3,324 matches
-
economice și continuarea practicării cu urmări catastrofale a politicilor realiste. Leonard Woolf (1916), de exemplu, arată cum intensificarea interacțiunilor economice sporește pericolul transformării conflictului local într-unul regional, dacă nu chiar global. Concomitent, pentru Woolf, același context ceea ce astăzi numim interdependență economică pune sub semnul întrebării abstracția statului ca unitate autarhică, de sine stătătoare. În ceea ce-l privește pe Norman Angell, analiza impactului sporirii interdependenței economice asupra relațiilor internaționale îl conduce la concluzia transformării războiului, în contextul epocii industriale dintr-un
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
local într-unul regional, dacă nu chiar global. Concomitent, pentru Woolf, același context ceea ce astăzi numim interdependență economică pune sub semnul întrebării abstracția statului ca unitate autarhică, de sine stătătoare. În ceea ce-l privește pe Norman Angell, analiza impactului sporirii interdependenței economice asupra relațiilor internaționale îl conduce la concluzia transformării războiului, în contextul epocii industriale dintr-un instrument predilect al politicii externe într-o soluție irațională (disfuncțională). Dar Angell este departe de a se opri la denunțarea iraționalității războiului din perspectivă
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
liberali, primul război mondial a fost interpretat esențialmente ca o dovadă a eșecului politicii internaționale bazate pe principiile balanței de putere. O parte a acestui eșec derivă din incapacitatea de a răspunde provocării legate de efectele revoluției industriale și ale interdependenței ulterioare, pe linia argumentului divergenței dintre caracterul disfuncțional al războiului și menținerea acestuia ca instrument al politicii externe, așa cum face Norman Angell. Pe de altă parte însă, în gândirea liberală a vremii, practica balanței de putere are o responsabilitate mult
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
Liberalismul sociologic insistă asupra procesului prin care comunicarea și activitățile transnaționale tind să creeze noi solidarități și comunități, în lumea contemporană. Acest corp de teorie, influent în domeniul studiilor asupra globalizării, evidențiază presiunea exercitată de societatea civilă asupra guvernelor și interdependența tot mai accentuată între acestea din urmă, în diverse arii ale vieții internaționale. În fine, al patrulea curent major este instituționalismul liberal, considerat, de regulă, matricea neoliberalismului contemporan în Relațiile Internaționale. Dacă replierea operată de neoliberali înspre teorii structurale îi
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
asemenea mediu, sesizează Haas, statele (guvernele) ar putea prefera ca, în anumite domenii, integrarea regională să lase loc altor forme de cooperare, nonregionale. În timp, el ajunge la concluzia că teoriile asupra integrării regionale trebuie subsumate unei teorii generale a interdependenței. Literatura liberal-pluralistă asupra interdependenței este considerată a fi un precursor direct al programului de cercetare neoliberal. Trebuie menționat însă faptul că interdependența a fost abordată și în cadrul teoretizărilor realiste, fiind interpretată în special ca vulnerabilitate a unui stat față de altul
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
statele (guvernele) ar putea prefera ca, în anumite domenii, integrarea regională să lase loc altor forme de cooperare, nonregionale. În timp, el ajunge la concluzia că teoriile asupra integrării regionale trebuie subsumate unei teorii generale a interdependenței. Literatura liberal-pluralistă asupra interdependenței este considerată a fi un precursor direct al programului de cercetare neoliberal. Trebuie menționat însă faptul că interdependența a fost abordată și în cadrul teoretizărilor realiste, fiind interpretată în special ca vulnerabilitate a unui stat față de altul și, în consecință, având
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
nonregionale. În timp, el ajunge la concluzia că teoriile asupra integrării regionale trebuie subsumate unei teorii generale a interdependenței. Literatura liberal-pluralistă asupra interdependenței este considerată a fi un precursor direct al programului de cercetare neoliberal. Trebuie menționat însă faptul că interdependența a fost abordată și în cadrul teoretizărilor realiste, fiind interpretată în special ca vulnerabilitate a unui stat față de altul și, în consecință, având o conotație negativă. Studiile liberal pluraliste nu au contestat dimensiunea vulnerabilității, însă au evidențiat o alta, extrem de importantă
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
a fost abordată și în cadrul teoretizărilor realiste, fiind interpretată în special ca vulnerabilitate a unui stat față de altul și, în consecință, având o conotație negativă. Studiile liberal pluraliste nu au contestat dimensiunea vulnerabilității, însă au evidențiat o alta, extrem de importantă: interdependența ca senzitivitate. În această accepțiune, interdependența presupunea existența unor efecte reciproce între țări sau între actori din țări diferite, o situație generatoare nu doar de costuri, ci și de beneficii. Valorizarea interdependenței în teoria liberală (pluralistă) a anilor '70 trebuie
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
