KorAP: Find »[drukola/base=insulă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...1229 >

30,710 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

rămășițele elegantei goelete sau ale nefericiților ei pasageri, și dureroasa concluzie fu că fie un vînt neașteptat o Împinsese În larg și o făcuse să se scufunde, fie fusese atacată de una dintre acele bande criminale care treceau uneori printre insule În migrările lor periodice de la un pol la altul. Nu era prima oară cînd o orcă ataca o navă, o scufunda și Îi devora pe membrii echipajului și, cu toate că era improbabilă, aceasta a fost singura explicație logică a misterioasei dispariții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
navă, o scufunda și Îi devora pe membrii echipajului și, cu toate că era improbabilă, aceasta a fost singura explicație logică a misterioasei dispariții a navei. CÎnd, În timpul călătoriei de Întoarcere, velierul trecu la o aruncătură de băț de țămul Înalt al Insulei Hood, nimeni de la bord nu Își putea imagina că acolo, Într-o peșteră ascunsă de pe acel perete de piatră, se afla Închisă, legată cu un lanț lung, singura supraviețuitoare pe de Ilusión. Pe de altă parte, Niña Carmen - acum nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
zi am să-ți scot lanțul ăsta. Niña Carmen simți o senzație ciudată de gol În capul pieptului, dar nu făcu nici un comentariu. Oberlus nu păru să observe că tăcea și insistă: - Ți-ar plăcea să ieși și să străbați insula? Ea ridică din umeri: - Nu cred că sînt prea multe lucruri de văzut. - Am putea să stăm la soare. Nu primi nici un răspuns. Trei săptămîni mai tîrziu, Iguana Oberlus luă o daltă și un ciocan și desprinse șurubul care Închidea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ținea lanțul legat de o gleznă unde lăsase de-acum o urmă adîncă. - De ce faci asta? - Nu mai e nevoie să fii legată... M-am gîndit că te-ai putea sinucide, dar acum știu că n-ai face așa ceva. Pe insula asta n-ai unde să te duci. CÎnd s-a simțit liberă, Carmen de Ibarra n-a făcut nici un gest. A rămas așezată pe pat, contemplînd lanțul, și era cu neputință să-ți dai seama ce gîndea. El o observa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
În acea zi, viața dumneavoastră o să Însemne mai puțin decît aceea a unei broaște-țestoase, puteți fi sigură de asta... Niña Carmen păstră tăcerea, analizînd posibilitatea, la care nu se mai gîndise pînă atunci, ca o altă femeie să ajungă pe insulă. În cele din urmă, ca și cum ar fi căutat cu tot dinadinsul să schimbe subiectul, Îl Întrebă: — Și nu v-ați gîndit niciodată să evadați? Sebastián Mendoza o privi de ca și cum o clipă ar fi bănuit sau și-ar fi imaginat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nu v-ați gîndit niciodată să evadați? Sebastián Mendoza o privi de ca și cum o clipă ar fi bănuit sau și-ar fi imaginat că era vorba numai despre un spion trimis de odiosul călău. Arătă spre steagul macabru care domna insula: — Gamboa a Încercat și uite rezultatul, spuse. Pe stînca asta blestemată nu ai unde să te duci, nici lucruri cu care să construiești o plută practică... SÎntem prinși În capcană. O privi fix. SÎnteți de multă vreme aici? — Am pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
la ce punct depindea de Oberlus. Carmen de Ibarra - erau atît de Îndepărtate vremurile În care fusese Niña Carmen pentru cineva - păru să priceapă că deocamdată nu avea să obțină nimic de la interlocutorul ei și Își reluă lunga plimbare pe insulă, care se transformase Într-un fel de rutină ce Îi producea totuși o satisfacție ieșită din comun. Încă nu avea o idee prea clară despre cum avea să fie viitorul ei și pînă la ce punct acesta avea să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
de rutină ce Îi producea totuși o satisfacție ieșită din comun. Încă nu avea o idee prea clară despre cum avea să fie viitorul ei și pînă la ce punct acesta avea să fie legat de Iguana Oberlus și de Insula Hood, dar ajunsese la concluzia că tot ceea ce i se Întîmplase avea să-i marcheze viața de atunci Înainte și avea să-i slujească, mai cu seamă, pentru a se cunoaște mai bine pe sine și a afla ce anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
