10,350 matches
-
cerându-i să pună semnul sfintei cruci pe steagurile soldaților. Dând ascultare poruncii primite în vis, iese biruitor în lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se păstrează la Romă, se află inscripția: „instinctu divinitatis” = „prin inspirație divină”, ce descoperă cum a fost câștigată victoria asupra lui Maxentiu. Cea mai însemnată realizare a împăratului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care creștinismul ajunge să fie recunoscut de stat. Însă, el va deveni religie de stat
21 mai – Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena [Corola-blog/BlogPost/93414_a_94706]
-
Dorin Uritescu stăpânește resorturile științei și artei de a nu cădea în ,,atomizarea” studiilor sale (deloc clorotice, dimpotrivă!), în care acribia documentării, arguția argumentației, sagacitatea conexiunilor și judecăților de valoare inedite sunt peremptorii și salutare; 4.Dorin N. Uritescu are inspirația divină a iconarilor adevărați, care știu că postirea, ascultarea și rugăciunea continuă se cuvine a fi conjugate permanent cu linia sigură a desenului, cu expresivitatea chipului și a privirii, cu armonia, echilibrul și vibrația cromatică sau cu transparența aureolei din
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
românii. Începând cu 2002, România a trimis trupe în Afganistan, în misiuni NATO, ca urmare a atentatelor teroriste de la 11 Septembrie 2001 de la New York. În perioada 2003-2005, Inspectoratul pentru Prevenirea și Combaterea Terorismului a depistat la Iași o „celulă de inspirație Al-Qaeda”, potrivit SRI. Concret, un saudit care se pregătise într-o tabără Al-Qaeda din Afganistan, a început să recruteze, la Iași, studenți pakistanezi, palestineni, sudanezi, omanezi, pe care „intenționa să-i pregătească tot în Afganistan, pentru a-i implică ulterior
România și lupta împotriva terorismului [Corola-blog/BlogPost/93464_a_94756]
-
măcar o medalie, indiferent de culoare... Acesta a fost țelul tuturor jucătorilor de top, multimilionari în dolari, care au venit la Rio...Cum să caracterizam atitudinea lor, fără să folosim cuvinte mari? Vă las pe dumneavoastră, eu nu mai am inspirație, e prea târziu... Din Rio, cu respect că mă citiți, Adrian Fetecău (Radio România)
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93498_a_94790]
-
în mod decisiv, nu s-au prins de el cunoștințele despre rolul în gîndire și acțiune al omului pe Pămînt, despre identitatea națională, despre o societate religioasă și laică normală. Toate acestea i-au rămas străine cînd a avut proasta inspirație să intre în gașca de gunoaie istorice, care, la ordin, semnează, în mod riscant pentru România, documentele băgate pe sub nas de milițienii planetei. Să ne amintim că Spinelli, numele de la care provine documentul care îl incriminează pe europarlamentarul Mircea Diaconu
CE-AŢI FĂCUT, DOMNULE MIRCEA DIACONU? [Corola-blog/BlogPost/93554_a_94846]
-
inimii, de o adâncime. Întâlnirile aveau, uneori, aspectul unor conferințe - dezbateri. Când venea Sandu Tudor, întrunirea era centrată pe reflecții și dezbateri pe teme spirituale, desprinse din lecturile, cercetările, meditațiile și concluziile sale sau deduse din creația sa literară de inspirație religioasă. Aproximativ aceeași structură aveau și întâlnirile la care participau activ, Părintele Mihai Avramescu sau scriitorul Ion Marin Sadoveanu. Adesea, întâlnirile aveau aerul unui cenaclu literar; se citea operă originală și se comenta. De exemplu, așa se întâmpla când poetul
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
de Beauregard, care și-a elaborat teză de doctorat sub îndrumarea Părintelui Dumitru Stăniloae, s-a adăpat propriu-zis din înțelepciunea duhovnicilor români, după frumos se exprimă, ceea ce ne face să înțelegem că mediul monahal din România reprezintă o sursă de inspirație inclusiv pentru anumiți gânditori occidentali. Cât de importante ar fi vocile acestor convertiți pentru o mai bună cunoaștere a gândirii duhovnicilor români în Occident? - Vocile tuturor acestor convertți sunt foarte importante, deosebite, de altfel, unii dintre ei, au și început
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
W. McDaniel (www.jerrywmcdanielstudios.com) pe care îl reprezintă galeria mea de artă, I. C. ART, pe care am creat-o in 2011 și al cărui director sunt. Sunt bucuroasă și că am reușit să influențez un artist american să caute inspirație în cultura românească. La sugestia și îndemnul meu, Jerry a făcut desene cu inspirație după pictorul Ion Țuculescu, a ilustrat numeroase poezii de Lucian Blaga și Ana Blandiana, și mai recent a creat un poster în onoarea mega-traducătoarei (care a
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