realiste, fiind interpretată în special ca vulnerabilitate a unui stat față de altul și, în consecință, având o conotație negativă. Studiile liberal pluraliste nu au contestat dimensiunea vulnerabilității, însă au evidențiat o alta, extrem de importantă: interdependența ca senzitivitate. În această accepțiune, interdependența presupunea existența unor efecte reciproce între țări sau între actori din țări diferite, o situație generatoare nu doar de costuri, ci și de beneficii. Valorizarea interdependenței în teoria liberală (pluralistă) a anilor '70 trebuie înțeleasă pe fondul tendinței de a
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
vulnerabilității, însă au evidențiat o alta, extrem de importantă: interdependența ca senzitivitate. În această accepțiune, interdependența presupunea existența unor efecte reciproce între țări sau între actori din țări diferite, o situație generatoare nu doar de costuri, ci și de beneficii. Valorizarea interdependenței în teoria liberală (pluralistă) a anilor '70 trebuie înțeleasă pe fondul tendinței de a dezagrega raporturile internaționale pe arii tematice și, în acest context, de a contesta primatul specific realist al securității naționale. În domenii precum comerțul, finanțele sau mediul
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
teoria liberală (pluralistă) a anilor '70 trebuie înțeleasă pe fondul tendinței de a dezagrega raporturile internaționale pe arii tematice și, în acest context, de a contesta primatul specific realist al securității naționale. În domenii precum comerțul, finanțele sau mediul înconjurător, interdependența între societăți se concretizează prin existența unor canale de comunicare transnaționale. Aceste canale, create prin interacțiunile unei game variate de actori nestatali (dintre care unii pot fi considerați transnaționali), ajung să definească un nou palier al interacțiunilor în politica mondială
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
instituirea unor regimuri internaționale un concept care va deveni central în cadrul programului de cercetare neoliberal. Lucrarea lui Keohane și Nye Power and Interdependence (1977) are o importanță specială în acest context, pentru că impune un model de înțelegere a politicii mondiale: interdependența complexă. Asumpțiile situate la baza acestui model erau următoarele: 1. societățile sunt conectate prin multiple canale: interstatale (canalele normale asumate de realiști); transguvernamentale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele acționează coerent, ca unități); și transnaționale
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
statele sunt singurele unități cu rol de actori în politica internațională); 2. agenda relațiilor interstatale constă dintr o multitudine de teme, care nu sunt aranjate într-o ierarhie clară sau consistentă; 3. guvernele nu utilizează forța militară acolo unde prevalează interdependența complexă. Interpretat, de regulă, drept o critică devastatoare la adresa realismului, modelul interdependenței complexe este, de fapt, o completare a acestuia. Interdependența complexă, arată Nye, este o lume antirealistă: realismul și interdependența complexă sunt tipuri ideale, iar lumea reală se află
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
agenda relațiilor interstatale constă dintr o multitudine de teme, care nu sunt aranjate într-o ierarhie clară sau consistentă; 3. guvernele nu utilizează forța militară acolo unde prevalează interdependența complexă. Interpretat, de regulă, drept o critică devastatoare la adresa realismului, modelul interdependenței complexe este, de fapt, o completare a acestuia. Interdependența complexă, arată Nye, este o lume antirealistă: realismul și interdependența complexă sunt tipuri ideale, iar lumea reală se află undeva între cele două. În funcție de statele implicate și de aria tematică vizată
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
care nu sunt aranjate într-o ierarhie clară sau consistentă; 3. guvernele nu utilizează forța militară acolo unde prevalează interdependența complexă. Interpretat, de regulă, drept o critică devastatoare la adresa realismului, modelul interdependenței complexe este, de fapt, o completare a acestuia. Interdependența complexă, arată Nye, este o lume antirealistă: realismul și interdependența complexă sunt tipuri ideale, iar lumea reală se află undeva între cele două. În funcție de statele implicate și de aria tematică vizată, situația este descrisă mai bine fie de realism, fie
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
3. guvernele nu utilizează forța militară acolo unde prevalează interdependența complexă. Interpretat, de regulă, drept o critică devastatoare la adresa realismului, modelul interdependenței complexe este, de fapt, o completare a acestuia. Interdependența complexă, arată Nye, este o lume antirealistă: realismul și interdependența complexă sunt tipuri ideale, iar lumea reală se află undeva între cele două. În funcție de statele implicate și de aria tematică vizată, situația este descrisă mai bine fie de realism, fie de interdependența complexă. Așa cum afirmă Keohane și Nye într-o
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
arată Nye, este o lume antirealistă: realismul și interdependența complexă sunt tipuri ideale, iar lumea reală se află undeva între cele două. În funcție de statele implicate și de aria tematică vizată, situația este descrisă mai bine fie de realism, fie de interdependența complexă. Așa cum afirmă Keohane și Nye într-o reevaluare a lucrării Power and Interdependence, la zece ani de la publicare, ei au privit teoretizările realiste și cele liberale ca fiind nu opuse, ci complementare: Atât realismul, cât și liberalismul își au
