2,710 matches
-
Chiar și la cei mai proeminenți, aflăm stângăcii în formularea considerentelor filosofice, care lasă loc obiecțiilor, atunci când lucrurile se iau în serios. Se știe, firește, că hermeneuticile și formulările tehnice ale filosofilor par prozaice multor literați. Adesea, ei preferă frazări intuitive, mai calde, chiar dacă acestea riscă să trădeze ideile. Orice credem, însă, filosofia trebuie luată ca atare. Iată un exemplu. Nu insist asupra faptului că la Kant nu avem "abandonarea" antinomiilor, cum se scrie în Eminescu incorect politic, ci asumarea lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
clauzelor de excludere sau a pragurilor de departajare și la mărimea adunării elective. Adesea ne-glijat, acest ultim element, adică numărul total de parlamentari ce urmează a fi aleși, acționează și el asupra rezultatului. Păstrînd constante celelalte două elemente, în mod intuitiv, se constată că dacă numărul parlamentarilor este mai mic, și proporționalitatea va fi mai mică, și invers. Aceasta explică de ce, făcînd abstracție de orice altă considerație, este mereu dificilă reducerea numărului de parlamentari ce urmează a fi aleși: rezultatul ar
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ce poate fi numit politică publică. Pe scurt, cînd se impune necesitatea unei politici publice? Este adevărat întotdeauna că o politică publică este răspunsul la o cerere socială dat de autoritățile care dețin puterea publică și legitimitatea instituțională? În mod intuitiv, s-ar putea susține că guvernele și guvernanții răspund cererilor alegătorilor (dacă sînt formulate în așa fel încît să le amenințe puterea și prestigiul) pentru că își cunosc interesul, avînd în perspectivă realegerea; și că, în condițiile în care nu există
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în sens fenomenologic. Timpul judicativ pare a fi mai degrabă obiectiv, dar obiectivitatea sa ține de originea sa judicativă și de poziția judecății în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii reglate după logos-ul formal, iar nu după regulile unei preeminențe intuitive în constituirea oricărui obiect natural sau valoric, intrumental sau logic etc. Timpul judicativ este de la bun început împreună cu judecata și orice constituire obiectuală îi este supusă, așa cum orice act de constituire este supus judecății. Aceste sensuri, doar enunțate acum, se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
totală a unei "fenomenologii" pentru condiția de "fenomen". Aceasta înseamnă, în ultimă instanță, că în afara logos-ului nu putem vorbi despre fenomen. La drept vorbind, regula aceasta este valabilă chiar și atunci când avem în vedere așa-numitele "fenomene naturale", constituite intuitiv, cum arată Husserl, cu statut de "lucru natural", pe baza determinărilor de timp, spațiu și cauzalitate și prin intervenția schemelor senzoriale originate în Trup, el însuși constituit ca un lucru natural.17 Fenomenul, prin urmare, nu este posibil în afara condiționărilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativ. Sau putem socoti valabil scenariul kantian al constituirii cunoștințelor prin contribuția formelor a priori ale facultății de cunoaștere, de fapt, a apercepției originar transcendentale, a categoriilor "aplicabile" la "obiecte" prin schemele temporale ale imaginației; sau scenariul fenomenologic al "umplerii intuitive, al "sintezei" și al "ideației" (Heidegger, după Husserl), desprinzând din toate acestea ceea ce ar corespunde unui "lucru" anume și unui "nume" determinat. Dar ne putem baza pe intuiționiști și pe unii fenomenologi, admizând un fel de intuiție directă a lucrului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ne ocupăm, pentru că ea se referă la o condiționare "formală" a discursivității; de fapt, ea vizează principiile oricărui tip de discurs, dar în sensul că le predetermină, prin topoi deși, cum precizează "logicianul", printr-o cercetare serioasă a originii lor (intuitive sau/și opinative) și le prezintă apoi ca fiind, cumva, necesare. Până la urmă, ceea ce capătă semnificație din cercetarea în spațiul topicii (dialecticii) este faptul că regulile privind temeiurile oricărei științe (desigur, și ale filosofiei) sunt constitutive discursului, așadar că ele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condițiile de posibilitate la Aristotel. Acesta caută un punct de plecare sigur în cunoaștere, pentru a dobândi adevărul, fundamental pentru condiția de "cunoștință" și legat în mod necesar de judecată, și îl găsește: în esență, este vorba despre "intuiția intelectului intuitiv" (intelect intuitiv: nous); acesta din urmă este "principiul principiului științei" (știință: episteme); altfel spus, raționamentele științifice pornesc de la judecăți adevărate în mod evident, pe care le oferă intelectul intuitiv. Problema corectitudinii gândirii, adică a semnului de valabilitate a cunoașterii științifice