ART, pe care am creat-o in 2011 și al cărui director sunt. Sunt bucuroasă și că am reușit să influențez un artist american să caute inspirație în cultura românească. La sugestia și îndemnul meu, Jerry a făcut desene cu inspirație după pictorul Ion Țuculescu, a ilustrat numeroase poezii de Lucian Blaga și Ana Blandiana, și mai recent a creat un poster în onoarea mega-traducătoarei (care a tradus peste 3000 de filme-video în România anilor 80), personajul principal al filmului „Chuck
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
mare să “păzim” via. Adică să ne vadă oamenii pe acolo și să se ferească de noi. Nu faptul că muream de frică atunci când oamenii treceau pe la capătul viei, bineînțeles cu treburile lor, îmi inspirase povestea. Alta era sursa de inspirație. Drumul nostru spre vie trecea pe lângă cimitir și pe mine mă îngrozeau mormintele de piatră. De fiecare dată când treceam prin dreptul cimitirului, întorceam capul în partea opusă, ori închideam ochii, de mă împiedicam. Cum auzisem de la colegi poveștile lor
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Nu era oare absurdă o ierarhie de valori, aplicată cuvântului lui Dumnezeu? — De ce clatini din cap, messer Alighieri? Îl auzi spunând pe Augustino. Dante se scutură. — Mă gândeam la subiectul mozaicului. La alegoria aceea inexplicabilă. — Mda, cu adevărat ciudată. O inspirație biblică. Și cu atât mai stranie dacă e să ne gândim la meșterul Ambrogio, interveni Antonio. — De ce? — Maestrul din Como nu excela, cu siguranță, În religiozitate. L-aș fi Încadrat mai curând În școala lui Epicur. Pasămite, plăcerile lui Eros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe care o scrisese: numai loc al Domnului nu era. Totuși, Paradisul terestru ar fi putut să semene Într-adevăr cu paiațăria aceea. Cel puțin acela al Monnei Lagia așa era. Cine știe dacă nu cumva saltimbancii nu Își găsiseră inspirația, pentru reprezentația lor, Într-un popas făcut la curve. Orbitele circulare, cerurile, Mercur, Luna, Soarele, Venus, cerul al treilea... În acea clipă unul dintre Păcate, care se aplecase să Înșface fantoșa, se roti brusc, sărind cu un mârâit spre public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de computere, rezolvase rapid și eficient problema identificării mele. Nu mi s-a părut foarte corectă și nici peste măsură de echitabilă maniera unilaterală de a face cunoștință, dar reproșul s-a dovedit justificat doar până În clipa când am avut inspirația să deschid computerul de pe biroul din cameră. Nu era parolat, monitorul afișa un singur folder care, la rându-i, conținea doar un fișier. Dar ce fișier! În ordine alfabetică, subteranii Îmi defilau pe dinaintea retinei lărgite de uimire: nume ilustre, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
câmpul de bătaie, dar neconvingătoare à la long. Iar Înlăuntrul lui Alexandru Își făcuse loc o himeră care Îl orbea cu strălucirea sa ademenitoare: să lase În urmă un imperiu pentru eternitate. Din calcul rațional sau Într-un fulger de inspirație providențială, cine poate ști?, el a realizat că instrumentul de care avea nevoie lumea sa pentru a ființa și a dura peste secole era un cod de legi capabil să așeze autoritatea, oamenii și relațiile dintre ei În hotarele unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înțelegeam să mă servesc fără jenă. Până dimineața, cel puțin, după care urma să mai văd ce am de făcut. Dacă aveam un plan de evadare? Nu tocmai. Cel mult o strategie extrem de sumară, plus Încrederea fără limite În sfânta inspirație de moment. Problema era să trec de bodyguardul care păzea accesul dintre etaje, pe urmă lucrurile mi se păreau mai simple, speram să mă descurc. Am trecut, dar lucrurile nu s-au dovedit deloc mai simple. La situația În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
măcar o dată pe zvăpăiatul mezin de odinioară. Nu-i purta pică pentru faptul că, În urmă cu trei decenii, Îl adusese În sapă de lemn, pierzând toată averea familiei la cărți. A dat-o pe glumă, mulțumindu-i chiar pentru inspirație, fiindcă În felul acesta l-a ferit de represaliile pe care regimul comunist instalat În România după război le-ar fi Îndreptat Împotrivă-i, În calitate de mare latifundiar. Ca simplu inginer agronom cu câteva hectare de pământ În proprietate se descurcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o bizarerie cu comori, masonerii și femei misterioase, prevăzute cu secrete la purtător, posesoare de mătuși, unchi, bunici și alte rubedenii excentrice risipite prin Europa și America, având, la rândul lor, biografii senzaționale, inventate parcă de scriitori În pană de inspirație realistă. Sincer, nu credeam o iotă din fantasmagoria