lumină, fără ascunzișuri, acele aberante degradări pe care luptase atît de mult să le ascundă de ea Însăși și de restul lumii. Captivitatea ei, așa goală și Înlănțuită cum era, supusă unei lepădături de om În mijlocul unei peșteri de pe o insulă pierdută, era, fără Îndoială, limita cea mai de jos a degradării, Însă, odată atins acest punct, se simțea În stare să găsească Într-o zi o poziție de echilibru Între autenticitatea instinctelor sale și o formă de existență aparent normală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nu i se părea exagerat, avînd În vedere cît plătise pînă atunci și cît Îi făcuse și pe alții să plătească, În mod inutil. Curînd avea să Împlinească douăzeci și șapte de ani și, dacă reușea să scape de pe acea insulă și să se elibereze de răpitorul ei, avea toată viața Înainte, iar Niña Carmen avea să știe să-l caute pe bărbatul care să o domine, cu toate că Își dădea seama că nu avea să-i fie prea ușor, fiindcă toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
atrase atenția: Dacă seamănă cu mine... Dacă nu e un copil normal, am să-l arunc de pe culmea falezei. — Ți-ar fi plăcut să facă cineva același lucru cu tine? — Bineînțeles. Nu ți-e de-ajuns că ești regele unei insule? Ochii lui scînteiară de furie: — Păstrează-ți ironiile pentru tine, o avertiză. Ai prostul obicei de a mă lua drept prost, și nu sînt. Dacă n-aș ști că-ți place, te-aș biciui mai des... Dădu din cap. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
sînt. Dacă n-aș ști că-ți place, te-aș biciui mai des... Dădu din cap. Trebuie să găsesc o formă de a te pedepsi care Într-adevăr să-ți displacă. Schimbă tonul. Știu foarte bine că nu sînt regele Insulei Hood și regele nimănui... Nu sînt decît omul care a suferit cel mai mult pe lumea asta și care nu vrea să se Întîmple același lucru cu fiul lui. O privi grăitor. Chiar dacă e fiul tău, Încheie el. Ce vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
grăitor. Chiar dacă e fiul tău, Încheie el. Ce vrei să spui prin „chiar dacă e fiul tău”? — E nevoie să-ți explic...? Întrebă Oberlus la rîndul lui. Te cunosc bine, fiindcă te-am studiat din ziua În care ai ajuns pe insula asta... Eu știu că sînt un monstru și am acceptat asta de ani de zile, pentru că au avut grijă să mă convingă... SÎnt un monstru cu totul: pe dinafară și pe dinăuntru. Dar și tu ești la fel, chiar dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
avea de ce să moștenească problemele mele, la fel cum nu cred că va trebui să moștenească neapărat trăsăturile tale. Nu va fi un monstru, conchise ea, sigură de sine. Va fi un băiat sănătos și frumos. Începuse să plouă pe insulă și se vedea cum vîntul tîra spre ei o perdea de apă ce Împărțea În două nuanțte foarte diferite peisajul sălbatic de pe stînca golașă. — Mai bine ai coborî În peșteră, Îi spuse el În cele din urmă. Nu-i bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Caine, ofițer trei pe Adventurer, o bergantină semeață cu patruzeci de tunuri a Maiestății Sale, Își Înălță privirea spre bărbatul care striga, urmînd direcția brațului lui Întins, și, sprijinindu-se de sarturi, Își desfăcu luneta și o Îndreptă În direcția insulei. CÎteva clipe mai tîrziu bătea respectuos la ușa cabinei căpitanului, care dădea direct spre puntea dinspre pupa. — Domnule! spuse el fără să intre. Se vede pămîntul... Presupun că e vorba despre Insula Hood. O voce obosită, spartă și somnoroasă Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Își desfăcu luneta și o Îndreptă În direcția insulei. CÎteva clipe mai tîrziu bătea respectuos la ușa cabinei căpitanului, care dădea direct spre puntea dinspre pupa. — Domnule! spuse el fără să intre. Se vede pămîntul... Presupun că e vorba despre Insula Hood. O voce obosită, spartă și somnoroasă Îi răspunse, prost dispusă: — Trezește-l pe domnul Garret... Să caute un loc potrivit de ancoraj. Și lasă-mă să dorm! — La ordinele dumneavoastră, domnule. TÎnărul ofițer trei de pe Adventurer știa din experiență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
asculți cum Îi cînta vîntul În pînze sau să contempli echipajul disciplinat care se urca pe catarg la primul fluier, pentru a efectua fiecare manevră cu o precizie de-a dreptul matematică. Curînd, cînd aveau să ancoreze În fața acelei sălbatice insule solitare, spectacolul avea să se repete, iar asta Îl făcea să simtă o gîdilitură neliniștitoare În capul stomacului, asemănătoare cu aceea pe care o simțea cînd, În copilărie, tatăl lui Îi promitea că-l duce să vadă păpușarii. — Coleman! strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