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
puțin inteligentă. De aceea, realismul și liberalismul nu sunt două paradigme incomensurabile. Recunoscând că în trecut omiseseră a se poziționa explicit în spațiul liberal ceea ce a generat anumite confuzii , autorii admit că studiul lor venea pe fondul preocupărilor liberale asupra interdependenței, încercând să evite argumentele de factură teleologică. Însă excluderea acestui tip de argumentație, prezentă în alte variante de reflecție liberală, nu însemna absența oricăror preocupări normative din partea teoreticienilor liberali (pluraliști) ai interdependenței și, ulterior, a neoliberalilor. Cooperarea internațională este un
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
studiul lor venea pe fondul preocupărilor liberale asupra interdependenței, încercând să evite argumentele de factură teleologică. Însă excluderea acestui tip de argumentație, prezentă în alte variante de reflecție liberală, nu însemna absența oricăror preocupări normative din partea teoreticienilor liberali (pluraliști) ai interdependenței și, ulterior, a neoliberalilor. Cooperarea internațională este un obiectiv ce trebuie promovat, inclusiv prin recomandările de politică publică transmise de cercetători decidenților politici. Cooperarea internațională după hegemonie Tema cooperării internaționale este fundamentală pentru teoriile neoliberale. Cooperarea este definită de Keohane
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
fiecare dintre aceste arii. În viziunea neoliberalilor, sistemul internațional este anarhic, prin anarhie înțelegându-se absența unui guvernământ la nivel mondial. Acest mediu, caracterizat de autoajutorare, structurează preferințele și comportamentele statelor. Anarhia nu exclude însă existența unor niveluri ridicate de interdependență, cel puțin între anumite state. Într-un astfel de mediu, statele pot coopera atunci când sesizează un interes comun. În cadrul unui aranjament de cooperare, statul este un maximizator de utilitate, fiind interesat strict de câștigurile absolute pe care le va obține
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
al statului este supraviețuirea sau că relațiile internaționale implică un grad considerabil de conflict, neoliberalii se concentrează asupra modului în care statele cooperează în condiții de anarhie, încercând să-și promoveze interesele în diverse arii tematice. Ei atrag atenția asupra interdependenței statelor și a societăților, arătând că aceasta sporește nevoia de cooperare la nivel guvernamental. Însă, într-un mediu anarhic, în care nu există nici o autoritate care să impună respectarea angajamentelor, cooperarea este dificilă, mai ales din cauza incertitudinii privind acțiunile partenerilor
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
actori autonomi a agențiilor birocratice guvernamentale, dar mai ales privilegierea actorilor nestatali, în special a celor transnaționali. Noii actori transnaționali au fost învestiți, adesea, cu un considerabil potențial de schimbare în politica internațională. Din această perspectivă, optimismul studiilor liberal-pluraliste asupra interdependenței își găsește astăzi corespondentul în înțelegerea relațiilor internaționale drept politică globală. La fel se întâmplă, într-o oarecare măsură, și cu organizațiile internaționale interguvernamentale, deși tendința cea mai răspândită este aceea de a nu mai trata aceste organizații ca actori
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
influența în mod esențial termenii interacțiunilor din acest domeniu. O opoziție puternică la adresa statocentrismului realist s-a conturat în interiorul programului liberal-pluralist, în anii '70, în jurul lui Joseph Nye și Robert Keohane. Modelul politicii transnaționale dezvoltat și amendat ulterior sub forma interdependenței complexe punea accentul pe apariția unei noi componente a raporturilor internaționale: relațiile transnaționale. Ele aduceau în centru noii actori nestatali: corporațiile transnaționale și organizațiile internaționale neguvernamentale. Acești actori erau transnaționali, în sensul că interacțiunile în care se angrenau nu mai
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
nu este uniform, momentele de efort intens și prelungit alternând cu cele de efort scăzut. Viteza, îndemânarea, forța și rezistența sunt cele patru calități motrice de bază, care în practică nu pot fi întâlnite separat, fiind permanent într-o strânsă interdependență și corelație. Fotbalul modern, ca și celelalte sporturi, presupune o cunoaștere sub toate aspectele a tuturor componentelor antrenamentului sportiv. Literatura de specialitate, are menirea să transpună teoretic ceea ce se realizează în practică și să arate căile ce trebuie urmate pentru
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
pregătirea fizică cuprinde o sferă foarte largă de probleme și de aceea munca pentru îmbunătățirea și perfecționarea ei trebuie adusă în mod sistematic. În lucrarea, intitulată „Pregătirea fizică a fotbaliștilor”, V. Stănculescu, tratează importanța pregătirii fizice în antrenamentul fotbaliștilor seniori, interdependența dintre factorii fizic-tehnic-tactic și dezvoltarea calităților motrice. Autorul în capitolul: „Dezvoltarea calităților fizice”, arată exercițiile prin care calitățile motrice pot fi dezvoltate. În „Metode și mijloace în fotbal”, autorii: A. Niculescu, și I. Ionescu ne expun modul cum se poate
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]