaj insolit este însuși demersul central al poeticii mele de azi. A.B.Când și unde ați debutat? Ce a urmat? Am debutat în 1958, în primul an de apariție al revistei "Luceafărul". Eram pe atunci student la Arhitectură. Două poezii stângace
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Baconsky, Noica și Gellu Naum. În schimb nu regret că nu am rămas la Paris în 1988. Nu m-aș fi integrat acolo. Poate chiar mai puțin decât aici. Totuși aici am limba care-mi oferă consolările dicteului automat, ale insolitului venind de-a dreptul din subconștient. Poezia creată în limba franceză ar fi fost prea gândită, extrasă prea de la suprafață, straturile adânci ale subconștientului rămânând în limba română. A.B. Care este situația traducerilor? Este cunoscută literatura română peste hotare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
autoritățile care-și pasau responsabilitatea una alteia; drumul furnicilor reapărând de-adevăratelea în baia mea: veniseră pesemne să-mi aducă aminte că lor le aparține copyrightul volumului meu omonim... A.B.La ce lucrați în prezent? La volumul doi al insolitei cărți de proză intitulată Întâmplări imaginare pe străzile Bucureștiului. Carte ce reia alfabetic anuarul străzilor bucureștene și le agață fiecăreia câte-o întâmplare. Primul volum are vreo șapte ori opt sute de astfel de mici ori medii povestiri ciudate, absurde, pline
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un bun cunoscător al operei soresciene, întrucât, în 1974, îmi susținusem cu succes licența în filologie (notată cu maximum) cu o lucrare la profesorul Nicolae Manolescu tocmai despre Poezia lui Marin Sorescu. Îți dai seama că l-am abordat pe insolitul poet, care nu era tocmai un comunicativ, fără nici o inhibiție sau rezervă... I-am dezvăluit pe nerăsuflate, de pildă, crezând că îi fac o surpriză, că i-am abordat poezia în lucrarea de licență; știa de la Nicolae Manolescu mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
internațional, să fiți stimată, dar și invidiată, mai ales că faima dumneavoas‑ tră e întreținută și de rumoarea pe care o treziți fie prin prezența la demonstrații neautorizate, cum au fost cele desfășurate împotriva proiectului Roșia Montană, și de inițiativele insolite ale Societății Academice din România, care nu e doar un think tank, ci chiar o instanță ce sanc‑ ționează deraierile politicienilor de la responsabilitățile cu care au fost mandatați. Dacă medalionul de televizi‑ une ne dezvăluia cât de tânărĂ și de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
1. Înainte de război, în anii ’35, Alf Lombard încercase demersuri similare pentru susținerea lui Iorga la Premiul Nobel. Iar ceva mai devreme, pe la 1915, Nathan Söderblom (care avea să primească Premiul Nobel, dar pentru pace) fusese cel puțin confesorul unei insolite inițiative. Fondatorul prestigioasei societăți engleze Pali Text Society, Thomas W. Rhys Davis, redactase o scrisoare adresată comitetului Nobel. Prezentând întreaga activitate de traducere și cercetare a literaturii budiste ca pe o posibilă nouă Renaștere, dar și ca o nobilă formă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în dialogul interreligios este relevantă lucrarea „The Passage III, 3.2.21-33 in BhaviÌya-Pur³ña”, prezentată la conferința-seminar de studii indologice, 12-16 octombrie 1980, despre concordanțele dintre anumite concepte sanscrite și termeni biblici în textul puranic devenit suportul unei concepții indiene insolite asupra lui Iisus, care nu ar fi murit pe cruce, ci, după crucificare, ar fi călătorit mai departe, spre Afganistan și Kashmir - vezi IT X (1982), pp. 83-86. În 1961, Wikander a publicat o recenzie admirativă la cartea lui Diehl
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de guvernare, iar provocarea alegerilor anticipate e extrem de complicată, În termenii Constituției). Foarte diferiți, cei doi oameni. Băsescu, extravertit și pitoresc, cultivă imaginea unui om asemenea celor mulți, În timp ce Tăriceanu, elegant și rezervat, apare ca un „gentleman“, o figură oarecum insolită În nu prea distinsul peisaj politic postcomunist. Băsescu are o capacitate de comunicare ieșită din comun, Tăriceanu, dimpotrivă, nu prea reușește să comunice. Băsescu are imaginație În exces, Tăriceanu nu are destulă. Cel dintâi se pricepe să dea lovituri, cel
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Dracula-Ceaușescu pare a fi pentru ei expresia cea mai concentrată a Panteonului românesc. Două legende negre Își răspund peste veacuri, susținându-se reciproc. O selecție nu prea avantajoasă pentru români, susceptibilă, ce-i drept, să-i ademenească pe amatorii de insolit, dar care aruncă asupra țării o umbră neliniștitoare. țara lui Dracula, țara lui Ceaușescu, nu e oare prea mult? Pentru Ceaușescu, românii nu-și pot declina responsabilitatea: ei l-au produs și, mai ales, ei l-au suportat. Dar pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dintre români, cu 22%, și cel mai rău, tot cu 22%! Este Încă o prezență Ceaușescu, și spiritul său continuă să Îi dezbine pe români. Regina Maria În galeria eroică a românilor, o femeie ocupă un loc aparte. Situație oarecum insolită; femeia nu e chiar atât de ștearsă În societatea românească, dar cert este că românii (poate și majoritatea româncelor) nu prea au Încredere În femeile care se lansează În arena publică. Actul de conducere pare a fi rezervat bărbaților. S-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de avioanele aliaților în timpul războiului, încât tot ce vom vedea sunt case noi, blocuri din beton și sticlă, ridicate după 1945 cu o fervoare și o dorință de recuperare impresionante. În gară, când ieșim pe peron, avem surpriza unei primiri insolite, zgomotoase: o trupă de jazz care ne cântă piese dansante și bluesuri, nu marșuri militare. În fața lor țopăie de zor o tipă tunsă scurt, probabil șefa orchestrei sau, mai degrabă, o animatoare de profesie - genul „activistei” în pantaloni, care mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în Israel, unde-l dusese „biletul de ieșire” al soției sale, evreică, obținut la rubrica „reunificarea familiei”. Povestea se întâmpla prin ’89-’90. Dincolo de chipul alb, lipsit de riduri, al profesorului nostru, ceea ce am reținut peste ani din acea experiență insolită era „metoda” de predare a lui Costică Mămăligă, copiată după nu știu ce „scurtături didactice” americane de ultimă oră - metodă, firește, „informală”, „progresistă”, „revoluționară”, cu totul diferită față de monotonia previzibilă a școlii sovietice. Lecția semăna cu o ședință de psihoterapie: după ce ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aruncare în valuri: trebuia să „înoți”, să te descurci, dar fără ajutorul magnetofonului și al vocii calme, mereu egală cu sine însăși, a lui Costică Mămăligă... De atunci, întâlnirea mea cu limba engleză poartă efigia de neuitat a acestui personaj insolit, rămas într-un trecut plin de promisiuni... VASILE GÂRNEȚ: Descoperim orașul vechi. (În toate orașele unde am fost până acum există câte un oldtown, locuri unde se grăbesc să ajungă toți turiștii. Doar Chișinăul meu arată ca un oraș fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]