și dispăru grăbit printr-un tambuchi. TÎnărul ofițer trei Elliot Caine studie direcția vîntului, verifică impecabila orientare a velelor și zîmbi, mîndru de sine și de vaporul său. Soarele, care tocmai răsărea În spatele lui, proiectă direct o lumină roșietică asupra insulei sălbatice, care părea să ia foc, ca și cum stînca aceea șlefuită ar fi jucat rolul unei oglinzi uriașe, contrastînd prin aceasta cu albastrul palid al cerului și verdele de smarald al unei mări liniștite. Elliot Caine luă din nou luneta, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
imediat. Cel care venea avea un În fiecare mînă cîte pistol din care soarele făcea să iasă scîntei la fiecare salt, și puțin mai tîrziu se auzi o Împușcătură. Optzeci de membri ai echipajului de pe Adventurer Își ațintiră privirile asupra insulei și observară cum necunoscutul de pe stîncă se Împleticea. Apoi celălalt se opri, ținti cu mare grijă a doua oară și se văzu cum fumul ieșea din țeava pistolului cu mult Înainte ca bubuitura să ajungă la urechile lor. Împușcat În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
urlă blestemul: — Asasin blestemat! răcni el. Garret! Barca la apă! Adu-mi-l pe fiul ăsta de cățea ca să-l atîrn de vela mare! O sută de bărbați ai marinei britanice debarcară cîteva minute mai tîrziu pe coastele și plajele Insulei Hood, zisă și Insula Spaniolă, În Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, și Începură să purice, de sus În jos, suprafața minusculă și accidentată. Dar cînd, o jumătate de oră mai tîrziu, ajunseră pe culmea falezei și contemplară abisul de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
răcni el. Garret! Barca la apă! Adu-mi-l pe fiul ăsta de cățea ca să-l atîrn de vela mare! O sută de bărbați ai marinei britanice debarcară cîteva minute mai tîrziu pe coastele și plajele Insulei Hood, zisă și Insula Spaniolă, În Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, și Începură să purice, de sus În jos, suprafața minusculă și accidentată. Dar cînd, o jumătate de oră mai tîrziu, ajunseră pe culmea falezei și contemplară abisul de la picioarele lor, se priviră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-mi-l pe fiul ăsta de cățea ca să-l atîrn de vela mare! O sută de bărbați ai marinei britanice debarcară cîteva minute mai tîrziu pe coastele și plajele Insulei Hood, zisă și Insula Spaniolă, În Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, și Începură să purice, de sus În jos, suprafața minusculă și accidentată. Dar cînd, o jumătate de oră mai tîrziu, ajunseră pe culmea falezei și contemplară abisul de la picioarele lor, se priviră Între ei, nedumeriți. Secundul Stanley Garret, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
prezența mea și să rămînă nepedepsit. Făcu o pauză. Și, după cît se pare, nu e singura lui crimă... Două cadavre, rămășițe omenești, resturi ale unui naufragiu - se ridică În picioare, mînios. Vreau să știu ce naiba s-a petrecut pe insula asta blestemată. Mișcați-vă! Căutați! Cu excepția bucătarilor, toți oamenii de pe Adventurer fură obligați să debarce și să ia parte la căutări. Bărcile Înconjurară insula, cei mai buni Înotători se scufundară, Încercînd să recupereze trupul lui Mendoza, iar artileriștii spulberară cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ale unui naufragiu - se ridică În picioare, mînios. Vreau să știu ce naiba s-a petrecut pe insula asta blestemată. Mișcați-vă! Căutați! Cu excepția bucătarilor, toți oamenii de pe Adventurer fură obligați să debarce și să ia parte la căutări. Bărcile Înconjurară insula, cei mai buni Înotători se scufundară, Încercînd să recupereze trupul lui Mendoza, iar artileriștii spulberară cu praf de pușcă stîncile care ar fi putut ascunde intrarea Într-o peșteră, dar nu fu chip să dea de urma fugarului, deși căpitanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
simțit că e privit, Oberlus ridică privirea și se uită la ea. Rămaseră așa multă vreme, În tăcere, pînă cînd el arătă din cap spre pîntecele ei umflat: — Se mai mișcă? Întrebă. — Uneori. - CÎnd o să se nască? - Nu știu. Pe insula asta și În peștera asta se pierde pînă și noțiunea timpului... Poate că mai sînt două luni. Făcu o pauză - . Nici nu prea am chef să se nască, adăugă ea. CÎtă vreme se află Înlăuntrul meu, Încă mai pot spera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]