franco-română debordând de substituții de persoane, de coincidențe și de manuscrise purtătoare de taine pe care mi-o servise Eveline. I-am și spus-o. Mi-a răspuns evaziv: „Diferența dintre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și repetând ca apucatul câteva cuvinte, i-aș fi răspuns că ori mă confundă, ori e nebun de legat. Morala fiind că, În realitate, putem face nu ceea ce putem, ci ceea ce credem că putem face. Bine măcar că Eva a avut inspirația să-mi atragă atenția că nu trebuie să mă tâmpesc Încercând să imit vocea Magistrului așa, În general: probabil că n-ar fi ieșit nimic. Concentrarea pe doar câteva vocabule a simplificat mult lucrurile și m-a ajutat enorm. Alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doar că, din superficialitate, comisesem o eroare de strategie a căutării. Mă dusesem Întins la numele care Începeau cu litera Z, iar apoi luasem la rând toate prenumele bărbaților din subterană. Printre ele nu se găsea nici un fel de Zoran. Inspirația de a abandona onomastica În favoarea studiului fizionomiilor s-a dovedit a fi salutară. Poză cu poză, am parcurs cu privirea mutrele masculilor din fișier. Undeva, aproape de sfârșit, l-am descoperit, În fine, pe nesuferitul de Redford Charles, căruia, aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
romantice, când jurământul mai Însemna ceva. Pentru niște savanți, e o chestie cam puerilă și cam ridicolă, trimițând cu gândul la organizații secrete, loji masonice, confrerii religioase - În sfârșit, lucruri de felul ăsta, Însă nimeni n-a avut până acum inspirația sau curajul să-i propună desființarea, așa că... - Și nu vă temeți că vreodată cineva ar putea să vorbească afară despre existența Centrului, să informeze și să alerteze autoritățile? - Cine l-ar crede? Dacă n-ar fi internat Într-un spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În total, aproximativ un minut. Mie mi s-a părut că fâțâiala holomocită afară-Înăuntru și retur durase o oră. Într-adevăr, timpul este cel mai relativ dintre lucrurile absolute, după cum bine remarcase unul dintre gânditorii subteranei Într-un moment de inspirație. Foarte adânc... Încăperea În care mă strecurasem Într-o manieră nu tocmai ortodoxă era, pur și simplu, uriașă. Așa mi s-a părut când am aprins lumina cu o mână care era și nu era a mea. Ca și Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
recunoaștem acele litere? Toate sunt scrise la fel, nu există diferențe, m-am uitat atentă. Și toate aparțin grupului de zece, pe care l-am dedus din „Alexandru cel Mare”. Deci? Tăcere. Trăiam din nou clipe irascibile și lipsite de inspirație. Nu foarte convins, am Îndrăznit totuși: - Hai să Încercăm o... S-ar putea să greșesc, dar ce mai contează!?... Care este prima literă a contului numărul unu? - E... - Și a doua de la al doilea? - R... - Dar a treia, urmând aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
timp materia primă necesară. Și ca să fim obiectivi până la capăt, trebuie spus că nici dialoghistul nostru n-a strălucit tot timpul, dovedind mai ales între episoadele 110-118 (când, e drept, a avut niște necazuri în familieî o totală lipsă de inspirație. însă, așa cum spuneam, e pentru prima oară că suntem obosiți toți patru. într-un fel e o situație amuzantă. în planul nostru de lucru episodul 181 trebuia să fie prezentarea unui ospăț la boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. De curiozitate ne uitarăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
foarte aproape de clădirea impozantă ce adăpostește astăzi Banca Vaticanului, nu demult obiectul unui notabil scandal financiar ce-și prelungea ramificațiile până în culisele dubioase ale Wall-Street-ului, profităm de răgazul ce ni-l prilejuiesc canicula medievală de-afară și lipsa contemporană de inspirație din noi pentru a răspunde, în cuprinsul acestui episod câtorva scrisori din teancul considerabil strâns de-a lungul anilor pe adresa Ars Amatoriei. Chiar dacă nu toate episoadele au de-a face cu povestea noastră, o seamă de corespondenți, derutați probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
34: Viziriul se mărturisește................................................. 35 * Inadvertență în text: sfecla a fost introdusă în Moldova după Revoluția de la 1848. * Inadvertență a viziriului. De fapt turcii au suferit la Lepanto o mare înfrângere. * Iacopone Benedetti da Todi (1236-1306î - poet minor italian, de inspirație populară. A dus o viață de penitență și și-a împărțit averea săracilor. Adesea, spre a-l tachina, spătarul Vulture îl striga pe Broanteș așa. FILENAME \p E:\ 0 Irina\0 De Lucru\ O suta de ani de zile la portile orientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]