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibilitate la Aristotel. Acesta caută un punct de plecare sigur în cunoaștere, pentru a dobândi adevărul, fundamental pentru condiția de "cunoștință" și legat în mod necesar de judecată, și îl găsește: în esență, este vorba despre "intuiția intelectului intuitiv" (intelect intuitiv: nous); acesta din urmă este "principiul principiului științei" (știință: episteme); altfel spus, raționamentele științifice pornesc de la judecăți adevărate în mod evident, pe care le oferă intelectul intuitiv. Problema corectitudinii gândirii, adică a semnului de valabilitate a cunoașterii științifice, precum și cea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecată, și îl găsește: în esență, este vorba despre "intuiția intelectului intuitiv" (intelect intuitiv: nous); acesta din urmă este "principiul principiului științei" (știință: episteme); altfel spus, raționamentele științifice pornesc de la judecăți adevărate în mod evident, pe care le oferă intelectul intuitiv. Problema corectitudinii gândirii, adică a semnului de valabilitate a cunoașterii științifice, precum și cea a elementului originar al gândirii, adică problema originii certe a cunoașterii, sunt de la bun început concepute "pragmatic" și teleologic în privința efectelor pe care le impun în orizontul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raționamentelor din premise în mod cert adevărate). Angajamentul ontologic este, aici, aproape neînsemnat. Ceea ce îl interesează pe Aristotel este procurarea premiselor adevărate din care se constituie demonstrațiile (adică raționamentele științifice). Facultatea potrivită pentru o asemenea "prindere" a principiilor este intelectul intuitiv (nous), iar chipul în care se ajunge la ele este inducția (epagoge). Termenii aceștia principiu, intelect intuitiv și inducție nu sunt în mod "natural" compatibili. Dar ei se sprijină reciproc în teoria lui Aristotel despre originaritatea intuiției intelectuale. Cum poate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aristotel este procurarea premiselor adevărate din care se constituie demonstrațiile (adică raționamentele științifice). Facultatea potrivită pentru o asemenea "prindere" a principiilor este intelectul intuitiv (nous), iar chipul în care se ajunge la ele este inducția (epagoge). Termenii aceștia principiu, intelect intuitiv și inducție nu sunt în mod "natural" compatibili. Dar ei se sprijină reciproc în teoria lui Aristotel despre originaritatea intuiției intelectuale. Cum poate fi acceptată o asemenea "teorie a cunoașterii", care pare a trece mult prea ușor peste anumite diferențe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoașterii, cum ar spune Kant). Întregul adevăr al științei se bazează pe adevărul primelor principii. Dar tocmai datorită acestui fapt, facultatea de a cunoaște primele principii îi este superioară științei (care se bazează pe ea). Ierarhia ar fi astfel: intelectul intuitiv (ca facultate a primelor principii) și apoi știința (care presupune adevărul desprins prin demonstrație din primele principii).73 Cum principiile sunt de natură "generală", aici apare o problemă. Generalul se constituie, chiar și după Aristotel, prin demers inductiv sau printr-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai mic sau mai mare decât cel al premiselor; oricum procedând astfel, nu ajungem la individual. Filosoful însuși susține că nu există decât știință a generalului.74 Dar sunt primele principii de natura generalului? Știm, până acum, doar că intelectul intuitiv "prinde" primele principii; și mai știm că, potrivit lui Aristotel, nu există decât "individualul"; că, în urmare, primele principii trebuie să dea seamă de natura individualului. Mai știm că pentru Aristotel individualul nu este ceva de natura sensibilului, ci mai degrabă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensibile, altele noetice etc.).75 E drept, printr-o asemenea concepție ne îndepărtăm foarte mult de ideea kantiană a intuiției intelectuale, imposibilă pentru facultățile cunoașterii omenești, idee modelatoare pentru conștiința filosofică postkantiană, la care participăm și noi. Ceea ce prinde intelectul intuitiv (nous) aristotelic este, așadar, individualul; tocmai datorită acestui fapt sunt "cunoscute" principiile prime, iar pe baza lor devine posibilă știința, prin care cunoașterea este lărgită către general. Totuși, cum este surprins principiul prin intelectul intuitiv, ținând seama de faptul că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și noi. Ceea ce prinde intelectul intuitiv (nous) aristotelic este, așadar, individualul; tocmai datorită acestui fapt sunt "cunoscute" principiile prime, iar pe baza lor devine posibilă știința, prin care cunoașterea este lărgită către general. Totuși, cum este surprins principiul prin intelectul intuitiv, ținând seama de faptul că inducția este recomandată de către Aristotel drept cale de dobândire propriu-zisă a primelor principii? ("Este evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției", pretinde el). Ce rol are intelectul intuitiv și cum se raportează la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este surprins principiul prin intelectul intuitiv, ținând seama de faptul că inducția este recomandată de către Aristotel drept cale de dobândire propriu-zisă a primelor principii? ("Este evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției", pretinde el). Ce rol are intelectul intuitiv și cum se raportează la el inducția? Lăsând la o parte opiniile de mai târziu asupra inducției aristotelice (considerată, de Fr. Bacon, numai ca silogism inductiv, așadar ca inducție completă; pe baza acestui model, socotită astfel și de alții), putem
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spune că universalul este un individual care a înlăuntrizat generalul, așa încât fiecare însușire din "structura" individualului este a sa și, totuși, ea poate aparține, într-un cu totul alt aranjament existențial, și altui (altor) individual (individuale). Odată ajuns aici, intelectul intuitiv poate oferi științei principiile de care ea are nevoie, adică premisele raționamentelor științifice, punând la un loc "individualul" și "universalul" și deschizând un câmp de cercetare științei (care este a generalului). Pe de o parte, ceea ce știința produce se află
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
extreme), cunoștințe noi adevărate. Ceea ce am stabilit până acum este susținut de Aristotel mai cu seamă în Analitici, fie explicit (după cum am citat) fie indirect. Dincolo însă de spațiul logicii sale, întâlnim și alte gânduri despre constituirea cunoștinței, despre intelectul intuitiv (nous) sau despre știință. Dar, în ciuda diferențelor "semantice" sesizate de diferiți comentatori ai operei aristotelice, se poate vorbi de o unitate a viziunii logicianului și filosofului asupra problemei constituirii cunoștinței veritabile și asupra regulilor care nu doar supervizează fenomenul cunoștiinței
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
susținută aici este formulată în Metafizica: "... Inteligența divină, dacă într-adevăr este supremul lucru, se gândește pe sine însăși și Gândirea ei este o gândire a gândirii."78 E drept, aici este vorba despre inteligența divină. Ce legătură are intelectul intuitiv omenesc cu aceasta? Aparent, nici o legătură; dar, în fond, inteligența divină și actul său neîntrerupt reprezintă însăși ținta intelectului intuitiv, în ultimă instanță, ea constituie modelul "inteligenței" omenești. De aceea, "modelul" devine regulativ pentru funcționarea facultății umane de cunoaștere. Desigur
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Gândirea ei este o gândire a gândirii."78 E drept, aici este vorba despre inteligența divină. Ce legătură are intelectul intuitiv omenesc cu aceasta? Aparent, nici o legătură; dar, în fond, inteligența divină și actul său neîntrerupt reprezintă însăși ținta intelectului intuitiv, în ultimă instanță, ea constituie modelul "inteligenței" omenești. De aceea, "modelul" devine regulativ pentru funcționarea facultății umane de cunoaștere. Desigur, intelectul intuitiv devine, prin ceea ce produce și produce principiile științei (și pe cele ale artei) -, constitutiv cunoașterii și oricărei "metode
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu aceasta? Aparent, nici o legătură; dar, în fond, inteligența divină și actul său neîntrerupt reprezintă însăși ținta intelectului intuitiv, în ultimă instanță, ea constituie modelul "inteligenței" omenești. De aceea, "modelul" devine regulativ pentru funcționarea facultății umane de cunoaștere. Desigur, intelectul intuitiv devine, prin ceea ce produce și produce principiile științei (și pe cele ale artei) -, constitutiv cunoașterii și oricărei "metode" de dobândire a acesteia. Nu este vorba aici despre o simplă analogie între inteligența divină și cea omenească. Aristotel pune problema puterii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chiar prin acest act, de condiția divină). Dacă schimbăm unghiul de vedere asupra acestei probleme, încercând o genealogie a cunoașterii, putem observa că preluarea "regulii" gândirii care se gândește pe sine presupune existența unei facultăți potrivite; este vorba despre intelectul intuitiv (care poartă același nume cu inteligența divină: nous). Aceasta trebuie să se apropie cât mai mult de inteligența divină. Se apropie, ținând seama de ceea ce spune Aristotel despre intelectul intuitiv (omenesc)? Cel puțin prin ceea ce produce; și, cum știm deja
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine presupune existența unei facultăți potrivite; este vorba despre intelectul intuitiv (care poartă același nume cu inteligența divină: nous). Aceasta trebuie să se apropie cât mai mult de inteligența divină. Se apropie, ținând seama de ceea ce spune Aristotel despre intelectul intuitiv (omenesc)? Cel puțin prin ceea ce produce; și, cum știm deja, produce principiile științei (și ale artei). Precum gândirea care se gândește pe sine își produce propriul principiu: ea însăși. Dar sunt principiile științei, în unitatea lor, însuși intelectul intuitiv (care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intelectul intuitiv (omenesc)? Cel puțin prin ceea ce produce; și, cum știm deja, produce principiile științei (și ale artei). Precum gândirea care se gândește pe sine își produce propriul principiu: ea însăși. Dar sunt principiile științei, în unitatea lor, însuși intelectul intuitiv (care le produce), pentru a fi refăcut modelul? Într-un fel, da, sunt. Pentru că ele nu reprezintă în ele însele ceva, ci sunt doar pentru o facultate de cunoaștere pregătită să treacă la travaliul noetic, adică la producerea de noi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]